„Mai departe decât foarte departe”
Dragă „Formula AS”,
Sunt o femeie de 81 de ani, fără talent literar, dar dornică de a-și expune pe hârtie frământările sufletești. Mă doare lipsa de interes față de oamenii bătrâni și singuri, de aceea am avut mari emoții citind reportajul „Stăuini” al talentatului scriitor Matei Florian. L-am recitit de câteva ori și mi-au dat lacrimile. Trei bătrâni mai țin un sat în viață. Dacă n-ar fi ei, nu s-ar mai auzi nici clopotul bisericii, nici lătratul câinelui, nici o vorbă, doar vegetația ar pune stăpânire peste tot, ca să ascundă orice semn că acolo, cândva, a fost viață tumultuoasă, bucurie, sens al vieții.
Într-o zi de vară toridă, prin Stăuini, din Munții Geoagiului, trece un om. Arșiță, liniște, fără o adiere de vânt. Doar trecătorul bucuros că vede prima casă, semn că acolo e cineva. Trecătorul e reporterul Matei Florian. Doamne, ce talent, ce stiluri diferite de comunicare, ce capacitate de a pătrunde în adâncurile ființei, ce implicare a cititorului! Doresc să-l felicit pe autor pentru profunzimea cu care a scrutat sufletele celor trei oameni care țin în viață satul, deși trăiesc la capătul lumii, oameni uitați de Dumnezeu pe pământ. Recunoștință, „Formula AS”, pentru inițiativa de a ne face cunoscută viața care mai pâlpâie în ultimele sate românești de munte. Viața lor se stinge, încet, încet. Oare de ce nu le vede nimeni năruirea? Ar fi bine să treacă și guvernanții prin satele rămase ale nimănui, sunt tipare care se pierd, satul românesc din vechime, căruia îi datorăm identitatea pe care o avem. Nădăjduiesc că articolul o fi fost citit și de oameni cu bani. Cum să stai liniștit în biroul tău de ministru, când un om de 80 de ani trăiește o iarnă întreagă, doar cu un sac de cartofi, „după o muncă de zeci de ani, și cu soția grav bolnavă”? Augustin Mariș, unul dintre personaje, a suferit un atac de paralizie. O oră și jumătate îi trebuie ca să ajungă la singurul lui vecin, sprijinit în bețe de alun, pentru a schimba două vorbe, pentru a uita cât de singur este.
Oare se vor găsi tineri cititori ai revistei, care să ajungă la acești oameni? Se vor găsi niscaiva oameni buni în Mada, ori în Geoagiu, care să treacă măcar o dată pe lună și prin Stăuini? Să-i vadă și să-i ajute pe cei trei bătrâni, care-și împart singurătatea cu animalele din pădure? Nici în Hunedoara nu vor fi fiind asociații de voluntari, care să meargă măcar o dată în Stăuini, pentru a-i ajuta pe bătrâni, dacă nu cu bani, măcar cu atenție omenească, cu duioșie? Supermarketurile aruncă atâtea borcane de legume, gemuri, produse neperisabile etc. Cu astfel de alimente Fica, Mariș și alții ca ei ar trece mai ușor iarna. Și haine, lenjerie, le-ar fi necesare acestor vârstnici. Cum să trăiești cu 150 de lei ajutor social? Să ne transpunem în locul lor, măcar o zi. Ce frumos și dramatic spune Matei Florian: Stăuini, satul aflat „mai departe decât foarte departe”. Minunat!
Toți străbatem, mai fericiți sau mai încercați de viață, anii ce ne-au fost dați. Nimeni nu scapă de bătrânețe. Cum va fi? Cum va trece? Vom fi singuri și noi, ca Fica și Ioan Cazan? Să ne bucuri încă mulți ani, dragă revistă! Ești AS în presa românească! Cu prețuire,
O bunică din Arad
„Mai multe flori și icoane!”
Sunt o veche cititoare a revistelor „Formula AS” și „Asul Verde”. Sunt abonată la aceste două reviste de 30 de ani, de la Revoluție. Le aștept în fiecare săptămână cu nerăbdare. De-a lungul timpului am învățat multe lucruri din paginile lor și am descoperit multe informații interesante. Dar ce m-a determinat să vă scriu este faptul că în ultimul timp revista nu mai este atât de bună. Eu realizez un catalog botanic și mă interesează poze cu flori. În revistă se reiau mereu aceleași flori. Mai sunt și altele, deosebit de frumoase, care merită să fie prezentate. Am așteptat în primăvara și vara aceasta să văd în paginile revistei flori precum: trandafirul, iasomia, liliacul, bujorul, crinul, care sunt și plante medicinale. Trandafirul, care este regele florilor, floarea inimii, simbolul iubirii, a apărut doar într-un singur număr. Revistele din Iunie trebuiau să fie inundate de poze cu trandafiri, în toate nuanțele și culorile. Dați și poze cu crizanteme și tufănele, căci acum este sezonul lor.
