Analiza politică a lunii NOIEMBRIE
„România a contribuit la valorile occidentale”
– Suntem în preajma datei de 1 Decembrie, ziua Națională a României, care va fi celebrată prin manifestări de amploare. Credeți că mai sunt actuale valorile în jurul cărora s-a unit România, acum mai bine de 100 de ani?
– Există o tendință de radicalizare, în zilele noastre, a raportului cetățeanului față de țara sa: pe de o parte, se vorbește despre globalizare, pe de altă parte, de suveranism. Adevărul e că ele nu se exclud, dacă sunt exprimate și trăite în limitele normalului. Poți să fii suveranist, să-ți iubești patria și să ții la cultura ei (cea mai bună dovadă e să cunoști cultura respectivă și să vorbești corect limba) și, în același timp, să vrei să fii sincronizat cu toate mișcările globale, cu tot ce câștigă lumea, de la invenții la medicină și la tendințele de gândire, adaptate într-o formulă proprie. La fel, poți să fii globalist și să ții la valori universale (deși nu prea le mai vezi de atâtea interese și războaie) și, în același timp, să ții la țara ta și să nu o trădezi în niciun chip. Cele două tendințe sunt periculoase numai când ajung la respingere totală, la absurd, când tu ții la țara ta, dar le urăști și le negi pe toate celelalte din jur și, invers, când respingi națiunile și le calci în picioare. Cu excepția perioadei comuniste, România a fost conectată la valorile occidentale, a contribuit la ele, s-a inspirat din ele și a dat lumii întregi câteva nume de referință. Am avut și exemple de patriotism luminat, de oameni care și-au servit țara la propriu, nu în interes personal (că sunt destui azi care se îmbracă în ițari, dar, în timpul ăsta, sunt cu gândul numai la sinecuri și la căpătuială). E multă impostură în toate curentele ce domină lumea de azi. Zburăm pe Lună, dar, în același timp, ne facem praf planeta! Am ajuns la 8 miliarde de locuitori și se pare că unii nu mai au loc de alții și nu știu cum să facă să-i elimine. Mă tem că în lumea care va fi, viața unui om va deveni extrem de ieftină. Va fi scump de trăit, dar viața unui om va fi extrem de ieftină.
„Iohannis și Ciucă ar trebui să învețe limba română de la Maia Sandu”
– Tot în contextul zilei de 1 Decembrie, revine întrebarea dacă „România Mare” mai e un concept actual, necesar și posibil, în actualul context internațional?
– Nu văd posibilă România Mare în momentul ăsta. Sunt granițe fixate, sunt oameni care, deși români, trăiesc de peste 70 de ani în anumite conjuncturi, în anumite țări, au traiul lor acolo. Nu ai cum să vii, să îi iei cu forța. Ei trebuie să decidă dacă vor să fie parte din România sau nu. Nici când s-a făcut România Mare, provinciile nu au fost luate cu forța. Trebuie spus, totuși, că, indiscutabil, conjunctura istorică de după al doilea război mondial a fost nedreaptă. După cum știm cu toții, nordul Bucovinei și cu Basarabia ne-au fost luate de ruși. Pe de altă parte, e periculos să pretinzi România Mare, pentru că te trezești într-un vârtej în care s-ar putea să pierzi alte teritorii. Uite că și Ungaria are visurile ei de mărire: Viktor Orbán poartă fulare cu harta Ungariei Mari. Oamenii ăștia nu sunt în stare să-și administreze propriile țări, nu sunt un stare să le ofere oamenilor un trai decent, dar vor să ia bucăți din alte părți! Dacă mergem pe linia asta, cu Ungaria Mare, cu Serbia Mare, cu Bulgaria Mare, ajungem la cei care au avut mari imperii – Imperiul Roman, Imperiul Otoman, Imperiul lui Napoleon. Asta seamănă cu povestea bărbaților foarte complexați, care își iau mașini cât mai mari, ca să își mascheze complexele. Așa și unii lideri: au o țărișoară dar, în loc să își vadă de ea, visează la mari teritorii. Să ne ocupăm în primul rând de țara pe care o avem, să nu mai fie foamete, să le dăm copiilor șansa la educație, la prosperitate, iar apoi să visăm la alte teritorii. Mai bine să-i ajutăm pe români acolo unde sunt, așa cum facem cu Basarabia. E bine că îi ajutăm, e bine că Republica Moldova e condusă de Maia Sandu și de un guvern pro-european, e șansa lor să scape de apăsarea rusească și să aibă un destin european, alături de noi. Am auzit-o recent pe Maia Sandu ținând un discurs în Parlamentul României, alături de Klaus Iohannis și de Nicolae Ciucă. A fost de departe cel mai bun. Singurul discurs normal, emoționant, cinstit. Te uitai la Iohannis și la Ciucă – niște discursuri seci, convenționale, nimic nu răzbătea din ele, nici o flăcăruie. Ar trebui să învețe limba română de la Maia Sandu, că ea a vorbit cea mai curată limbă română acolo, nu ei! Și nu e singurul lucru pe care îl putem învăța de la Moldova: mă gândesc numai la modul cum și-au păstrat tradiția folclorică. Nu au artizanat-o și nu au maculat-o ca noi, când asculți un taraf din Republica Moldova, chiar se înfioară carnea pe tine. Nu mai vorbim de Eurovision: ce figură face Moldova tot timpul, sunt înaintea noastră cu mult.
„MCV-ul e un premiu de consolare”
– Potrivit ultimului raport MCV (Mecanismul de Cooperare și Verificare) al Comisiei Europene, România a ieșit de sub monitorizarea UE. E acesta un motiv de bucurie, după 15 ani de aderare la Uniunea Europeană?
