Mai puțin de 35.000 de tineri, din care 12.000 din promoții anterioare, s-au înscris anul acesta la sesiunea de toamnă a Bacalaureatului, cel mai mic număr de candidați din istoria ultimilor 18 ani a „examenului de maturitate”. Asta, după ce în Iunie doar 84.000 de elevi din promoția curentă promovaseră BAC-ul, o cifră la rândul ei istorică, în sens negativ. În 2010, când a început clasa I, promoția care a terminat liceul anul acesta era formată din aproape 200.000 de copii, jumătate din mediul rural, jumătate din mediul urban. Un calcul simplu arată că mai bine de jumătate dintre tinerii care au început școala acum 12 ani n-au mai ajuns să-și ia Bacalaureatul!
Acestea sunt cifrele cele mai noi ale dezastrului dintr-un domeniu, al educației, mai convulsiv ca oricând în ultimele luni, de când se pregătește lansarea unei noi „reforme”, puternic contestată de personalități și de instituții de mare prestigiu din țară și din străinătate, dar și de elevi și de organizațiile studențești. Cauzele pentru care o jumătate de generație rămâne fără BAC sunt variate: foarte mulți au abandonat școala, unii au emigrat pe urmele părinților, unii au rămas corigenți sau repetenți în clasa a XII-a. Li se adaugă, trebuie spus, și cei care au ales calea absolut onorabilă a învățământului profesional. Dar, cu toate explicațiile posibile, fenomenul e cât se poate de îngrijorător. Peste 10.000 dintre copiii acestei generații se pierduseră din statistici, după primii 4 ani de școală, iar 30.000 nu absolviseră Evaluarea Națională de după absolvirea primelor 8 clase! Vorbim deja de o formă agravată de abandon școlar, pe care România s-a tot angajat să o combată prin diverse programe finanțate de Uniunea Europeană, și vedem acum cu ce succes. La fel de grav e că o cincime din generație nu s-a arătat interesată de BAC, deși se înscrisese în clasa a XII-a anul trecut. Asta ne explică cam câtă bază pun mulți din noua generație pe patalamaua emisă de Minister. Câtă vreme „ascensorul social” continuă să țină la noi foarte mult de sistemul de pile, cunoștințe și relații, clasele mai puțin favorizate vor avea tentația de a abandona lupta și de a încerca să-și facă o viață pe cont propriu. Eventual, în Occident, acolo unde sunt șanse foarte mari să facă joncțiunea cu cei mai străluciți din generația lor, olimpicii cu care ne lăudăm an de an, dar care îngroașă, și ei, rândurile „migrației de creiere”.
La toate aceste probleme grave și stringente ar trebui să răspundă legile educației, dezbătute insuficient, tocmai în plină vară, când toată lumea din sistemul de învățământ e în concediu! Dacă în loc să caute soluții pentru toți acești copii care nu mai ajung la BAC sau al căror prim gând după terminarea școlii e cum să plece din țară, ministerul Educației ar fi mai preocupat de curățirea politicienilor cu doctorate dubioase, atunci, în numai câțiva ani, cifrele dezastruoase de azi ni se vor părea de-a dreptul strălucite. Căci, în stilul acesta, nu mergem decât din rău în mai rău…
