Analiza politică a lunii octombrie
„Președintele american Joe Biden a ridicat o sală întreagă ca să o omagieze pe Maia Sandu! „
– Republica Moldova trece zilele acestea prin momente cruciale pentru destinul său. Referendumul privind direcția europeană, inițiat de președinta Maia Sandu, a fost adoptat la limită. Maia Sandu are, la rândul ei, emoții pentru obținerea unui nou mandat, deși a câștigat detașat prima rundă a prezidențialelor. Au a-și reproșa România și Uniunea Europeană că nu au făcut mai mult pentru susținerea opțiunii occidentale a Republicii Moldova?
– Întotdeauna e loc de mai bine și de mai mult, mai ales când e vorba despre o cauză importantă. Li s-a și reproşat liderilor noștri că nu s-au dus prin Republica Moldova. Klaus Iohannis, de exemplu, n-a fost la Chișinău în ultima vreme – nu că ar fi schimbat ceva prezența lui, dar ca idee… Au fost, în schimb, unul după altul, cei mai importanți lideri europeni. Și n-au fost să se afle în treabă, au mers cu promisiuni importante, cu sprijin real. Spre cinstea ei, Maia Sandu a reușit să facă din această țară mică, despre care puțini știau, una pe care o stimează lideri mondiali de vază. Președintele american Joe Biden a ridicat o sală întreagă ca să o omagieze pe Maia Sandu! Prin prestația ei inteligentă, spontană, lucidă, rațională, argumentată, Maia Sandu a reușit să atragă de partea Republicii Moldova simpatia și compasiunea întregului spațiu democratic. Maia Sandu a pus la bătaie tot ce a avut mai bun și poate fi împăcată că a făcut tot ce a depins de ea. Faptul că a ieșit prima în turul întâi al alegerilor prezidențiale nu e de mirare. Problema e că principalii săi adversari sunt, toți, pro-ruși, iar voturile lor adunate în turul 2 ajung la un scor amenințător. Ideal ar fi ca, după ce referendumul pro-UE a trecut, Maia Sandu să se impună. Asta ar fi șansa și speranța Republicii Moldova pentru următorii ani, pentru că ar garanta ajutoarele substanțiale promise de UE. Alternativa arată groaznic: cu Rusia pe cap și cu un președinte pro-rus, totul se va împotmoli. Nu vor mai veni ajutoare din Uniunea Europeană, iar Rusia va pompa acolo numai cât timp se joacă cum cântă ea. Odată ce își atinge scopul, nu mai are de ce să mai pompeze bani ca să-i facă fericiți pe moldoveni, că nu o interesează așa ceva. Îi va ține atâta cât să nu moară, dar nici să trăiască omenește.
„Nu e plăcut să ai niște vecini care îți poartă sâmbetele”
– Ce consecințe ar avea pentru România căderea Republicii Moldova pe mâna taberei pro-ruse?
