Echilibrul psihic în pericol

– În contextul tensionat, creat de pandemia cu coronavirus, urmată de tragedia umanitară declanșată de războiul absurd din Ucraina și de amenințarea unei crize economice globale, tot mai multe persoane, indiferent de vârsta și poziția lor socială, resimt povara greu de dus a stărilor depresive. Statisticile anului 2021 înregistrează la nivel mondial 121 de milioane de pacienți diagnosticați cu depresie –

Tema sănătății mintale este mult mai prezentă astăzi în spațiul public decât era în urmă cu câțiva ani. Inclusiv prin­tre sportivii de performanță, pe care ne-am aștepta să-i vedem dotați cu nervi de oțel. Să ne amintim, de pildă, că gimnasta americană Simone Biles, deținătoare a 19 medalii obținute la prestigioase competiții internaționale, a renunțat să mai participe anul trecut la Jo­curile Olimpice de la Tokyo, cu motivația: „Nu mai am în­credere în mine, trebuie să mă opresc”. Și tot în 2021, am asistat la retra­gerea sur­prin­zătoare de la Roland Garros a tenismenei de top Naomi Osaka. Ea a explicat că întâlnirea cu ziariștii la conferințele de presă obli­gatorii îi provoca „valuri uriașe de anxie­tate” și că suferise deja „lungi episoade depresive”.

În mod normal, un om echi­librat este capabil să suporte și eveni­men­tele dureroase cu care îl confruntă, câteodată, viața. Mai mult chiar, pe­rioadele dure îi pot prilejui clarificări esențiale, adu­cându-l în situația de a-și da seama care sunt lucrurile cu ade­vărat importante pentru el și ce priorități ar trebui să-și stabilească. În mo­mentele de mare zbucium lăuntric, ne descoperim de multe ori abilități și puncte forte, a căror existență n-o bănuisem până atunci. În psihologie, acest feno­men este denumit „creștere posttrauma­tică”. Dar, până când vom trăi revelația că am urcat o nouă treaptă în dezvoltarea personală, ne produce suferință starea noastră prezentă, care ne macină și ne secătuiește zi de zi sufletul. Iar de un astfel de chin au parte toți oamenii, oricine ar fi ei: superstaruri americane, membri ai casei regale britanice, pensionari modești dintr-un orășel pră­fuit, mame cu trei copii, de acum trecute de prima tinerețe, sau adolescenți care abia încep să dea piept cu viața.

„Investim timp și bani în sănătatea trupului, însă prea rar avem grijă și de sufletul nostru”

Cum am putea descrie coșmarul trăit de un om bolnav de depresie, în așa fel încât să și-l poată ima­gina și cei sănătoși? Cândva, nu se știe prea bine când și cum, ceva în el s-a frânt și și-a pierdut puterea de a simți bucuria. Lipsit de căldura ei, tot ce i-a mai rămas acum este să rătăcească de-a lungul unui șir de zile friguroase și fără culoare. Nu-l mai interesează realmente să-și facă planuri, nici măcar pentru viitorul apropiat, comunică din ce în ce mai puțin cu cei din jur și, treptat, se în­chide în sine. I-a dispărut ancora, punctul central de sprijin al ființei sale, deci, nu mai are țeluri și n-ar mai putea spune exact încotro se îndreaptă. „Cineva căruia viața îi surâde ca un cer însorit și, totuși, el poartă în suflet un frig fără leac, trădează faptul că nu se mai află în posesia unor elemente indispensabile su­praviețuirii sale – și anume, stima de sine, bucuria și recunoștința”, explică psi­hologii, subliniind că în societatea mo­dernă există un mare paradox: „Acordăm o atenție deosebită îngrijirii corporale, ne antre­năm muș­chii, adoptăm o ali­men­tație echilibrată, evităm sub­stanțele cu acțiune nocivă, ca alcoolul și nicotina, așa­dar investim timp și bani în sănă­tatea trupului, însă prea rar avem grijă și de sufletul nostru. Deși nici unul dintre ele nu se poate menține în echilibru, câtă vreme îl ignorăm pe celălalt”.

