• Copacii sunt adevărate comori culinare. Începând din primăvară și până toamna târziu, mugurii, frunzele, florile și fructele lor oferă o multitudine impresionantă de gusturi. Delicatese pline de sănătate! •
Arome din ace de brad

În mod special, brazii sunt cei care ne oferă o paletă largă de arome diferite. Pinul surprinde cu un parfum de portocală, în vreme ce molidul ne întâmpină cu mirosul său proaspăt de lămâie. Iar gustul bradului alb amintește de cel al mandarinelor. Aromele acestea ne stau la dispoziție tot anul, dar surpriza o reprezintă vlăstarii tineri care apar pe vârful crengilor. Sunt moi, acrișori, mai puțin „aspri” decât àcele mature și pot fi folosiți la prepararea multor delicatese: un pesto din ace de molid, o plăcintă cu brânză cu gust de pădure sau o salată de sparanghel cu sos vinegretă, din vârfuri de brad.
Frunze tinere
Și în pădurile de foioase pot fi descoperite o mulțime de surprize culinare. Frunzele de tei au gust de nucă. Sunt un ingredient perfect pentru salate, mâncăruri de legume sau pesto. Cele de dimensiuni mari pot fi umplute cu carne tocată (sarmale), cu orez sau cu brânză de vaci. Și frunzele de fag, de arțar și de păducel sunt un adaos apreciat pentru multe feluri de mâncare. Proaspete, pot fi adăugate în salate. Uscate și mărunțite, îmbogățesc, ca mirodenii, gustul a numeroase bucate.
Făină sau cacao din ghindă
Ghinda, fructul stejarului, este un aliment de bază uitat, din păcate, în zilele noastre. Cu sute de ani în urmă, pe tot globul, acest fruct minunat și hrănitor era folosit pentru prepararea a tot felul de bucate. Turcii făceau din ghindă lipie, în Germania se făcea cafea din ghindă prăjită, ca înlocuitor al cafelei adevărate, în Africa de Nord se prepară și astăzi un fel de budincă din ghindă, numită „Dotorimuk”, iar spaniolii încă mai prepară un lichior special, pe bază de ghindă. În 1830, germanul Gregor Martin Mayrhofer a produs, la Mȕnchen, în propria fabrică de ciocolată, așa-numita „Cacao de ghindă”, o băutură dulce, „puternică”, lăudată și recomandată ulterior și de medici ca „întăritor” și ca remediu împotriva afecțiunilor gastro-intestinale. Conform unui studiu american, fibrele probiotice din ghindă acționează pozitiv asupra microbiomului din intestin și a metabolismului glucozei. Iar un alt studiu evidențiază potențialul ghindei ca aliment funcțional pentru prevenirea afecțiunilor cardiovasculare.
Socul, băutură reconfortantă, dar și leac împotriva răcelii
Socul (Sambucus nigra) ne stă la dispoziție atât în bucătărie, cât și în farmacia de-acasă. Pe lângă socata preparată din florile lui, cu gust răcoritor minunat, sucul din boabe de soc e folosit împotriva răcelilor virale, iar ceaiul preparat din soc, combinat cu flori de tei, este recomandat împotriva stărilor gripale.
Păducelul – deliciu cu miere și leac pentru inimă
Păducelul e un exemplu de arbust cu proprietăți atât culinare, cât și vindecătoare: toamna, fructele lui pot fi folosite în diverse feluri în bucătărie. Au un gust făinos, nu prea deosebit, dar măcinate fin și amestecate cu miere, sunt un energizant de excepție. Făina de păducel poate fi luată și ca atare, cu apă. Preparatele pe bază de păducel sunt deosebit de eficiente, în cazul insuficienței cardiace și al unei activități cardiace lente. Administrarea de păducel sporește puterea de pompare și deci performanța inimii. Nu au fost constatate efecte secundare în cazul unui tratament prelungit cu păducel.
Sirop şi dulceaţă medicinală din flori de soc
Mod de preparare: Se adună flori proaspete de soc, se spală, li se taie codițele și se dau prin maşina de tocat. Se pun într-un borcan un strat de miere lichidă, gros de un deget, apoi se adaugă un strat subţire de flori tocate de soc cu sucul nescurs, apoi din nou un strat de miere gros de un deget, un strat de flori tocate şi tot aşa, până la umplerea borcanului. Ultimul strat va fi de miere, ceva mai gros decât celelalte (2-3 degete). Se lasă amestecul la rece (în cămară sau la beci) timp de minimum două luni, apoi mierea se filtrează prin tifon şi se obţine siropul sau se consumă amestecul nefiltrat, ca o dulceaţă medicinală din flori de soc. Atât siropul, cât şi dulceaţa au un termen de garanţie de doi ani.
