Cei patru invincibili
– Mărturisesc deschis că în ciuda tuturor succeselor legate de cinema, interviul de față se datorează prezenței tale în juriul concursului „Românii au talent”, de la Pro TV. Pare să fie rolul vieții tale. Nu te-am văzut niciodată așa de „prins”, așa de emoționat și de bucuros, gata să spui „oprește-te, clipă”! Care e cauza?

– „Românii au talent” este un show în care îmi permit să mă dezlănțui, este ca o scenă de teatru (pe care, dacă stau şi fac socoteala, nu m-am mai urcat de douăzeci şi trei de ani) unde fac toate nebuniile pe care nu le-am făcut atunci când eram un puști. În plus, talentele reale pe care le întâlnesc pe această scenă mă încântă și mă fac să fiu mândru că sunt român!
– Formula de juriu de la „Românii au talent” este, și ea, cât se poate de nimerită. Profesionalism, dar și mult firesc, dezinvoltură și entuziasm. Rețetă rară, pe micul ecran. Cum ați pus-o la cale?
– Se întâmplă foarte rar, într-un mediu atât de plin de orgolii, de testosteron și de alți hormoni de vedetă, să se întâlnească patru oameni care să comunice atât de bine cum comunicăm noi. Mă bucur foarte tare de întâlnirea cu colegii de la „Românii au talent”, sper să mergem cât mai mult timp împreună și vreau să le mulțumesc încă o dată, într-un mod public, Andrei și lui Andi, pentru felul în care ne-au primit pe mine și pe Bobo (Mihai Bobonete) în echipă.
La cererea publicului
– Să ne mutăm de pe micul, pe marele ecran. În toamnă, filmul „Încă două lozuri” va intra în cinematografe, după premiera pe care a avut-o în cadrul Festivalului TIFF, de la Cluj. Vorbeşte-ne puţin despre film şi despre personajul pe care îl interpretezi.

– Știi cum se spune: „La cererea publicului…”. Adevărul este că de ani de zile am fost întrebați constant când apare partea a doua de la „Două lozuri” și, iată că după şapte ani, în octombrie, o să lansăm, în sfârșit, „Încă două lozuri”. Am emoții doar în măsura în care orice artist are emoții la întâlnirea cu publicul, pentru că atunci are loc adevăratul test, dar reacțiile de la TIFF au fost extraordinare: am avut parte de aplauze și râsete zgomotoase, sălile au fost pline… Aşa că nu văd de ce nu ar fi la fel și în continuare. În ceea ce-l priveşte, în mod particular, pe Sile Grozavu, personajul meu, ce să spun, ca să nu dezvălui prea multe? Sile se întoarce din închisoare cu o idee magnifică de îmbogățire, mai exact, minatul de criptomonede, doar că lucrurile nu merg așa simplu ca în filme. (râde)
– Aşadar, după ce în 2016, „Două lozuri” a fost declarat cel mai bine vândut film românesc, ai aceleaşi aşteptări de succes şi pentru „Încă două lozuri”…
– Sincer, da. Şi în acest sens îţi spun că nu văd de ce nu ar fi așa și anul acesta. „Încă două lozuri” este o comedie spumoasă, cu personaje foarte plăcute, actorii invitați în noua producție sunt iubiți de public (e vorba de Ilona Brezoianu, Mihai Bobonete, Edi Cîrlan sau Coca Bloos), iar spectatorii de cinema vor să râdă și să se simtă bine. Aşa că, realmente, sunt 99,99% sigur că „Încă două lozuri” este comedia anului 2023!
– Peste vară filmezi şi pentru emisiunea „Visuri la cheie”, de la Pro TV, un proiect în care eşti implicat de multă vreme. În ce constă atracţia lui pentru tine? Te emoţionează poveştile de viaţă pe care le afli?
– „Visuri la cheie” este o calibrare continuă cu oamenii mai puțin norocoși decât mine. Mie și familiei mele ne-a dat Dumnezeu un drum destul de drept, și fiecare filmare de la „Visuri la cheie” îmi reamintește acest lucru.
Pâine de Otopeni
– Dacă tot am ajuns la familie, să intrăm puțin și în casă, dacă îngădui… Am aflat că, de curând, împreună cu soţia ta, cântăreaţa Dana Nălbaru, ai deschis o brutărie artizanală. Cum v-a venit ideea? Pare destul de ciudat, pentru doi artişti.

– Poate să pară surprinzător, dar, de fapt, nu e chiar așa: realitatea este că amândurora ne place să gătim, amândurora ne place să mâncăm bine și sănătos, ne plac mâncărurile artizanale și pâinea ca aceea din copilărie și, nu în ultimul rând, ne plac dulciurile. (râde) Aşa că, dacă vreți ceva de genul ăsta, atunci găsiți la noi, în Otopeni!
– Ce mai fac Dana şi copiii voştri? Ne dai veşti bune şi despre ei?
– Aici răspunsul este simplu, dar în sensul cel mai pozitiv: cu toţii suntem bine și ne bucurăm de viață!
– Suntem în iulie, în perioada vacanţelor. Ai și tu parte de orizonturi mai largi?
– Cică, în momentul în care începi să negociezi timp și nu bani, poți spune că ai îmbătrânit. (râde) Am ceva ani de când, pentru mine, timpul este mult mai important decât banii și cam toată viața încerc să mi-o aranjez în jurul acestei scale a valorilor, în care timpul petrecut cu ai mei este cel mai prețios. Muncesc pentru că, din păcate, nu am moștenit nimic de la vreo mătușă, dar muncesc doar în pauzele dintre vacanțe. Alternez călătoriile cu camper-ul, cu munca la casa din livadă. Ambele activități mă ajută să îmi încarc bateriile în moduri diferite. Îmi place foarte mult să merg pe munte şi ies periodic cu câțiva dintre colegii din echipa de la „Visuri la cheie”, iar o ieșire din asta de două zile îmi dă energie pentru încă o lună de efort profesional.
– Cu toate că din dialogul cu tine reiese cu claritate starea de spirit pe care o ai (cât se poate de optimistă), vreau o confirmare din partea ta: Dragoș, ești cu soarele în casă sau mai sunt și prognoze de timp înnorat?
– Nu știu dacă aș vrea să spun că există doar soare în viața mea, fiindcă – vezi! – eu zic că şi norii sunt buni: fac umbră, dau apă și parcă ne ajută să apreciem și mai mult razele de soare.
Foto: PRO TV