Dacă nu acționăm preventiv sau, cel puțin, la momentul oportun, adică imediat după apariția primelor tulburări, sufletul va suferi mai întâi în taină, pentru ca, în cele din urmă, să ma­ni­feste caracteristicile unei adevărate boli. Tocmai de aceea, spe­cialiștii pledea­ză pentru o nouă abor­dare a acestor probleme: „Sufletul și trupul for­mează o unitate indivizi­bilă. Doar atunci când amândouă sunt sănătoase, noi sun­tem capabili să fim fericiți, să dă­ruim iubire, să ne atingem scopu­rile și să realizăm performanțe, să recunoaștem șansele care ni se oferă”.

Reaprinderea stelei călăuzitoare lăuntrice

De la simple recomandări cu titlu general, psi­hologii au trecut la identificarea de soluții con­crete și la elaborarea unor proiecte de activitate terapeutică, așa cum este, de exemplu, Programul inter­disci­plinar de asistență psihică, deja aplicat în clinici din mai multe țări europene. Pe lângă îndrumări și exerciții ce vi­zează consolidarea sănătății mintale, el cuprinde și anumite strategii care ar trebui să conducă la un stil de viață mai activ, un somn mai odihnitor, o alimentație mai sănătoasă. Iar toate aceste eforturi au ca obiectiv recuperarea pe mul­tiple planuri, „întinerirea” fizică și sufle­tească a pacientului.

Programul respectiv pornește de la ideea că ar trebui ca noi toți să ne asumăm în mai mare mă­sură responsabilitatea pentru pro­priul echilibru psihic. Și nu doar să fim mai atenți la ceea ce se petrece în sufletul nostru, ci să ne revendicăm, în ultimă instanță, și dreptul de a fi fericiți – un drept la care deseori renunțăm, aproape fără să ne dăm seama.

A abandona pasivitatea, alegând să devii activ înseamnă, printre altele, a te decide să-ți remo­delezi viața în așa fel, încât să beneficiezi de mai mult calm și mai multă bucurie. Primul pas în această direcție este să-ți ții sub control agi­tația zilnică, să temperezi ritmul acțiunilor tale și să accepți momentul prezent, întocmai cum este. Din păcate, aflați mereu în criză de timp, cu greu mai găsim astăzi răgazul necesar pentru a ne autoana­liza. Mereu în goană, tinzând spre ținte tot mai îndepărtate, nu ne mai oprim ca să ascultăm, fie și pentru câteva clipe, vocea inte­rioară. În conse­cință, faptele noastre nu vor mai fi corelate cu sentimentele și, pe termen lung, acest dezacord va produce efecte negative asupra sufletului.

Dar nu numai atât. După cum reiese din stu­diile clinice, un asemenea dezechilibru slăbește totodată sistemul imunitar și poate îmbolnăvi inima. „Poate este dureros să admiți că anumite lucruri din viața ta nu sunt în ordine, totuși, însă­nătoșirea nu va fi posibilă fără această primă etapă, a conștientizării insatisfacțiilor. Iar de aici încolo, drumul tău va merge drept înainte. Pro­babil că ieri ai trăit evenimente care ți-au produs tristețe și teamă, aceasta ține de un trecut ce nu poate fi schimbat. Însă tu trebuie să-ți continui călătoria vieții și, oricât de greu ar fi, să păstrezi în inimă numai emoții pure și benefice. Spune-ți că te-ai rătăcit într-un ținut pe care nu-l cunoști, că ți-ai pierdut busola, dar într-un fel sau altul, vei ajunge totuși la liman”, ne încurajează psihologii.

Această evoluție ascendentă poate fi impul­sionată prin antrenament, printr-o muncă perseve­rentă de apropiere și reîntâlnire cu sine, pe care specialiștii au ales s-o numească metaforic „rea­prinderea stelei călăuzitoare lăuntrice”. Steaua călăuzitoare semnifică acea viziune care cuprinde și determină întreaga noastră existență personală, încă din copilărie, veghează asupra noastră și ne arată calea pe care ființa noastră profundă tânjește s-o urmăm. Din nefericire, lumina ei pălește cu timpul. Mai ales fiindcă ne trădăm propriile as­pirații și, în schimb, punem mereu umărul la îm­plinirea visurilor și dorințelor celorlalți. Sub în­dru­marea unui terapeut putem redescoperi, înain­tând consecvent pas cu pas, viziunea însuflețitoare de altădată, țelurile spre care tindeam, prețioasele clipe de fericire.

