La nivelul întregii țări, sunt 56 de primari în funcție încă din anul 1990. Unul dintre aceștia, Emil Drăghici, este primarul comunei Vulcana-Băi din județul Dâmbovița. De profesie jurist și economist, domnia-sa conduce, din 2004, și Asociația Comunelor din România (ACoR), o funcție care îl ajută să aibă o vedere cuprinzătoare asupra a ceea ce înseamnă să fii astăzi primar, “șef” de obște, răspunzător pentru destinele satelor românești.
“Comasarea este o gândire a unor idioți”
– Domnule primar, s-a tot discutat în ultimul timp despre comasarea unor localități din țară, în vederea reducerii numărului angajaților din administrația publică locală și a unei posibile economii la nivelul bugetului de stat. Ar fi oportun un astfel de demers?

– Comasarea este o gândire a unor idioți, o acțiune “gândită” de cei care nu gândesc. Acești oameni nu gândesc comasarea ca pe un lucru bun pentru comunitățile sătești, ca pe un beneficiu public, ci văd în ea oportunitatea de a pune mâna pe niște teritorii. Pentru că 87,5 la sută din teritoriul României e mediul rural, ei văd aceste comasări ca pe o extindere a mediului urban asupra zonelor din proximitate. Când auziți de astfel de comasări, vă rog să vă imaginați un primar care țintește să cotropească niște teritorii nu cu arme, ci cu minciuni.
– Mulți asociază ideii de comasare conceptul de autonomie locală sau regională. E o necesitate reală, sau doar praf în ochi, ca să nu vedem alte probleme grave cu care ne confruntăm la nivel administrativ?
– Autonomia este un concept prevăzut și în Constituția României, dar un concept care nu înseamnă că faci ce vrei, ci îți impune o anume responsabilitate. Autonomia locală este ratificată prin Carta europeană a autonomiei locale și prin Legea 199/1997, plus câteva spicuiri în Constituția României. Din păcate, sunt foarte puține comune din România care au resurse financiare necesare funcționării autonome, or, fără asta, e greu să discuți despre autonomie locală. 97-98 la sută din comunele României beneficiază de sume de la bugetul de stat, ca să nu dispară cu totul. Dar asta ține strict de politica Statului Român. Una greșită, după părerea mea. Dacă lași comunele, satele fără primar, fără școli, fără medici și fără Poliție, le-ai condamnat la moarte definitiv. Pleacă și ultimii oameni care se încăpățânează să locuiască acolo. Și ce rămâne în urmă? Nici nu vreau să-mi imaginez. Personal, consider că satul românesc nu trebuie privit ca o problemă, ci ca o oportunitate. Zona rurală este una dintre valorile fundamentale și definitorii pentru Europa, care trebuie prezervată, îngrijită și promovată – asta am susținut și anul trecut, la o întâlnire a Comitetului European al Regiunilor. Interesant e că oameni din afară pun la mare preț satul românesc, în timp ce derbedeii de la noi vorbesc de comasare, căci văd în satul românesc un element de cotropire pentru interesele personale. Satul a urmat o anumită dezvoltare absolut necesară. Am avut și avem programe de dezvoltare a infrastructurii ce au beneficiat de fonduri europene, ceea ce înseamnă un element de civilizație. În prezent, în România există sate care din acest punct de vedere, stau mult mai bine decât multe orașe.
“Politica UE nu are o abordare echilibrată între rural și urban”
– Tot la Comitetul European al Regiunilor ați lansat și ideea de Capitală Europeană Rurală. Despre ce este vorba?