– S-a spus că legile Justiției, făcute de Cătălin Predoiu și criticate de multă lume, ar fi dus la ridicarea MCV-ului. Cum ridicarea MCV a fost legată multă vreme de aderarea la Spațiul Schengen, eu cred că e, de fapt, un premiu de consolare, în cazul că nu vom avea succes cu aderarea la spațiul de liberă circulație. Pentru că, în privința aderării la Spațiul Schengen, de unde mulți exultau după rezoluțiile din Parlamentul European și părea să avem un sigur opozant, Olanda, acum apar alți opozanți, precum Suedia și Austria. Cred că e greu să convingi atâta lume, într-un timp atât de scurt, până pe 8 decembrie. Nu e imposibil, dar e greu de crezut, mai ales cu amorțeala de care dă dovadă diplomația noastră. Cu excepția ministrului Bogdan Aurescu, ceilalți ambasadori nu par să miște și să impresioneze cu ceva. Necazul e că nu avem oameni convingători. Toate numirile la ambasade s-au făcut pe criterii politice și pe nepotisme, iar cu stilul acesta de diplomație inertă e greu să convingi. Iohannis însuși putea să facă mai mult, să facă un turneu, că măcar la drumeții era bun… Nu știu cum se face că toate conjuncturile astea tot contra noastră sunt. Ori noi nu ne jucăm bine șansa, ceea ce e posibil, ori avem țâfnoșenii când nu e cazul și, invers, stăm ca momâile și acceptăm orice, când iar nu e cazul. Liderii noștri nu au discernământul ăsta, când să spună „da”, când să spună „nu”. Iar lipsa de discernământ te costă. Ca dovadă, Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR): guvernanții au acceptat închiderea termocentralelor pe cărbune, iar acum importăm cărbune! Vindem gazele din Marea Neagră și cumpărăm gaze! Oamenii ăștia sunt normali?!
„În timp de război, la Ministerul Apărării avem o fantomă”
– Chiar zilele acestea, Guvernul Ciucă împlinește 1 an. Cum caracterizați acest an de mandat?
– Văd că USR i-a și scos o cărticică, „Cartea neagră a guvernării”, că ei sunt iuți la de-astea, la jocuri de cărți. Eu cred că toată lumea știe cartea pe dinafară, fără să o fi citit. Știm pe pielea noastră cam cum a fost. Ai fi zis că PNL și PSD sunt două partide mari și că se pun capetele luminate de acolo și găsesc soluții de bună guvernare. După 1 an, încă nu s-au armonizat, încă nu au un stil de lucru. Fiecare partid spune alta. Cu măririle de pensii, au înnebunit lumea: ba 10%, ba 11,9%, ba 15%, ba 12,5%, și tot nu e sigur. Au mai dat niște ajutoare la cei foarte nevoiași, ceea ce nu e rău, sunt oameni care se bucură și la 100 de lei, și sunt mulți. Îi ajuți să treacă iarna asta, dar apoi ce faci? Experții spun că Europa va trece peste iarna asta grea, dar criza energetică e abia la început, nu avem nicio garanție pentru iernile viitoare.
Revenind la Guvern: suntem într-o perioadă de amenințări, de război, Rusia tot pomenește încruntată de noi, iar la Ministerul Apărării, schimbă un „filosof” (pe Vasile Dâncu), și îl pun pe Angel Tîlvăr, de care nu a auzit nimeni. Avem o fantomă la Ministerul Apărării, în timp de război! Chiar au eliminat toți specialiștii din actul de selecție pentru funcțiile-cheie din stat? De altfel, nu știi ce caută acolo mulți miniștri, mai ies în evidență, din când în când, doar cu câte o tâmpenie. Domnul Eduard Novak, de la UDMR, ministrul Sportului, e specialist în gafe, nu se mai oprește, se crede ministru în guvernul Ținutului Secuiesc, nu în guvernul României.
– Nu doar în România e greu. Infrastructura energetică a Ucrainei e la pământ, iar Moldova e victimă colaterală a războiului cu Rusia.
– Stau săracii basarabeni în beznă. De ucraineni ce să mai zicem, vai de ei! E foarte bine că dăm și noi o mână de ajutor. Din păcate, în Moldova există o puternică infrastructură a serviciilor secrete rusești, care face jocuri, provoacă, controlează partide și oameni politici. E foarte fragilă situația Maiei Sandu și a guvernului ei. Vor fi, în continuare, presiuni ca Moldova să abandoneze parcursul ei european, iar Rusia să își pună la Chișinău un regim-marionetă, cum dorea să facă și la Kiev. Dar, în general, asistăm la un asalt împotriva democrației din partea tuturor dictaturilor, care, chiar dacă mai au diferențe de nuanțe între ele, își dau mâna la rele: și China, și Rusia, și Turcia, și Siria, și Iranul, parcă au pornit, ca la un semnal, atacul împotriva democrațiilor. Din fericire, Statele Unite și Uniunea Europeană rămân în relații de convergență. Dar există și aici riscul unor tensiuni, a unor disensiuni. Democrațiile au cedat și s-ar putea să plătească un preț, iar prețul ar putea să fie cam mare și să ne privească pe toți. Riscul e să ajungem în stilul dictaturilor „luminate”, gen Putin sau Erdogan, care numai luminate nu sunt. Găsești în fiecare țară susținători ai curentelor autocrate, fie din cauza sărăciei, fie din cauza frigului, a foamei. Riscul e să ne trezim într-un fel de societate foarte controlată, în care libertatea de exprimare să fie redusă la zero, iar regulile să fie arbitrare. Se pare că viața frumoasă a cam trecut, acum începe lupta pentru viață, fiecare țară e pe cont propriu. Penuria asta, care se va agrava, e începutul unei noi epoci.