Eforturile de recuperare presupun, în același timp, renunțarea la balast. Trebuie să ne despo­vărăm sufletul, despărțindu-ne de lucruri și oa­meni pe care cândva i-am iubit, dar care acum au devenit pentru noi niște obstacole toxice. Într-o for­mulare mult mai elaborată, această idee se re­gă­sește într-unul din splendidele texte ale roman­cierului brazilian Paulo Coelho. El vede existența noastră ca pe o succesiune de cicluri: „Întot­dea­una este bine de știut când anume se termină o etapă a vieții. Dacă insiști să rămâi în ea, cu toate că a expirat, vei pierde bucuria de a explora ceea ce se află dincolo de finalul ei. Așadar, închide ciclul sau ușa sau capitolul, lasă în urmă momen­tele care s-au încheiat. Nu putem trăi în prezent, ducând dorul trecutului. Ceea ce s-a întâmplat s-a întâmplat și trebuie să te eliberezi, să te desprinzi. Nu putem fi copii eterni, nici adolescenți întâr­ziați, nici angajați ai unei firme care nu mai exis­tă, nici n-are rost să păstrăm legături cu cei care nu mai vor să aibă legătură cu noi. Trebuie să trăim numai cu ceea ce ne oferă prezentul. Cuvin­te nerostite? Iubiri sau prietenii pe care nu ți le scoți din suflet? Posibilități de a te întoarce ? La ce? Tu nu mai faci parte din acel loc, din acea inimă, din acea încăpere, din acea casă, din acel birou, din acea meserie. Tu însuți nu mai ești cel de acum două zile sau trei luni sau un an. Prin urmare, nu există nimic la care să revii. Viața nu se află decât înainte, niciodată înapoi. Trage ușa după tine, întoarce pagina, închide ciclul”.

Desigur, toate acestea nu se vor întâmpla peste noapte și nici de la sine. Însă merită să cereți aju­torul unui specialist și să aplicați strategiile tera­peutice recomandate de el, căci strădania vă va fi răsplătită. Veți evada din captivitatea întunericului fără speranță și a tristeții, pentru a găsi drumul către punctul de la care ați pornit, unde vă așteaptă adevăratul vostru Eu.

Strategii de sprijin pentru suflet

* Așterneți nemulțumirile pe hârtie – Nu­mai cel care își dă seama în ce constau nere­gulile poate face schimbările necesare, pentru a putea privi cu încredere în viitor. Rezervați-vă în fiecare seară câte 15 minute, în care veți relata în scris ce anume v-a tulburat în cursul zilei. Astfel vă transformați frica, durerea și îndoielile în cu­vinte așternute pe hârtie. Dacă vi se umplu ochii de lacrimi, lăsați-le să curgă și nu vă faceți re­proșuri pentru aceasta.

* Un exercițiu de recunoștință – V-ați blocat în ceva negativ? Gândiți-vă că sunteți încă vii, ceea ce înseamnă că aveți marea șansă de a lua totul de la capăt. Pentru aceasta, s-ar cuveni să simțiți recunoștință. Recapitulați-vă viața, pu­neți o mână pe inimă, respirați profund și numiți acele lucruri pe care le-ați realizat până acum și pentru care ar trebui să fiți recunoscători. Recu­noștința este un sentiment pur, care curăță sufletul de zgură și poate să-l vindece.

* Întoarcere la puritatea pierdută – Fa­ceți o cură de detoxifiere, nu numai a trupului, ci și a sufletului. Distanțându-vă de abundența de care profitați în mod obișnuit în vremurile bune, vă întăriți sufletul, pregătindu-l pentru confrun­tarea cu greutățile de tot felul. „Puritatea” auto­impusă pentru o anumită perioadă poate întrerupe spirala stresului. Renunțați nu numai la dulciuri și la zahărul cu care vă îndulciți cafeaua, ci și la o parte din numeroasele responsabilități asumate, dar mai ales, împuținați-vă tabieturile zilnice. Și, în loc să mergeți la sala de fitness, faceți o tură de mers prin parc (sau în pădure, dacă vă numărați printre norocoșii care au așa ceva prin preajmă).

