Parlamentul Olandei a votat împotriva aderării României la „spațiul Schengen”. Decizia pentru consiliul JAI, din Decembrie, pare a fi deja luată. Toți cei care judecă fără patimă „politica” românească știu că argumentele Olandei nu pot fi respinse drept „interese oneroase”, „colonialism” etc. vehiculate de politicienii români. Toată lumea știe că justiția noastră scârțâie, că legile sunt adoptate formal, că aplicarea lor este selectivă, că „băeții” țin cu dinții de pozițiile (și „beneficiile” ce decurg din ele) în care au ajuns, poziții vulnerabile la o aplicare corectă a acestor legi. Nu am să discut aici argumentele olandezilor, ci „contra-argumentele” politicienilor noștri, în încercarea de a convinge Europa că România merită, totuși, admisă în „Schengen”. Unii vorbesc de „ticăloșia” olandezilor, care au în țara lor toate păcatele de care ne acuză. De la crime, la traficul de carne vie, de la consumul de droguri, la mari afaceri oneroase, Olanda ne depășește la toate capitolele mizeriei sociale! Niciunul nu vorbește, însă, de rigoarea cu care Olanda își aplică legile și face, astfel, vizibile respectivele defecte dur amendate. La noi, legile sunt bune, dar… nu se aplică sau, când se aplică, se aplică selectiv sau… se corectează.
Alții vorbesc de interesele economice ale olandezilor, care ar vrea să își adauge la averea lor, extraordinar de importantul nostru port, Constanța, pentru a controla „axul” transporturilor europene, canalul Rin – Dunăre. Politicienii noștri sunt dispuși chiar să îi mituiască, crezând că politicienii olandezi sunt ca ei, dându-le comenzi preferențiale pentru nave maritime și fluviale (cu, desigur, comisioanele aferente!). Chestiunea este că pentru olandezi (și europeni în genere!) Constanța nu este chiar atât de importantă – portul românesc fiind în afara top-ului zece al porturilor europene – și refacerea infrastructurii lui (distrusă de mafia românească) costând cât nu face.
Pe alt plan, din 2011, politicienii noștri zic că „au securizat” granițele, dar traficul de țigări, de mărfuri contrafăcute, ca să nu mai vorbim de cel de carne vie, a continuat sau chiar a crescut, de cele mai multe ori, cu acordul „organelor” de specialitate, ce găsesc, atunci când trebuie, doar câțiva „acari păun”. Neavând alte „realizări cu care să se laude”, politicienii noștri au făcut din admiterea în Schengen o victorie care să conteze electoral. Amânarea admiterii vine, de aceea, ca un duș rece, care, oricum, n-o să-i spele de „obiceiuri”.
Adevărata problemă, pe care politicianul român nu și-o pune niciodată, este că – în fapt – statul de drept funcționează în România doar pentru „unii”, că legile se aplică selectiv și incomplet, că „băeții” vor să se eternizeze la putere, pentru a beneficia mereu de „fructele” ei. Politicienii români au ajuns să vadă mereu „paiul din ochii altora”, dar niciodată „bârna” din ochii lor. Cam atât, despre Schengen. Doare, dar buba trebuie să se spargă, odată și-odată…
