* Cătălin Cioabă, „Scrisoare din Tenerife. Povestea unei călătorii dincolo de închipuire”, cu fotografii de Anamaria Mareș, Cristina Cioabă și Cătălin Cioabă. Ed. Humanitas (tel. 0723/68.41.94), 100 pag.
Pentru cei mai mulţi dintre cititorii revistei noastre, apăsați de griji concrete și zilnice, „afectați emoțional” de știrile din telejurnale, această carte subţire cu multe fotografii color poate fi binefăcătoare. Pe parcursul unei seri vă va abstrage din nevroza dezastrelor naturale sau provocate de cruzimea unui autocrat pentru care vieţile omeneşti nu contează. Lui Cătălin Cioabă – un erudit cu studii avansate în domeniul filosofiei și numeroase stadii de cercetare în Occident – îi eram recunoscătoare pentru traducerile din cei mai importanţi și dificili filosofi germani ai secolului XX, la care altfel n-aș fi avut acces, dar și pentru acribia filologică și pasiunea cu care a îngrijit, singur sau în colaborare, ediţii Eminescu. Când vezi pe copertă numele intelectualului strălucit asociat cu acela al destinaţiei turistice de lux, nu prea ştii la ce să te aștepți. Însă odată deschis volumaşul, călătoria exotică în care ne ia Cătălin Cioabă, arătându-ne și în imagini ceea ce ne povesteşte, devine pe cât de încântătoare pe atât de instructivă. Adresându-se direct cititorului ca unui prieten făcut părtaș la ceea ce descoperă în voiaj, el îi explică de ce, nefiind un împătimit al turismului de divertisment, a ajuns, împreună cu soţia lui, Cristina, în acel paradis al vacanțelor (după ce s-a documentat temeinic acasă) . Motivul e că fiul și nora lor locuiesc și muncesc din timpul pandemiei în Tenerife: „Gobierno de Canarias, văzând că pandemia duce turismul în colaps rapid, a promovat politica inteligentă și firească de a chema oameni de oriunde din lume să locuiască în Tenerife. Aşa cum, pe vremuri, au lăsat deoparte agricultura și s-au concentrat pe turism, tot așa, acum, doresc să atragă aici așa-zișii digital nomads, pe cei care muncesc de la distanță folosind internetul (…). Ei bine, fiul meu este unul dintre aceşti nomazi digitali”. În „Insulele Fericiţilor” din Canare, ştiute doar din intermediare livreşti, totul este inedit pentru familia Cioabă-senior. Dar tinerii, care stau acolo de peste un an, au avut timp să exploreze acest capăt de lume și îi pot conduce, ocolind obiectivele turistice, în locuri de o stranie frumuseţe. Vedem astfel, împreună cu ei, peisaje vulcanice spectaculoase, străbatem parcuri naturale cu păduri bătrâne de pini și de lauri, poposim în cătune de munte sau în sate de pescari, unde oamenii au alte relaţii cu mediul, mult mai fireşti. Peisajele sunt stranii pentru un european, „vegetalul te surprinde cu tenacitatea și exuberanța lui. Întâlnești cea mai completă paletă de nuanţe, răspândită în forme de o diversitate nebănuită”. De la experienţa culinară, la arhitectura tradiţională sau cea a capitalei Santa Cruz (cu o Universitate fondată în 1792, dar și cu originale edificii moderne), totul e diferit de ceea ce ştim noi, până și ploaia, nu pe verticală, ci pe orizontală. Călătorii descoperă colțuri de Spanie în mijlocul pustietății, vestigii ale populaţiei aborigene, guanșii, care nu a lăsat în urmă o cultură scrisă și a dispărut cu totul, găsesc urme ale unor exilaţi celebri din Canare, precum compatriotul nostru Alexandru Ciorănescu, specialist notoriu în literatura comparată, sau scriitorul și filosoful spaniol Miguel de Unamuno, se confruntă cu alte tradiţii și mentalități, reflectează asupra istoriei afro-spaniole, prea puţin cunoscute la noi. Cele 14 zile petrecute în Canare îi urmăresc pe soţii Cioabă și după revenirea la București cu frumusețea și trăirile intense de acolo. Cu textul și imaginile acestei cărți putem vizita, „dincolo de închipuire”, nişte locuri în care e puţin probabil să ajungem.