* Dați timpul înapoi – Să întineriți? De ce nu? Cine face mișcare și se hrănește sănătos își poate reduce vârsta biologică. Totodată, este posibil să deveniți mai tineri în spirit: con­știentizați faptul că de-a lungul anilor, v-ați dedicat realizării visu­rilor și scopurilor ur­mă­rite de alții, ne­gli­jându-vă propriile as­pi­rații. E momentul să le recuperați, căci en­tuziasmul de odini­oară va deveni acum pentru dvs. o sursă de tinerețe fără bătrânețe. Aș­terneți câteva lu­cruri pe hârtie. Mai întâi: care a fost visul dvs., încă din adoles­cență? Ce vă emoțio­na atât de tare, încât vă dă­deau lacrimile? Nota­ți-vă, de aseme­nea, ce activități vă produ­ceau o bucurie imen­să, absorbindu-vă to­tal și făcându-vă să uitați de lumea din jur? Dacă este vorba de pictură, muzică, dans, cultivatul flori­lor, nimic nu vă îm­piedică să le reluați acum.

* Despărțiți-vă de trecut – Purtăm cu noi bagajul greu al unor convingeri adânc înrădă­cinate, care ne împiedică să înaintăm. Ne spunem mereu: „Nimic nu sunt în stare să duc cu bine la capăt, stric totul” sau „Mă voi face iubit, doar dacă nu voi contrazice niciodată pe nimeni”. A venit vremea să ne lepădăm de asemenea concep­ții păguboase, dar și să ne luăm rămas bun de la oamenii a căror prezență nu ne face bine. Stră­duiți-vă să vă reamintiți cu intensitate o impor­tantă situație de criză din trecut și detașați-vă de ea cu hotărâre, lăsând-o în urmă. Numai momen­tul prezent contează și ce veți face de aici încolo. Totodată, concentrați-vă asupra calităților dvs. și compuneți-vă astfel un portret pozitiv. Întreba­ți-vă: „Ce știu eu să fac bine, ce fel de persoană vreau să fiu, datorită căror însușiri sunt impor­tantă pentru oamenii de lângă mine?”. Nu omiteți niciun amănunt. De e­xemplu, cântați la pian nu în speranța că veți deveni o celebritate, ci, pur și simplu, fiindcă vă face plăcere. În ultimii ani, ați sfidat zi de zi pandemia, lucrând în­tr-un supermarket? Ați numărat banii clienților și le-ați dat restul, în­soțindu-l de fiecare dată cu un zâmbet? Mân­dri­ți-vă cu asta!

Ajutor de urgență și sfaturi

Luați vitamine

De regulă, o carență de vita­mine se manifestă inițial prin simptome di­fuze, mai curând printr-o stare generală de epui­zare, iar dacă n-o tratăm, putem avea surpriza unor consecințe neplăcute. Pe baza rezultatelor obținute în cadrul unor stu­dii, specialiștii consi­deră deosebit de eficientă ad­ministrarea orală a vitaminei B12 în doze mari: 1000 micrograme zilnic (ex. Vitamina B12 – Solgar, Vitamina B12 MAX – COS Labo­ratories, Vitamina B12 + D-Riboza – Hyper­natura, Vitamina B12 lichidă – Marnys).

Nu uitați mineralele

Un aport echilibrat de vitamine C și D, în com­­binație cu mineralele zinc și seleniu, vă asi­gură o protecție celulară eficientă împotriva stresului.

Aveți grijă de axa intestin-creier

Anu­mite selecții de culturi bacteriene, aso­ciate cu vitaminele B2, B6 și B12, contribuie din intestin la buna funcționare a sistemului nervos (ex. Refflor Combo – Simbiotic, cu 15 miliarde UFC și complex de vitamine B – Hyllan, Lac­toflorene Plus – Fermenți lactici, îmbogățiți cu vitamine din grupul B și zinc – Montefarmaco).