
Mani Neumann este cunoscut în România mai ales ca violonist al celebrei trupe timișorene Phoenix. Născut în Germania, maestru al viorii și al flautului, el este și liderul trupei Trio Farfarello, fondată de el și de chitaristul Ulli Brand, în urmă cu peste 40 de ani. Ulterior, celor doi li s-a alăturat și basistul Urs Fuchs. Azi, Trio Farfarello este cunoscută în întreaga Europă. Trio Farfarello a lansat 18 albume și 4 DVD-uri, susținând aproximativ 4000 de concerte. În timpul carierei sale, Mani Neumann a fost distins cu premiul MTV Lifetime și a primit Ordinul „Meritul Cultural” din partea președintelui României, pentru contribuția sa remarcabilă la cultura românească, alături de trupa Phoenix. În februarie-martie, trio-ul a efectuat un turneu în România. În aprilie, Mani Neumann a cântat la concertul aniversar Nicu Covaci. Interviul pe care îl publicăm a fost realizat de GABRIELA RIST de la „Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien”.
„Muzica trupei Phoenix m-a inspirat”
– Domnule Neumann, dvs. cântați cu Trio Farfarello o muzică unică, autentică și foarte complexă, care îmbină folclorul cu muzica rock și clasică. Ați cântat vreodată muzică exclusiv clasică?
– Da, eu am studiat muzica și astfel am cântat multă muzică exclusiv clasică. Întreaga mea tinerețe am petrecut-o învățând să cânt la vioară. Am început foarte devreme, la vârsta de cinci ani, și la optsprezece ani aș fi putut începe o carieră clasică. Dar mi-a ieșit în drum muzica U-Musik și de atunci fac propria mea muzică.
– Cum a devenit vioara instrumentul dvs. preferat?
– Am văzut pe cineva cântând la televizor când eram foarte mic și i-am spus tatălui meu: „Uite, asta ar fi ceva potrivit și pentru mine”. Deoarece provin dintr-o familie muzicală, fiecare dintre copii a avut posibilitatea să aleagă un instrument, iar eu am ales vioara. Cred că a fost o decizie potrivită, deoarece acum o practic și ca profesie. Desigur, cânt și la pian și la alte instrumente, dar vioara este instrumentul meu principal.
– Când și cum ați luat decizia finală de a deveni muzician?

– În luna septembrie a anului 1979, l-am întâlnit pe Nicu Covaci în Germania, iar muzica trupei Phoenix m-a inspirat. În acel moment, aveam de gând să urmez altă carieră. Mă gândeam să studiez economia sau să mă implic în politică. M-am mai gândit și la profesia de actor. Dar în ziua în care l-am întâlnit pe Nicu Covaci în Germania, într-un magazin de muzică, totul s-a schimbat pentru mine și de atunci am fost cucerit complet de muzică.
– Cu Trio Farfarello cum a început?
– Eram încă în turneu cu Phoenix în Germania și Olanda. Între timp, avusesem câteva sesiuni mici de cântat cu Ulli Brand. În 1982, i-am spus: „Cred că a venit momentul pentru noi doi”. Am căutat un basist și am înființat Farfarello. În câțiva ani, am ajuns în culmea succesului, și pentru o perioadă, am fost cea mai populară trupă din Germania.
– Apoi a venit revoluția…
– Da, a venit revoluția, mai întâi în Germania, cu reunificarea și, două luni mai târziu, în România. Am fost martor la aceste evenimente. Nicu Covaci m-a sunat și mi-a spus: „Se întâmplă ceva, trebuie să ne întoarcem!”. Așa că în anii 1990 și 1991, am revenit în România, alături de Nicu, Joshi și Țăndărică. La acel moment, nu îl cunoșteam încă pe Mircea Baniciu, deoarece el rămăsese în România. Până în anul 2008, am petrecut jumătate din timp în turnee, cu Phoenix, în România, și cealaltă jumătate, cu Farfarello, în Germania. Practic, am fost mai mult în avion.
– Unde preferați să cântați: pe o scenă mare sau într-un club?
– Îmi place să cânt atât pe o scenă mare, cât și într-un club. În cluburile mici, apreciez atmosfera intimă. Totuși, nu pot spune că prefer aceste locuri în detrimentul unei săli mari sau al unei scene în aer liber. Este, pur și simplu, o altă experiență, pe care o apreciez. În acest an, am decis să cântăm în cluburi mici în România. Am fost aici luna trecută și am avut mereu sala plină. Atmosfera a fost minunată, și cred că este un concept potrivit pentru începutul nostru în România.
