O bubă care doare rău: Schengen

Parlamentul Olandei a votat împotriva ade­rării României la „spațiul Schengen”. De­cizia pentru consiliul JAI, din Decembrie, pare a fi deja luată. Toți cei care judecă fără patimă „po­litica” româ­neas­că știu că argumentele Olan­dei nu pot fi respinse drept „interese oneroase”, „colo­nialism” etc. vehiculate de politicienii români. Toa­tă lumea știe că justiția noastră scârțâie, că le­gile sunt adoptate formal, că aplicarea lor este se­lectivă, că „băeții” țin cu dinții de pozițiile (și „be­ne­­ficiile” ce decurg din ele) în care au ajuns, po­ziții vulnerabile la o aplicare corectă a acestor legi. Nu am să discut aici argumentele olandezilor, ci „contra-argu­men­tele” politicienilor noștri, în în­cercarea de a con­vin­ge Europa că România me­rită, totuși, admisă în „Schengen”. Unii vorbesc de „ticăloșia” olande­zilor, care au în țara lor toate păcatele de care ne acuză. De la crime, la traficul de carne vie, de la con­sumul de droguri, la mari afa­ceri oneroase, Olanda ne depășește la toate ca­pitolele mizeriei sociale! Niciunul nu vorbește, în­să, de rigoarea cu care Olanda își aplică legile și face, astfel, vizibile respectivele defecte dur amen­date. La noi, legile sunt bune, dar… nu se aplică sau, când se aplică, se aplică selectiv sau… se co­rec­tează.

Alții vorbesc de interesele economice ale olandezilor, care ar vrea să își adauge la averea lor, extraordinar de importantul nostru port, Constanța, pentru a controla „axul” transporturilor europene, canalul Rin – Dunăre. Politicienii noștri sunt dis­puși chiar să îi mituiască, crezând că politicienii olan­dezi sunt ca ei, dându-le comenzi preferențiale pentru nave maritime și fluviale (cu, desigur, comisioanele aferente!). Chestiunea este că pentru olandezi (și europeni în genere!) Constanța nu este chiar atât de importantă – portul românesc fiind în afara top-ului zece al porturilor europene – și re­facerea infrastructurii lui (distrusă de mafia ro­mânească) costând cât nu face.

Pe alt plan, din 2011, po­liticienii noștri zic că „au secu­rizat” granițele, dar tra­ficul de țigări, de măr­furi contrafăcute, ca să nu mai vor­bim de cel de carne vie, a con­tinuat sau chiar a crescut, de cele mai multe ori, cu acordul „organelor” de spe­cialitate, ce găsesc, atunci când trebuie, doar câțiva „acari păun”.    Nea­vând alte „realizări cu care să se laude”, politicienii noștri au făcut din admiterea în Schengen o victorie care să conteze electoral. Amânarea admiterii vine, de aceea, ca un duș rece, care, oricum, n-o să-i spele de „obiceiuri”.

Adevărata problemă, pe care politicianul ro­mân nu și-o pune niciodată, este că – în fapt – sta­tul de drept funcționează în România doar pen­tru „unii”, că legile se aplică selectiv și incomplet, că „băeții” vor să se eternizeze la putere, pentru a be­neficia mereu de „fructele” ei. Politicienii ro­mâni au ajuns să vadă mereu „paiul din ochii al­tora”, dar niciodată „bârna” din ochii lor. Cam atât, des­pre Schengen. Doare, dar buba trebuie să se spar­gă, odată și-odată…