Au trecut patru ani de la acel 10 august de coșmar din Piața Victoriei. În tot acest timp, justiția din România nu a făcut nimic ca să-i pedepsească pe cei vinovați de reprimarea brutală a unui miting cât se poate de pașnic, la care luau parte sute de copii și bătrâni. Dacă e nevoie de o dovadă că lucrurile nu merg cum ar trebui să meargă în România, „Dosarul 10 august” e un astfel de argument. Mai mult, în vreme ce executanții zeloși ai ordinelor de gazare a mulțimii încasează bine-mersi pensii speciale, din contribuțiile victimelor, aplaudacii regimului Liviu Dragnea au revenit la putere, pe funcții mari, dovedindu-ne, încă o dată, că nimic nu-i poate atinge. Starea creată în țară după nefericitele evenimente din 10 august 2018 a dat naștere, spun specialiștii, unui nou tip de migrație: o migrație a familiilor tinere, realizate financiar, care aveau în România salarii ca-n Occident, dar care, cuprinse de disperare, au ales să lucreze pentru corporații de afară și să plece din țară, convinse că lucrurile nu se pot schimba în bine.
Acești tineri se regăsesc și ei, cu siguranță, în minusul de 1 milion de persoane, dintre precedentul recensământ și cel abia încheiat. Pe timp de pace, în poate cel mai bun deceniu al său din istorie (în termeni de bunăstare economică), România pierde nu mai puțin de 1 milion de oameni, printre ei și tineri corporatiști, unii dintre cei mai buni oameni ai săi. Dar migrația, spun tot specialiștii, e doar una dintre explicațiile acestui mare minus. Parte din vină au, din păcate, și cauzele naturale: natalitatea extrem de redusă și mortalitatea foarte mare. Chiar în timp ce autoritățile noastre calculau de zor la datele obținute în urma recenzării, puternicul serviciu american CIA a dat publicității o analiză în care România apare cu a doua cea mai mare rată a mortalității din lume (15 decese la mia de locuitori) după Serbia! Niciun înalt oficial român nu a ieșit să le nege, semn că, chiar dacă n-om fi penultimii din lume, realitatea e cea descrisă de spionii americani. Mai grav e că rata nașterilor este aproape de două ori mai mică decât cea a mortalității: 8,7 la mia de locuitori, locul 208 din 228 de țări contorizate!
Concluzia e limpede: nu mai e nevoie de prelucrarea finală a datelor recensământului – suntem o țară tot mai bătrână, cu o dinamică demografică cât se poate de îngrijorătoare. O recunoștea, zilele acestea, chiar Tudorel Andrei, președintele Institutului Național de Statistică (INS): „Sunt pesimist în ce privește evoluția demografică. La 143 de pensionari, avem 100 de copii sub 15 ani! Asta înseamnă dezechilibre majore la pensii și pe piața muncii”. În plus, „600.000 de locuințe secundare nu sunt ocupate. Căutăm explicații, cum se poate întâmpla așa ceva…”, a mai spus șeful de la Statistică.
Reîntinerirea României, prin readucerea acasă a celor plecați și aflați încă la vârsta optimă pentru muncă, precum și încurajarea (reală, nu pe vorbe) a natalității devin (în față cu cifrele dezastrului), obligatorii pentru viitorul țării. Se tot discută despre proiecte de țară: niciunul nu e mai urgent decât acesta! Dar ca să ții tinerii în țară și ca să-i întorci din drum pe cei plecați nu e de-ajuns să înșiri promisiuni peste promisiuni. E nevoie și de fapte, care să arate că lucrurile s-au schimbat. Din păcate, „Dosarul 10 august” vine să ne reamintească de ce atât de mulți români au luat drumul străinătății…
