Din rețetele d-lui CONSTANTIN PÂRVU: 5 plante anticancerigene și poveștile lor

– Mare om de știință, distins cu Premiul Academiei pentru munca sa uriașă de savant botanist, cunoaște pe dinafară toate plantele Româ­niei, precum și puterea lor de a vindeca. De data asta, alegerea s-a oprit pe cinci plante anticancerigene, mai puțin cunoscute, înso­țite și de povești. O fascinantă incursiune în magia naturii –

Norocelul (Sedum telephium )

Este o plantă de grădină, cu valențe ornamen­tale, pe care am aflat-o cu 20 de ani în urmă, într-un sat de sub munte, numit Măneciu Pământeni. Aici s-a în­tâmplat atunci un fel de minune. O femeie de cincizeci de ani, cu un cancer de col ajuns în sta­diul al III-lea și care nu mai putea fi ope­rată, a fost trimisă aca­să să moară, pronosticându-se că mai are doar câteva săptămâni de trăit. Ea însă s-a vin­decat cu o rețetă din bă­trâni, în care se folosea ră­dăcina acestei plante. Iată cum se prepară leacul: Se scot rădăcinile plantei din pământ, se spală foarte bine, se pi­sează și se pun într-un borcan de cu­loare albă, până se um­ple pe jumătate, turnân­du-se deasupra alcool alimen­tar de 30-40 de gra­de, apoi se pune ca­pacul. Se lasă borcanul zece zile la soare, închis ermetic, agi­tându-se zilnic pentru o mai bună extragere a prin­cipiilor active. După zece zile, lichidul se filtrează, iar din preparatul obținut se ia câte o lingură înainte de fiecare masă, adică dimineața, la prânz și seara. Femeia aceasta, pe nume Ioana F., a fă­cut vreme de două luni acest tratament și s-a pre­zentat din nou la medic, unde s-a observat o puternică remisie a bolii, can­cerul ajungând din stadiul III în stadiul I și putând fi operat. După operație, ea a con­tinuat să ia No­rocel și, în final, a învins necruțătoarea boală. La ani de zile după acest tratament, când eu am cunoscut-o, era perfect sănătoasă și în putere.

Cimișirul (Buxus sempervirens)

Cei mai mulți dintre noi trecem zilnic, fără să știm, pe lângă această plantă, care este larg folosită și ca gard viu. Pu­țini cunosc însă faptul că frun­zele sale, de un verde închis și pieloase, conțin un alca­loid, bu­xenină G2, care are o puter­nică acțiune inhi­bitoare asupra celulelor can­ce­roa­se. Re­țeta care ur­mează este indicată bol­­navilor de cancer cu diferite loca­lizări, in­clusiv ce­lor cu cancer în faze avansate:

Se recoltează prin tăiere 300 de gra­me din vârfurile fragede de la Cimișir (cren­guțele cu frunze), și câtă vreme sunt proas­pete, se taie foarte mărunt, ca varza pentru salată. Se pune la macerat această cantitate de plantă proaspătă, în doi litri de alcool de 30-40 de grade, într-un borcan ermetic închis, vreme de 7 zile. După trecerea acestei pe­ri­oade de timp, se filtrează amestecul prin tifon, iar prepa­ratul obținut se pune în sticluțe mici, închi­se la culoare. La început, în primele 5-7 zile, se ia câte o lin­guriță de trei ori pe zi, îna­intea me­se­lor principale. Apoi, se adminis­trea­ză vreme de două luni câte o lingură din acest ex­tract, diluată în jumătate de pa­har de apă, înain­te de masă, de 3 ori pe zi. Are un gust destul de ne­plă­­cut, însă efectele sale sunt excep­țio­nale. Acest pre­pa­rat nu numai că ac­țio­nează pe termen lung ca inhi­bitor al dezvoltării for­mațiu­ni­lor maligne, dar conferă și o stare ime­diată (la câteva ore după admi­nis­­tra­re) de bine pacientului bol­nav de can­cer. Cu acest remediu se tratea­ză cancerul de piele, can­ce­rul de ve­zică urinară și de rinichi, cancerul de colon.

Cel mai spectaculos rezultat cu acest preparat l-am văzut în tratarea unui cancer de colon la un bătrân de 80 de ani, care avea o tumoră malignă de mărimea unei portocale pe intestinul gros, pe care doctorii nu au vrut să o ope­reze, având în vedere vârsta și starea pa­cien­tului. El a apelat la tratamentul cu Cimișir și, de unde avea un pronostic de viață de maximum două luni, a trăit simțindu-se din ce în ce mai bine. De câtva timp, nu am mai ținut legătura cu el și nu știu cum se mai sim­te, dar rezultatul obținut în sine este deja excepțional.

