Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, la deschidere
– La Sibiu, soarele arde blând, iar Festivalul de Teatru e în plină desfășurare. S-au pregătit sibienii de sărbătoare?
– Da, aici străzile încep să se dezmorțească încă din luna Mai, doar iernile sunt așezate în stil ardelenesc. Cum iese soarele, turiștii încep să apară. Iar când începe și festivalul, lumea gravitează în jurul centrului istoric și al sălilor de spectacol. Sunt enorm de multe evenimente de stradă zilele astea în Sibiu. De la concerte sau fanfare și de la trupe de dans tradiționale, până la păpuși supradimensionate, clovni și dansatori aerieni. Frumusețea FITS-ului e că schimbă cu totul atmosfera orașului, întreg centrul vechi devine o scenă enormă, un spectacol gratuit pentru toți cei prezenți. Cu turnurile lui medievale, cu străduțele umbrite și înguste, orașul se pretează de minune unei astfel de experiențe. Ceva ce m-a uimit încă din primii mei ani la festival este modul în care festivalul angajează tot patrimoniul local, nu doar cel tangibil, al străzilor și clădirilor vechi, ci și pe cel imaterial, prin reprezentarea comunităților și minorităților etnice pe care le găzduiește. E ca o rețea de puncte luminoase, care pulsează, legând între ele locurile frumoase ale Sibiului: de la curtea Muzeului de Istorie, unde a avut loc deschiderea oficială a FITS, cu corul Madrigal, la bisericile evanghelice și la Piața Mare, unde a răsunat Taraful Clejanilor, și de la sălile teatrului, până la Muzeul Astra, unde printre casele vechi, tradiționale, oamenii se vor așeza la picnic, la Gala de Închidere. FITS-ul nu înseamnă doar teatru, ci și bucuria de a revedea oameni pe care nu-i întâlnești decât o dată pe an, de a cunoaște alții noi. Seamănă cu marele Carnaval de la Rio, e un tur de forță care ne molipsește pe toți.
– Dacă cei dornici să se plimbe sunt așteptați cu atâtea spectacole de stradă, iubitorii de teatru, care și-au cumpărat bilete, de ce întâmplări culturale au avut parte?
– Surprizele care i-au întâmpinat anul acesta pe iubitorii de teatru țin, în primul rând, de calibrul și de celebritatea invitaților festivalului. Îl avem aici pe regizorul Pippo Delbono, faimos pentru candoarea, poezia și realitatea cu care își îmbibă piesele, care a revenit pe scena Sibiului cu un spectacol confesiv magistral, pe care multă lume nu-l va uita. Un “veteran” al festivalului e și Neil Labute, unul dintre cei mai controversați și inovatori dramaturgi de peste Ocean, pe care criticii l-au numit “mizantropul încoronat al teatrului american”. Tim Robbins promite o experiență teatrală deosebită, cu propria sa producție, “un vodevil muzical grecesc”, iar Jan Fabre, cunoscut pentru stilul lui avangardist, a marcat deschiderea acestei a 31-a ediții a festivalului, cu instalația “Not Once”. Regizată de Jan Fabre și Phil Griffin, instalația spectacol ar fi trebuit să fie interpretată de legendarul dansator Mihail Barîșnikov, care a fost însă marele nostru absent. Însă invitații cu numele cele mai sonore pentru publicul larg rămân, cu siguranță, Isabelle Adjani, o forță a cinematografiei franceze, pentru prima dată la FITS, și legendarul John Malkovich, care a urcat pe scenă alături de Ingeborga Dapkūnaitė în In the Solitude of Cotton Fields. Acestora doi, și altora asemenea, organizatorii FITS le vor oferi anul acesta câte o stea pe Aleea Celebrităților din Sibiu, inspirată din celebra Walk of Fame de la Hollywood.
– Festivalul de la Sibiu are și un obiectiv important, care-l face unic cel puțin în sud-estul Europei: Bursa de Spectacole, al cărei gestionar ești chiar tu.
