Săracă țară bătrână!

Au trecut patru ani de la acel 10 august de coșmar din Piața Victoriei. În tot acest timp, justiția din Ro­mânia nu a făcut nimic ca să-i pedepsească pe cei vino­vați de reprimarea brutală a unui miting cât se poate de paș­nic, la care luau parte sute de co­pii și bătrâni. Dacă e nevoie de o do­vadă că lucrurile nu merg cum ar trebui să meargă în România, „Dosarul 10 au­gust” e un astfel de argu­ment. Mai mult, în vreme ce executanții ze­loși ai ordinelor de gazare a mulțimii înca­sea­ză bine-mersi pensii speciale, din con­tri­buțiile victimelor, aplau­dacii regimului Li­viu Dragnea au revenit la putere, pe func­ții mari, dovedindu-ne, încă o dată, că nimic nu-i poa­te atinge. Sta­rea creată în țară după nefericitele eve­ni­mente din 10 august 2018 a dat naștere, spun specia­liștii, unui nou tip de migrație: o migrație a familiilor tinere, rea­li­zate finan­ciar, care aveau în România sa­larii ca-n Occi­dent, dar care, cuprinse de dis­perare, au ales să lucreze pentru corpo­rații de afară și să plece din țară, convinse că lucrurile nu se pot schimba în bine.

Acești tineri se regăsesc și ei, cu sigu­ran­ță, în mi­nusul de 1 milion de persoane, din­tre precedentul recen­sământ și cel abia în­che­iat. Pe timp de pace, în poate cel mai bun de­ceniu al său din istorie (în termeni de bu­năstare economică), România pierde nu mai puțin de 1 milion de oameni, printre ei și tineri corporatiști, unii dintre cei mai buni oameni ai săi. Dar migrația, spun tot spe­cia­liștii, e doar una dintre explicațiile acestui ma­re mi­nus. Parte din vină au, din păcate, și cauzele na­turale: natalitatea extrem de redusă și mor­talitatea foarte mare. Chiar în timp ce autoritățile noastre calculau de zor la datele obținute în urma recenzării, puter­nicul ser­viciu american CIA a dat publi­ci­tății o ana­liză în care Ro­mânia apare cu a do­­ua cea mai mare rată a mortalității din lume (15 decese la mia de locuitori) după Serbia! Ni­ciun înalt oficial român nu a ieșit să le nege, semn că, chiar dacă n-om fi penul­ti­mii din lume, realitatea e cea descrisă de spio­nii ame­ricani. Mai grav e că rata naș­te­rilor este aproape de două ori mai mică de­cât cea a mortalității: 8,7 la mia de locuitori, locul 208 din 228 de țări contorizate!

Concluzia e limpede: nu mai e nevoie de prelucrarea finală a datelor recensământului – suntem o țară tot mai bătrână, cu o dina­mică demografică cât se poate de în­grijo­ră­toare. O recunoștea, zilele acestea, chiar Tu­dorel Andrei, președintele Institutului Na­țio­nal de Statistică (INS): „Sunt pesimist în ce privește evoluția demo­gra­fică. La 143 de pensionari, avem 100 de copii sub 15 ani! Asta înseamnă dezechilibre majore la pensii și pe piața muncii”. În plus, „600.000 de lo­cuințe secundare nu sunt ocupate. Că­utăm ex­plicații, cum se poate întâm­pla așa ce­va…”, a mai spus șeful de la Statistică.

Reîntinerirea României, prin readucerea acasă a ce­lor plecați și aflați încă la vârsta optimă pentru muncă, precum și încurajarea (reală, nu pe vorbe) a natalității de­vin (în față cu cifrele dezastrului), obligatorii pen­tru vii­torul țării. Se tot discută despre pro­iec­te de țară: niciu­nul nu e mai urgent decât acesta! Dar ca să ții tinerii în țară și ca să-i întorci din drum pe cei plecați nu e de-ajuns să înșiri promisiuni peste promisiuni. E ne­voie și de fapte, care să arate că lucru­rile s-au schimbat. Din păcate, „Do­sarul 10 august” vine să ne rea­min­tească de ce atât de mulți români au luat drumul stră­inătății…