Rostopasca (Chelidonium majus)

Este recomandată pentru vin­de­carea tuturor formelor de can­cer, deoarece are o acțiune ex­trem de importantă în tratarea acestei ma­ladii: stimulează funcția he­patică și drenează ficatul, care este foarte solicitat atunci când tumo­rile sunt fagocitate în procesul vindecării. Iată prepara­tul din rostopască cu care se obțin rezultate foarte bune în acest sens:

Se iau cinci grame de Rostopască (tulpini și frunze) uscată și mărunțită, se opăresc cu un litru de apă clocotită și se lasă apoi să stea 12 ore să se infuzeze. Vasul trebuie să fie smălțuit, pentru ca infuzia să nu intre deloc în contact cu metale. Este bine ca Rostopasca să se pună sea­ra, la ora șase, la infuzat, și să fie strecurată la șase di­mineața. Imediat după stre­curare, se pun peste extractul obținut 200 de grame de miere de salcâm sau polifloră, nu de alt fel, și se amestecă bine. Se ia o lingură din acest preparat din oră în oră, de 10-12 ori pe zi, indiferent dacă stomacul este gol sau dacă este imediat după masă.

Cu acest tratament, mulți bolnavi de cancer, care nu mai aveau puterea vitală să lupte cu boala, confruntându-se mereu cu stări de greață, de inapetență și cu o stare de slăbiciune generală, și-au revenit spectaculos.

Limba-boului (Anchusa officinalis)

Este o plantă care, administrată intern, împiedi­că proliferarea diferitelor forme de cancer, împiedi­că sclerozarea țesuturilor și apariția uzurii prematu­re a organismului. Am văzut excepționalele efecte ale acestei plante chiar pe o cunoștință, doamna S., care a folosit un remediu preparat din frunzele ei pen­tru tratarea unui cancer genital. Iată cum se prepară Limba-boului:

Se recoltează un kilogram și jumătate de plantă în­treagă (rădăcină, tulpină, frunze și flori) și, cât este proas­pătă, se îndepărtează părțile uscate, se spală rădăcinile, apoi se dă prin mașina de tocat. Peste această cantitate de plantă se adaugă trei litri de vin roșu natural și două kilo­grame și 200 g de miere de salcâm, după care în­treaga combinație se amestecă foarte bine cu o lin­gură de lemn. Se lasă 5-7 zile la macerat într-un recipient bine aco­perit, așezat într-un loc întunecos, după care se fil­trează. Tratamentul se face astfel: în primele cinci zile se ia o linguriță de preparat cu două ore îna­inte de fiecare ma­să, de 3 ori pe zi. Du­pă aceste cinci zile se ia tot câte o lingu­ri­ță, dar cu o oră îna­inte de masă, con­ti­nu­ân­du-se ast­fel trata­men­­tul vre­me de două luni de zile. Doamna des­pre care vor­besc, care su­­­ferea de can­cer ge­­ni­tal con­firmat prin bi­op­sie, a făcut tra­ta­mentul cu Limba-bou­lui în urmă cu 12 ani și tră­iește și a­cum, se simte și arată extraordinar.

Ulmul (Ulmus)

Este o specie de ar­bore larg răspândită la noi, dar prea pu­țin cunos­cută ca va­loare tera­peu­­tică. Se folo­seș­te scoarța cu­leasă de pe ra­murile tinere, care au ca semn distinctiv fap­tul că frun­za se află la bază, lângă pețiol, asi­­metrică. Această scoarță are efec­te de­toxifiante și depurative foarte pu­ter­nice, fiind utilă într-o se­rie de boli de uzură, cum ar fi reu­ma­tismul, gu­ta, sclerozarea vaselor de sânge. De ase­menea, scoar­ța de Ulm este eficientă în trata­men­tul leucemiei, boală pen­tru care medicina mo­dernă are prea puține leacuri. Iată cum se prepară:

Se taie ramurile tinere, cu o grosime de maxi­mum un de­get, apoi se curăță de coajă cu aju­torul unui cuțit (cel mai ușor se face ope­rațiunea primăvara, când scoarța nu aderă foarte puternic pe tulpină). Coaja astfel obținută se usucă și apoi se face din ea un decoct. Se iau 2-3 lingurițe de scoarță uscată mărunțită, se pun de seara până dimineața într-un pahar (200 ml) de apă și se lasă să macereze până dimineața, când se strecoară. Se pune deoparte ma­ceratul obținut, iar planta ră­masă se fierbe în alte două pahare de apă, vreme de 10 minute, după care se lasă la răcit și se filtrează. În final, se combină cele două pre­parate, iar extractul complet obținut se bea pe parcur­sul unei zile. Tratamentul are cele mai bune efecte da­că preparatul se administrează dimi­nea­ța, în fiecare zi, vreme de minimum două luni.