Mod de administrare:
* Siropul – se pun 1-2 linguriţe de sirop într-un pahar cu apă (200 ml), se adaugă eventual puţin suc de lămâie şi se amestecă foarte bine. Se beau 1-3 pahare de sirop pe zi, pe stomacul gol. Se fac cure de câte o săptămână.
* Dulceaţa medicinală – se iau două linguriţe pe stomacul gol, de trei ori pe zi, ţinându-se sub limbă preparatul până se dizolvă. După administrare se bea puţină apă, la ultima înghiţitură clătindu-se bine gura.
Indicații terapeutice: Siropul şi dulceaţa din flori de soc sunt indicate ca adjuvant în tratamentul guturaiului, al gripei şi virozelor, în general, al rinitei cronice, al infecţiilor urinare şi pentru calmare în infecţiile renale. Datorită efectului laxativ şi al celui depurativ, sunt indicate pentru tratamentul acneei şi al altor boli de piele. Se fac cure de două-trei săptămâni,
Contraindicaţii: Diabet.
Sirop de muguri de brad
Mod de preparare: un kilogram de muguri de brad proaspeți se fierb în 2 litri de apă, până când àcele se desprind (aproximativ 30 de minute). Acoperiți vasul și lăsați lichidul la răcit, apoi strecurați. Adăugați o cantitate egală de zahăr cu cantitatea de lichid obținut (adică la un litru de lichid, un kilogram de zahăr) și amestecați. Puneți amestecul la fiert, pe foc mic, vreme de 30 de minute. Siropul este gata când devine mai închis la culoare și se lipește de degete. Se pune cald (nu fierbinte) în sticle bine închise, care se țin la rece.
Se iau câte 2-3 linguri cu sirop diluat în apă sau ceai, de trei ori pe zi, la distanță de o oră de mese. Este eficient în infecții și parazitoze intestinale, colite, balonări, litiază biliară, infecții și inflamații ale sistemului urinar, tuse.
Unt de molid
• Se unge pe pâine, se folosește la prepararea aluatului de prăjituri sau la călitul legumelor •
Ingrediente: 1/2 pachet de unt (la temperatura camerei), 2-4 linguri de ace de molid tocate mărunt, sare.
Se taie acele de molid de pe crengi cu o foarfecă, se toacă mărunt cu un cuțit ascuțit sau se mărunțesc cu mixerul, se amestecă cu untul moale, cu puțină sare și, opțional, cu puțină coajă de lămâie rasă. Se pune compoziția într-o formă frumoasă și se lasă să se pătrundă 24 de ore la frigider. Untul poate fi servit și imediat, dar gustul este mai intens după o zi.
Cafeaua de ghindă
Mod de preparare: pe o tavă încinsă se prăjesc, vreme de un sfert de oră, ghinde și semințe de năut (în proporția 2:1), amestecându-le mereu, așa încât să nu se rumenească prea tare. Se macină și se obține o pulbere maronie – cafeaua de ghindă. Se pun, la o jumătate de cană de apă (150 ml), 1-3 lingurițe din această pulbere, după care se lasă să fiarbă 2-3 minute. Se consumă caldă.
Indicații terapeutice:
* Diaree, dizenterie – se iau 3-4 lingurițe de pulbere de ghindă pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ține sub limbă vreme de câteva minute, după care se înghite cu apă. În cazurile grave, doza se poate mări până la 10 lingurițe pe zi, acest leac vegetal având o toxicitate foarte scăzută.
* Colită de fermentație, enterită – se beau 2-3 căni de cafea de ghindă pe zi. Acest preparat nu se va îndulci și va fi băut întotdeauna pe stomacul gol, înainte de masă.
* Ulcer, gastrită – se administrează câte 1 linguriță de pulbere de ghindă, de 2-3 ori pe zi, între mese sau atunci când apar dureri (dar întotdeauna pe stomacul gol). Acest remediu are efecte antiacide, calmante gastrice și cicatrizante.
* Debilitate, anemie – se face o cură de o lună, timp în care se administrează în fiecare zi câte 3 lingurițe rase de pulbere de ghindă. Pentru a nu apărea constipația, se administrează concomitent și tărâțe de grâu, miere, fructe proaspete.
* Surmenaj, dureri de cap, pe fond de oboseală – se bea o cafea de ghindă (obținută din 2-4 lingurițe la o cană de apă) îndulcită cu miere. Are un efect energizant, oarecum asemănător cu cel al cafelei clasice, dar fără să mai apară acea accentuare a oboselii resimțită după trecerea efectului cofeinei.