Recensământul 2022 e în plină desfășurare. Miza lui e mai mare decât simpla colectare de către stat a unor date despre situația noastră particulară. Pe baza lor se vor construi toate proiecțiile țării în următorul deceniu. E un fapt știut printre specialiști că, pe cât ne îndepărtăm de „fotografia” statistică inițială (în cazul nostru, recensământul precedent, din 2011), cu atât riscăm să fim mai departe de realitate. Noi încă operăm cu o populație de 20 de milioane de locuitori, iar noul recensământ s-ar putea să ne ofere, din acest punct de vedere, o surpriză de proporții: să fim, de fapt, mult mai puțini decât ne imaginăm. În ultimul deceniu, lumea a trecut prin câteva crize severe, care au accelerat dinamica societăților. Lumea se schimbă într-un ritm nebunesc: nici nu apucăm să ne obișnuim cu o anumită realitate, că ea și devine istorie! De altfel, o serie de statistici publicate recent sunt de natură să ne pregătească pentru eventualele șocuri. Cele mai interesante date sunt privitoare la banii trimiși în țară de românii din străinătate. Țările din care au venit cei mai mulți bani sunt Germania și Marea Britanie (1,3 miliarde de euro, respectiv 1,2 miliarde de euro), și nu așa cum credeam, Italia și Spania (850 de milioane de euro, respectiv 416 milioane de euro), țările văzute drept puncte de referință pentru emigrația românească. Totalul remiterilor a fost de 5,6 miliarde de euro în 2021, o sumă uriașă, în creștere față de 2019, anul anterior crizei Covid, semn că românii noștri muncesc pe rupte în Occident. Dar dincolo de hărnicia românilor din diaspora și de importanța sprijinului lor pentru cei de acasă, concluzia cu adevărat revelatoare pe care ne-o spune statistica este incredibila capacitate de adaptare a românului. Oameni care munceau de ani de zile prin Italia sau Spania nu au avut nicio ezitare să migreze mai departe, în Germania sau Marea Britanie, când criza economică a lovit țările în care se aflau sau când condițiile de salarizare s-au dovedit mai bune în altă parte. Oameni care aveau o oarecare situație în Italia sau Spania s-au mutat la mai bine, au schimbat agricultura pe construcții sau munca la patron pe munca pe cont propriu, pentru a-și câștiga un trai mai bun. Altminteri nu se explică creșterea mare a banilor veniți din Germania (dublu față de 2013) sau Marea Britanie (dublu față de 2017 și triplu față de 2016!). Nu e mai puțin adevărat că economiile Italiei și Spaniei nu au mai performat ca înainte de criza economică din 2009-2010, când, singure, cele două țări trimiteau spre România 5 miliarde de euro. Dar o altă explicație a scăderii banilor veniți dinspre Italia și Spania (pe care așteptăm ca recensământul să o confirme sau să o infirme, ca să știm cum stăm) e că mulți dintre românii plecați, la începuturi, în cele două țări, și-au întregit, între timp, familiile acolo, deci nu mai au motiv să trimită bani în România și (o concluzie și mai tristă) nu mai au de gând să se întoarcă.
Puse cap la cap cu rezultatele recensământului, informațiile despre românii care lucrează în străinătate trebuie să fie, cât de curând, suportul pentru niște politici serioase și bine țintite. A trecut vremea perorațiilor despre cum vrem să îi atragem pe românii înapoi în țară, trebuie să venim cu oferte concrete, să îi ajutăm acolo unde sunt, să îi încurajăm, dacă vor să vină. Lecția lor de ambiție și ajutorul acordat României, în anii cei mai grei, prin banii trimiși acasă, merită orice efort din partea statului român.