– Văd că v-ați documentat și mă bucur. Sibiul a fost, acum câțiva ani, Capitală Culturală Europeană, anul acesta este Timișoara. Asta este o distincție la nivel european. Dacă pentru mediul urban avem acest premiu la nivel european, de ce nu l-am avea și pentru mediul rural? Ar fi un stimulent excepțional. Goana după banii produși rapid în zonele urbane a făcut să fie neglijate teritoriile rurale, cu un impact negativ în ceea ce privește depopularea accelerată a multor sate, și nu doar din România. Dezbaterile pe această temă ar trebui să pornească de la o abordare inteligentă, pentru a putea avea și acele sate și orașe inteligente de care se tot vorbește. Cred că politica UE nu are o abordare echilibrată și armonizată între rural și urban, acestuia din urmă dedicându-i-se sprijin și energie mai multă, în detrimentul ruralului, cel care contribuie, de fapt, în mare măsură, la bunăstarea zonelor urbane. De aceea, încerc să sensibilizez din ce în ce mai mulți colegi, la nivelul Comitetului European al Regiunilor, care să susțină în Parlamentul European conceptul de Capitală Rurală Europeană.
“Dumnezeu m-a ajutat să rămân independent”
Emil Drăghici lucrase în Primăria Vulcana-Băi între 1978-1988, ca agent fiscal contabil, apoi a fost revizor la Corpul de Control Financiar al județului Dâmbovița. În 1990, a fost numit primar interimar la Vulcana-Băi, ceea ce l-a nemulțumit profund pe tatăl său, care i-a dat un sfat: “Lași tu Fiscul din mâini ca să fii primar? Dacă tot ai făcut pasul ăsta, nu te agăța politic de nimeni, nu te înscrie în niciun partid!”. A rămas independent până astăzi, când mai e puțin până să încheie al optulea mandat de primar. “Dumnezeu m-a ajutat să rămân independent, deși, vrem sau nu, democrația se rezolvă prin partide, și nu prin independenți”, spune Emil Drăghici. “Sunt convins că, dacă aș fi vrut, aș fi putut deveni membru al oricărui partid din România. Nu am avut solicitări, nici presiuni, pentru că s-a știut dintotdeauna care e profilul meu, din acest punct de vedere”.
“E impropriu să vorbim de partide în România”
– Dar să candidați la un nivel mai înalt nu ați fost tentat? Senator, deputat, parlamentar european…

– Am avut o ofertă de acest gen, să fiu primul pe lista unui partid, dar din pozițiile acelea nu poți face nimic pentru comune, stratul cel mai de jos al țării, administrativ vorbind, dar și cel mai important. Ca președinte al ACoR, mi-am dorit să fac ceva pentru comunele României și cred că am făcut, dar nu singur, ci împreună cu colegii mei, președinții filialelor județene. Asociația Comunelor din România e singura din lume care are structuri cu personalitate juridică la nivel de departamente, în fiecare județ.
– Îmi place că folosiți cuvântul “împreună”!
– Păi, cum nu? Doamne ferește! Cine gândește altfel gândește greșit. Și la primărie, și în orice structură asociativă, organizatorică, este o muncă de echipă, bazată pe încredere. Eu, în Primăria Vulcana-Băi, am un aparat de specialiști cu care mă mândresc și care constituie un exemplu pentru foarte multe comune din România. La fel, și în ACoR.
– La nivelul primarilor de comune, ce anume credeți că aleg oamenii, omul sau partidul?
– În comune, unde cetățenii te cunosc pe toate părțile, îți cunosc familia foarte bine, e clar că se alege omul, nici nu contează partidul. Eu, ca independent, chiar sunt o dovadă în acest sens. În general, partidele sunt cele care aleargă după oameni care se țin de treabă. Dar sunt și mulți primari dezamăgiți, pentru că partidele din care fac parte nu fac ce trebuie pentru colectivitățile locale. Oameni care au uitat de unde au plecat și care au pierdut legătura cu cei de jos. Pur și simplu, cei “de sus” se comportă ca și când n-ar avea nicio legătură cu cei de jos, din teritoriu.
Într-un fel, e chiar impropriu să vorbim de partide, în România de azi. Sunt doar afilieri pe bază de interese personale, pe bază de găști. Singurul partid care-și urmează consecvent propria politică e UDMR. N-am niciun fel de legătură cu UDMR, dar profesional, pe partea de administrație, am o apreciere cu totul și cu totul deosebită pentru cei de acolo, care sunt oameni de cuvânt.