Bunici, copii și nepot ne-am bucurat vara aceasta de câteva zile la mare. O mare frumoasă, cu apa caldă, soare, o briză ușoară, turiști politicoși și amabili, hotel primitor… Toate astea te favorizau să observi și întâmplări deosebite din jurul tău.
Eram într-o dimineață frumoasă, lângă piscina din fața hotelului „Admiral”, de la Nisipurile de Aur din Bulgaria. În fața noastră coborâse din zbor o cioară, care a dat peste o bucată de pâine uscată, ce rămăsese nevăzută de oamenii care curățiseră plaja, iar căldura de peste zi uscase pâinea, transformând-o în piatră. Cioara a încercat să o sfărâme cu ciocul, dar n-a reușit. Istețimea ei a învățat-o însă ce să întreprindă. Cu uscătura în cioc, a mers la marginea piscinei, a înmuiat-o în apă, a așezat-o apoi pe uscat și a mâncat cam jumătate din ea. Cealaltă jumătate a luat-o în cioc și a plecat spre partea opusă a piscinei, unde era o altă cioară. Aceea și-a deschis și ea ciocul și a primit „cadoul” de hrană. A înfulecat-o cu poftă, apoi cele două ciori s-au sărutat cu ciocurile și au zburat împreună pe acoperișul unei clădiri aflate în fața noastră. Țopăiau una în jurul celeilalte: una bucuroasă pentru binele ce-l făcuse, cealaltă bucuroasă de gestul generos al suratei. Au mai rămas acolo câtva timp, apoi au zburat împreună, bucurându-se, probabil, de soare, de mare și de ce le-o mai fi scos Dumnezeu în cale.
Omul ajunge la fapte bune prin educație, dar necuvântătoarele au „educația” din instinct. Am mai apreciat inteligența ciorilor și cu alte ocazii. O cioară din parcul Copou din Iași s-a ospătat cu niște resturi de mâncare dintr-o pungă luată dintr-un coș de gunoi, apoi a luat punga goală în cioc și a dus-o de unde o ridicase. O altă cioară, care și-a găsit puiul căzut din cuib și cu o aripioară ruptă, și-a vârât ciocul sub trupul lui, l-a ridicat în spatele ei și l-a urcat în cuib. Peste câteva zile, am văzut-o antrenându-și micuțul la lecții de zbor.
Și vreau să mai fac o remarcă. Cioara ne este fidelă nouă și locurilor noastre, așa cum se spune și în niște simpatice versuri pentru copii: „Fie iarnă, fie vară,/ Eu nicicând nu plec din țară,/ Pentru că sunt doamna Cioară”.
ELENA – Iași
