Florile vii ale verii

–    Socul și Salcâmul au înflorit, urmează Teiul. Mireasma lor narcoti­zează universul. Remediu gratuit pentru minte clară și bucurii sufletești –

Sufletul florilor există cu adevărat. Așa se și explică de ce, atunci când adunau flori și ierburi de leac, culegătorii satelor vechi românești cereau iertare că le curmă viața. Un gest de mare emoție și tan­drețe, care arată că înaintașii noștri, mai puțin școliți decât noi, erau cu mult mai aproape de marile taine ale existenței care azi s-au pierdut. Sufletul flo­rilor e una din ele. Un mister pe care începutul de vară ne îndeamnă să-l cercetăm, să-l înțelegem și – mai pre­sus decât toate – să-l fo­lo­sim. Nu e prea greu! Totul este să vă apropiați de natură, de exploziile florale, care în iunie se află la apogeu. Duceți-vă la o margine de pă­dure străjuită de Salcâmi și de Soci înfloriți, inspirați adânc par­fumul primelor flori de Tei, lăsați-vă narco­tizați de mireasma tufelor albe de Iasomie. Îmbătați de atâ­tea parfumuri, încercați să deosebiți fiecare mireas­mă în parte – cea dulce de cea amăruie, cea blândă de cea sălbatică – până când veți înțelege că parfu­mul unei flori deschise spre soare exprimă o stare de bucurie, de îm­plinire, de preaplin sufletesc. Mi­reasma florilor ex­pri­mă emoție. Cercetările ultime din domeniul biologiei au stabilit să fiecare mi­reasmă de floare codifică pentru creierul nostru un sen­timent: Teiul transmite mesajul unei iu­biri îm­pli­nite, Iasomia – speranță, Sal­câ­mul – liniște și împăcare etc. Așa pu­tem să ne explicăm de ce în prima lună de vară ne simțim totdeauna mai ve­seli, mai senini, mai ușori. În trecut, vin­decătoarele popu­lare cunoșteau foar­te bine    aceste lucruri, știau că flo­ri­le de leac trebuie culese înainte de Sân­ziene, în perioada lor de maximă vitalitate și energie, de preaplin tă­mă­duitor. Flori de leac pentru trup, dar mai ales pentru suflet, cel mai greu vin­decabilă parte a întregului omenesc. Astăzi a fost dove­dit în laboratoare că leacurile „vrăjitorești” se bazau pe niște mecanisme neuro-endocrine precise, pe fero­monii din plante (substanțe cu rol de transmitere a infor­mațiilor), pe receptorii olfactivi care au legă­tură cu anu­mite zone din creier ce receptează infor­ma­ția fără a o filtra la nivel conștient, dar care ac­tivea­ză sub­con­știen­tul, zona miraculoasă din care vin răul și binele. Dar să facem un pas înainte, pen­tru a afla cum sufletul flo­rilor poate vindeca sufle­tul ome­nesc.

Leacuri cu flori

Băi. Trei-patru mâini de flori uscate se pun la macerat în doi litri de apă, vreme de 3-4 ore, după care se filtrează. Ex­trac­tul obținut se pune deoparte, iar planta rămasă se fierbe în încă doi litri de apă. După fierbere, infuzia se lasă să se răcească, după care se filtrează, soluția rezultată com­binându-se cu maceratul obținut anterior. Extractul re­zultat va fi adăugat în apa din cadă, care va avea o tem­pera­tură de aproximativ 39°C. O baie va dura 20-30 de minute, săptămânal fiind fă­cute două, maximum trei băi cu extracte de flori.

Macerat. Se obține din două lingurițe de plantă, care vor fi puse într-un pahar (200 ml) cu apă de izvor sau plată și vor fi lăsate la macerat de seara până dimineața, când se filtrează. Preparatul obținut se va bea pe sto­ma­cul gol, tre­cân­du-l pe sub limbă și savurând aroma fie­cărei în­ghițituri.

Extract în miere. Se ob­ține numai din flori proas­pete, care se vor toca mărunt, se vor amesteca în pro­porția de 1:3 cu miere (o linguriță de plantă la trei lingurițe de miere) și se vor pune într-un borcan cu capac, în care amestecul va sta vreme de trei săp­tămâni. După trecerea acestei perioade de timp, se va obține un fel de dulceață ex­trem de parfu­ma­tă. Se administrează 1-2 lin­gurițe, de 3-4 ori pe zi.

SALCÂMUL

Florile sale sunt folosite pentru tratarea bolilor psiho­somatice, adică boli ale corpului care apar ca o consecință directă a tensiunilor sufletești și care se vindecă atunci când cauza psihologică a fost eli­minată. Florile de Salcâm sunt eficiente mai ales în tratamentele pe termen lung, întrucât efectele de armonizare, de „reconstrucție” psihică pe care le induc apar gradat și sunt stabile.   

* Mânie, iritabilitate psihică – se reco­man­dă aro­ma­tizările cu flori de Salcâm, care vor fi puse în camera de odihnă, plimbările în pădurile înflorite de Salcâm (pe care le întâlnim adesea la marginile marilor ora­șe). Inhalarea repetată a parfu­mului flo­ri­lor de Salcâm are efecte calmante, ușor sedative.

* Epuizare nervoasă și intelec­tuală, stări ușoare de anxietate – se recomandă consu­ma­rea de flori de Salcâm macerate în miere (după re­țeta de mai sus), câte 6 lingurițe pe zi.

