Există lumină până și în întunericul cel mai negru. Drama Ucrainei, ai cărei femei și copii își lasă soții și tații pe baricade și iau drumul pribegiei, din calea bombelor, a emoționat o lume întreagă. Iar reacția oamenilor simpli în fața acestei situații fără precedent în ultimele decenii, n-a fost blocajul, cum li se întâmplă prea adesea autorităților de la noi și de aiurea, ci mobilizarea imediată. În cei 30 de ani de tranziție, România reală și-a format anticorpi puternici față de imobilitatea statului și e capabilă să se organizeze și să acționeze și fără concursul autorităților sau, uneori, chiar în ciuda piedicilor pe care i le pun acestea. Dacă ne-am fi lăsat pe seama bunăvoinței celor care au guvernat România treizeci de ani, țara nu ar fi ajuns unde este azi și nu ar fi recuperat atât de mult din decalajul față de Occident! Proba acestei autonomii a României reale față de decizia politică centrală s-a văzut cel mai bine zilele trecute, imediat după invadarea Ucrainei de către Rusia lui Vladimir Putin. Ca de obicei, situațiile de criză îngroașă tușele, și lucrurile se văd mai bine decât în timpuri de „normalitate”. Iar ce s-a văzut zilele astea în apropierea punctelor de graniță cu Ucraina și Republica Moldova e, cu adevărat, minunat: românii au sărit imediat în ajutorul refugiaților ucraineni, fără să mai aștepte vreun imbold sau vreun „cadru instituțional” de la București. Femeile și copiii care ne treceau granița aveau nevoie de un pat, de un loc cald, de o sticlă de apă, de un blid de mâncare, atunci, pe loc, nu a doua zi, nu a treia zi. Iar românii au sărit imediat în ajutorul ucrainenilor, care cu ce a putut. Sunt tineri care, de capul lor, prin relațiile la care au apelat pe grabă, au reușit să găsească un adăpost pentru sute de ucraineni! Inițiativa „Uniți pentru Ucraina” a strâns, și ea, zeci de mii de oferte de ajutor, de la familii dispuse să dea o cameră în căsuța în care stau, pentru refugiați, și până la transportatori, gata să ducă de la graniță, oriunde în România, persoane aflate în nevoie, de la donații în bunuri și bani, până la camere oferite gratuit de hoteluri. Zguduită grav de cruzimea unui război absurd, în plin secol XXI, la granițele UE și NATO, încrederea în solidaritatea umană a fost restaurată prin gesturile calde și firești ale românilor. Reacția României reale în fața necazurilor Ucrainei vecine e un motiv de mândrie, dar, mai ales, e un motiv de încredere. Dacă suntem capabili de astfel de gesturi pentru vecini, înseamnă că putem conta pe noi și la greu. Trăim vremuri complicate, iar certitudinea pe care ne-a dat-o zilele astea mobilizarea României reale înseamnă foarte mult. Să dea Dumnezeu să avem nevoie de ea doar pe timp de pace!