– Bursa de Spectacole are deja o vârstă venerabilă, de 27 de ani și, într-adevăr, este singurul eveniment de acest tip din zona asta a lumii, care se poate defini ca platformă de networking asociată unui mare festival. Miza ei este aceea de a aduna la Sibiu reprezentanți de vârf ai unor structuri internaționale foarte importante din lumea artelor performative (festivaluri, teatre, rețele, platforme, organizații de suport etc.) și de a-i pune în contact cu cât mai mulți artiști independenți, trupe de teatru, regizori, directori de teatre sau festivaluri de la noi și din altă parte. În felul acesta, un director de teatru de la Avignon sau de la Edinburgh, de pildă, dacă e convins de calitatea artistică a unui spectacol, îl poate invita și programa în festivalul lui. Ca să democratizăm un pic accesul la aceste resurse, începând cu anul acesta, am pus la punct și un program de participare la Bursă, pentru cei care nu sunt prezenți fizic la FITS. Companiile de teatru s-au putut înscrie direct pe siteul nostru, iar un juriu internațional a ales, în cele din urmă, zece producții/înregistrări. Autorii lor urmează să le susțină/pitchuiască chiar azi, răspunzând întrebărilor juriului, referitoare la diferite necesități tehnice de producție. Dar Bursa de Spectacole mai are și altă componentă. Pe lângă membrii acestui juriu, ea mai aduce la Sibiu câteva zeci de reprezentanți ai industriei teatrale de peste tot din lume, cei mai mulți din Europa, ce-i drept, dar și din Statele Unite, China, Coreea, Hong Kong sau Australia, care participă aici la sesiuni de speed-networking, întâlniri pe repede-înainte, față în față, în care fiecare din părțile implicate (directori, artiști, curatori, agenți etc) încearcă într-un timp limitat să-și promoveze munca, spectacolele, ideile și să-și lărgească baza de contacte, de relații pe care le vor fructifica mai târziu. Artiștii interesați au și cu cine face asta, fiindcă la Sibiu vor fi prezenți directori de mari festivaluri, ca Shona McCarthy, directoarea executivă a Edinburgh Festival Fringe Society, Harold David, co-președinte al Festivalului Off Avignon, Lisa Michelle Richards, președinte al Asociației Profesioniștilor din Artele Spectacolului, Alicia Adams, Vicepreședinte în cadrul John F. Kennedy Center for the Performing Arts, Washington D.C., Kee Hong Low, directorul Festivalului Internațional de la Manchester (MIF), Anthony Sargent CBE, consilier artistic internațional, sau Lee Jong-Ho, președintele SiDance Festival din Coreea. Cel mai important atribut al acestui tip de eveniment e că înmulțește șansele artiștilor români să fie prezenți pe piața internațională. Ești văzut ca artist și umblă vorba.
– Rămâne timp de sărbătorit și pentru voi, cei din echipa organizatorică?
– Întotdeauna, chiar dacă e printre picături. Anul trecut, când mă ocupam pentru prima oară de Bursa de Spectacole, iar volumul de muncă era destul de încărcat, îmi amintesc că am avut un moment de respiro. Terminasem treburile zilei și mergeam seara spre clubul festivalului, unde se adună toată lumea la un pahar. Și, trecând prin centrul istoric al orașului, prin mijlocul acestor spectacole de stradă și al mulțimilor pe fețele cărora se citeau bucuria și încântarea, ochii mi-au căzut pe un cuplu: un el (în scaun cu rotile) și o ea, care de ani de zile sunt nelipsiți de la FITS. Ca ei, mai erau o groază de alte figuri, oameni cu care nu am stat niciodată de vorbă, dar pe care îi recunosc mereu în mulțime, pentru care FITS e sărbătoarea anului. Și m-am emoționat. Blocați adesea în detalii foarte tehnice, cu mintea la tot felul de aspecte logistice, uităm ce lucru extraordinar a construit în toți acești 30 de ani Teatrul “Radu Stanca” din Sibiu. Exact ca în finalul emblematicului spectacol “Faust”, în regia lui Silviu Purcărete, care de două decenii continuă să aducă valuri de turiști la Sibiu, am avut în clipa aceea revelația că tot ceea ce se poate construi mai frumos pe lume se construiește mereu în comunitate și prin sprijin reciproc, împreună.