– Pandemia a schimbat totul, în 2020. Și trupa dvs. a fost afectată, deoarece tocmai vă pregăteați pentru aniversarea celor 40 de ani de existență…
– Pandemia a fost o catastrofă majoră pentru toți, nu doar pentru noi. Dar în timpul acestui interval, am profitat de oportunitatea de a înregistra un nou album, numit „Krönung” („Încoronare”) și de a realiza un film despre experiențele noastre în timpul lockdown-ului. În ciuda dezastrului, am rămas optimiști și ne-am considerat căutători de noroc. În anii 2020 și 2021, aveam planificate 130 de concerte, inclusiv la „Ateneul Român” din București, alături de o mică orchestră de cameră. Din păcate, totul a fost anulat.
„România este o destinație specială pentru noi”
– Cântați adesea în România. De ce?

– Preferăm să cântăm în România din mai multe motive. În primul rând, am dezvoltat o legătură specială cu publicul român, care ne-a susținut și ne-a apreciat de-a lungul anilor. De asemenea, avem o conexiune emoțională cu cultura și folclorul românesc, care se reflectă în muzica noastră. România are o bogată tradiție muzicală și un public pasionat, care apreciază și înțelege mesajul și stilul nostru muzical. În plus, suntem invitați frecvent la festivaluri și evenimente muzicale în România, ceea ce ne oferă oportunitatea de a ne conecta cu spectatori noi și de a câștiga mai mulți fani. De asemenea, apreciem frumusețea și diversitatea peisajelor din România, care ne inspiră și ne oferă o experiență unică, în timpul turneelor noastre. În concluzie, România este o destinație specială pentru noi, unde suntem bine primiți și avem posibilitatea de a împărtăși muzica noastră, cu oameni pasionați și receptivi.
– Sunteți fascinat de România…
– Da, sunt fascinat de România. Sunt un mare fan al României și împărtășesc asta cu toată lumea. Pentru mine, România este țara viitorului. Spre deosebire de vest, aici încă nu este foarte bine organizat totul. Aici poți planifica încă lucruri spontan și individual, ceea ce în Germania nu este posibil. Acolo, adesea ai nevoie de doi ani pentru a planifica ceva. În România, pot decide spontan: „Hei, vin aici pentru două săptămâni”. Asta mi se pare minunat. Și sper că și în viitor lucrurile vor rămâne așa și nu se vor structura prea mult.
– Cum a fost turneul din februarie în România și cum a fost publicul?
– Ah, a fost minunat! Organizatorii nu s-au așteptat ca atât de mulți oameni să vrea să vină la concert. Numele Farfarello nu este încă cunoscut în România. A fost o senzație minunată, am savurat cu adevărat momentul. Basistul nostru, Urs, a trăit pentru prima dată experiența României și nu mai dorea să plece.
– Mai aveți programate concerte alături de trupa Phoenix?
– În Phoenix sunt acum tineri muzicieni, dar dacă Nicu este în formă, se implică și el. Noi rămânem în continuare prieteni și sunt invitat la concertul său de ziua de naștere, în București, unde voi cânta și eu trei sau patru piese. Anul trecut am fost invitat ca oaspete la un mare concert în Timișoara. Dar perioada pe care am trăit-o alături de Phoenix, în anii ‘90, s-a încheiat. Așa-numita generație de aur, cu Mircea Baniciu, Nicu și componența originală, nu mai există. Cu toate acestea, legenda continuă să trăiască. Phoenix este extrem de important și valoros pentru România, și pot spune doar că am avut norocul să fac parte și eu din trupă. Dumnezeu a fost bun cu mine.
– Care sunt planurile dumneavoastră cu Trio Farfarello, pentru următorii zece ani?
– Da, chiar intenționăm să continuăm încă zece ani. Energia noastră este încă sută la sută. Mi-aș dori să facem un pas mare în Europa și cred că dacă începem în România, acest lucru ar putea avea un efect de propagare. Muzica noastră este atemporală și este înțeleasă de oricine își deschide inima. Am simțit deja aceste reacții aici, în România. Cred că mai este mult spațiu pentru a crește.
Foto: Mediafax