Doamnă Sânziana, nu vă supărați pentru această rugăminte a mea, căci copiii și florile sunt cele mai minunate lucruri de pe pământ!
O altă rugăminte este ca în paginile de spiritualitate, să prezentați icoane bizantine cu Maica Domnului, Domnul Iisus Hristos, Sfânta Treime. Sunt icoane ferecate în argint, în care Maica Domnului este de o frumusețe tulburătoare. Dați astfel de icoane și icoane făcătoare de minuni ale Ei.
Anul acesta, n-a apărut nimic despre marile sărbători religioase, nici despre Învierea Domnului, nici despre Buna Vestire, despre Pogorârea Duhului Sfânt și Sfânta Treime, despre Adormirea Maicii Domnului. Vorbiți despre aceste mari evenimente creștine!
Prezentați evenimente și personalități care merită cu adevărat să fie cunoscute. Nu poze cu țața Floarea și Moș Ion sau Moș Gheorghe și povești cu prostii, cu strigoi, solomonari și alte personaje închipuite, case dărâmate și sate părăsite. Prezentați lucruri care să ne încânte privirile și să ne bucure sufletele!
Cu prilejul Praznicului Adormirii Maicii Domnului, a apărut în revistă un interviu al domnului Costion Nicolescu. Îmi place să citesc interviurile Domniei sale. Spune că există în ortodoxie un cuvânt al Sfântului Grigorie Palama, care afirmă că Maica Domnului este cea mai frumoasă făptură din câte s-au creat pe pământ, dar dvs. ați dat trei poze, dintre care două nu o redau pe Maica Domnului ca fiind o făptură frumoasă. Dați poze frumoase cu Maica Domnului!
(Îmi plac interviurile cu domnul Mihai Bogdan Simion!)
Pentru întregul colectiv, multă sănătate și toate cele bune!
O cititoare fidelă din Buzău
„Nu vă întrerupeți nicicând misiunea!”
Vă scriu pentru a doua oară, cu entuziasmul cititorului fidel al minunatei dvs. reviste. Permiteți-mi să încep prin a vă mulțumi din toată inima pentru bucuria pe care o produceți la fiecare apariție a revistei. Vă declar sincer că revista „Formula AS”, alături de o altă apariție, „Magazin Istoric”, sunt singurele publicații ce ne înseninează zilele, într-o atmosferă cețoasă și cu mulți nori negri la orizont. Faptul că această publicație reușește să se facă iubită și mult apreciată se datorează, în primul rând, minunaților slujitori ai condeiului, care abordează subiecte ce interesează pe orice bun român.
Mă adresez întregului colectiv redacțional, cu rugămintea să nu întrerupeți nicicând, nobila dumneavoastră misiune. Faptul că ați fost nevoiți să majorați prețul, cred că nu va reduce numărul cititorilor. Apreciez că măsura este justă, întrucât factori obiectivi au generat-o. Nu sunt eu în postura de a da calificative dar, după umila mea părere, toți slujitorii acestei reviste merită calificativul suprem. Un plus de recunoștință, pentru distinsul domn Ciprian Rus (cu cât patos, cu câtă acribie pătrunde în esența temelor abordate). În tot ce scrie, emană un puternic simț patriotic (ceea ce multor români le lipsește).
Cu multă stimă și respect.
Aceste rânduri au fost așternute de către pasionatul cititor,
GHEORGHE MARIUS M. – Cluj-Napoca
„Un balsam pentru minte și suflet”
Stimată redacție,
„Formula AS” și „Asul Verde”, de o bună bucată de vreme, se citesc fără preget în familia mea și apreciem actualitatea, diversitatea temelor prezentate cu accesibilitate, sensibilitate și mult talent.
Imaginile colorate sugestive sunt încântătoare, și cu multă plăcere ne întoarcem la copilărie, unde parcă totul era magic. Sunteți un balsam pentru minte și suflet! Cu respect,
SILVIA D. – Brașov