* Stări conflictuale frecvente, ten­dință spre criticism exagerat – se bea zilnic, în loc de apă, mace­rat la rece de Salcâm, obținut după metoda de mai sus. Acest preparat are efecte reale de îmbu­nătățire a comporta­men­tului, reducând agresivita­tea, compensând anu­mite probleme afective. Se fac cure de 21 de zile, timp în care se consumă înconti­nuu maceratul de Salcâm în locul apei de băut.

* Printre bolile psihosomatice care răspund foarte bine la tratamentele cu flori de Salcâm, folo­site intern sub formă de macerat și extern sub formă de băi, men­ționăm: gastrita hiperacidă care apare pe fondul ner­vozității, erup­țiile herpetice declan­șate de stări de su­pă­rare intensă, bulimia și tulbu­rările de apetit gene­rate de o stare de gol afectiv.

SOCUL

În medicina populară și mai ales în cea magică, Socul are un rol cu totul apar­te. Se spunea că florile sale „au leac” numai atunci când sunt culese de un om smerit și cu inima bună. Altfel, ele capătă un miros ne­plăcut și pot face mai mult rău decât bine. Tot despre Soc se spu­nea că are calitatea de a spăla toate gândurile și sim­țămintele rele, lăsând sufletul curat și ușor. Celebra socată, pre­parată prin fer­men­ta­rea florilor de Soc în apă cu miere, nu era doar o băutură aperitivă și tonică digestivă, ci și o licoare rituală, care făcută și adminis­trată într-un anumit fel, lua cu mâna o mulțime de boli. Cel puțin la nivel fizic, aceste cu­noștințe de medicină magică au un corespondent exact, florile de Soc „spă­lând”, într-ade­văr, organis­mul de toxine prin efectul lor diuretic, dia­foretic și depurativ. În ceea ce privește acțiunea tonică a flo­­rilor de Soc asu­pra siste­mului ner­vos, ea este vali­da­tă parțial de me­dicina moder­nă, care nu poa­te însă pre­ciza exact me­ca­nismele prin ca­re ea are loc.

Rețetă de prepa­rare a socatei: 15-20 de inflo­rescențe de Soc se pun în­tr-un li­tru de apă, după care se adau­gă 3-4 lin­guri de mie­re și o ju­mătate de linguriță de droj­die. Se acoperă bor­ca­nul și se lasă con­ți­nu­tul la macerat vre­me de 5-7 zile (nu mai mult, pen­­tru ca pre­pa­ra­tul să nu devi­nă al­coolic), după ca­re se filtrează. Se con­sumă 2-3 paha­re pe zi, înainte de ma­să. Iată câ­teva indicații:

* Astenie, sur­menaj nervos – se face o cură de două săptămâni, timp în care se bea un litru de socată zilnic, în locul apei de băut.

* Depresie apărută pe fondul stresului și al refulării emoțiilor – se va ține un regim de purificare deopotrivă fizică și psihică, în care se va bea câte un pahar de socată înainte de fiecare masă și se vor consuma numai alimente naturale ve­geta­riene.

* Impotență psihică – se va consuma socată fer­mentată câteva zile mai mult, așa încât să aibă o foarte slabă componentă alcoolică. În mod curios, această bău­tură, deși este foarte săracă în alcool, are efecte eufo­rizante puternice, care ajută la trece­rea peste inhi­bi­țiile și blocajele psihice.

TEIUL

Despre efectele Teiului asupra sufletului putem afla din poezia eminesciană mai mult decât din zeci de studii etnofarmacologice. Nicăieri nu vom găsi mai bine nuan­țate și exprimate sentimen­tele benefi­ce pe care florile acestuia le induc. De altfel, genia­lul Eminescu nu se sfia să spună despre Tei că este sfânt, pacea, liniș­tea, echili­brul pe care această plantă magică i le indu­ceau pur­tând pecetea unui dar al di­vi­nității.   

* Insomnie – se recomandă punerea câtorva ramuri înflorite de Tei în camera de culcare ori chiar folo­sirea unei pernițe umplu­te cu flori de Tei, în timpul somnului. Suplimentar, înain­te de culcare se iau două lingurițe de flori de Tei macerate în miere, preparate după rețeta da­tă la începutul aces­tui ar­ticol.

* Somn agitat la copii – seara se fac băi cu extract de flori de Tei, care au ca­litatea de a reduce nervo­zitatea, de a induce un somn liniștit și odih­nitor. Aplicațiile externe cu flori de Tei au între al­tele calitatea de a reduce agre­sivitatea, compor­ta­mentele sfidătoare care apar uneori la copii.

* Hiperexcitabilitate nervoasă și sexuală – se consumă zilnic macerat de Tei, minimum trei căni. Principiile active ale Teiului calmează psihi­cul, re­duc nervozitatea și acționează în sensul echi­li­brării hormonale.

* Tendință de suprasolicitare – florile de Tei macerate în miere sunt un susținător de efort cu efecte foarte interesante. Spre deosebire de tonicele obișnuite, acest remediu vegetal ajută la o echi­li­brare a activității nervoase, reducând tendința spre hiperactivitate și ajutând la o dozare judicioasă a eforturilor. Administrarea a două lingurițe, de câte 3-4 patru ori pe zi, din acest preparat este foarte utilă persoanelor care tind să muncească fizic sau intelectual peste posibilități.