– Ar fi, evident, rău și pentru noi. Ne-am trezi cu un vecin ostil la graniță, care nu se va da în lături de la provocări. Avem deja la granița cu Ucraina bombardamente rusești, încep să cadă mai nou tot mai multe drone în țara noastră, așa, ca din întâmplare. Nu e plăcut să ai niște vecini care îți poartă sâmbetele. Mai e și Viktor Orban în partea cealaltă, și el anti-UE și anti-NATO, tânjind după autonomia Ținutului Secuiesc și pândind un context în care să-și înfigă drapelele pe pământ românesc, că tot defilează cu ele. Prin urmare, e un context riscant. Dar, în primul rând, pentru moldoveni ți se rupe inima. Să stai mereu sub cizma rusească și să nu se mai termine blestemul ăsta, de când a fost luată Basarabia de ruși… Tot ce putem spera e ca moldovenilor să le vină mintea de pe urmă și să nu se lase păcăliți de niciun fel de tentative de seducție pro-ruse și să își dea seama că au o șansă pentru ei și, mai ales, pentru copiii lor. Ce fac cu copiii? Îi lasă la ruși, să-i trimită să cotropească nu știu ce țară și să moară pe acolo, că așa vrea Vladimir Putin? Sau îi lasă să trăiască, să se ducă să studieze unde vor, să muncească unde vor, să-și ajute familiile cum pot? Aici nu e vorba numai de libertatea de exprimare, la care ar trebui să ținem ca la ochii din cap. S-a dus Diana Șoșoacă cu botnița în Parlamentul European: acolo ai dreptul să vorbești, cu respectarea regulilor, fără să pățești nimic. Dar du-te la Moscova și ieși în stradă, să zici că Putin e un infractor sau un criminal, și vezi ce pățești! Și nu e vorba numai de libertatea de exprimare, despre care unii zic că nu-i interesează, e vorba și de libertatea de prosperitate, ca să zic așa, libertatea de a-ți organiza viața cum vrei tu. Sigur, există și în capitalism factori colaterali și vicioși, cum ar fi corupția, dar ea afectează toate sistemele, inclusiv dictaturile, nu doar democrațiile. Evident, în capitalism poți să îți iei trei case și cinci mașini fără să muncești cinstit, doar făcând învârteli sau furând de la stat, cum s-a și întâmplat la noi după ’90. S-a creat sistemul acesta al falselor valori. Aici e marele pericol. Această răsturnare relativizează totul, iar Rusia, Iranul, Belarusul, China, Coreea de Nord, toate dictaturile, profită ca să arate că nici în Occident nu e grozav. Într-adevăr, probleme există, dar trebuie să te folosești de oportunitățile bune ca să-ți construiești un destin așa cum vrei tu, corect și cinstit. Nu te obligă nimeni să devii drogat, să devii pedofil ori să devii criminal. S-a lucrat mult în ultimii ani la distrugerea discernământului, în a diferenția binele de rău. S-a relativizat atât de mult granița dintre ele, încât orice propagandă nocivă și, uneori, criminală, prinde. Și e o propagandă hibridă: ești asaltat din toate părțile, cu toate metodele posibile, care lucrează tocmai la subminarea rațiunii, a discernământului, a lucidității.
„Curtea Constituțională lasă impresia că se pretează la jocuri politice”
– Pe plan intern, începutul campaniei electorale a venit cu un eveniment șocant, decizia Curții Constituționale de a bloca candidatura Dianei Șoșoacă la alegerile prezidențiale. O bună parte din clasa politică și din societatea civilă a sărit în apărarea Dianei Șoșoacă. Are un temei solid decizia Curții sau ne aflăm în fața unui posibil precedent periculos?
– Cei care au apărat-o pe Diana Șoșoacă nu au apărat-o, de fapt, pe ea. Mulți dintre ei nici nu vor să o vadă în fața ochilor! Ei au apărat un principiu: dreptul constituțional al oricărei persoane de a alege și de a fi ales nu poate fi retras arbitrar, fără drept de apel, cu atât mai mult cu cât motivația Curții lasă din plin impresia că s-a încălcat Constituția. Motivele invocate țin de libertatea de exprimare a candidatei în cauză: că e anti-UE, că e anti-NATO, că are declarații antisemite, că jurământul prezidențial presupune o angajare la valori care nu se regăsesc în discursul ei etc. Or, dreptul la liberă exprimare este garantat de Constituție! Pe acest temei, putea fi exclus și George Simion, pentru că declarații anti-UE, anti-NATO a avut și el, ce să mai vorbim de atacuri la instituțiile statului, când el a atacat Parlamentul, la propriu, de câteva ori. Pe motivul unor declarații poți să elimini toți candidații…
Nu e prima oară când Curtea Constituțională lasă această impresie, că se pretează la jocuri politice. Cine are mai mulți judecători, comandă muzica. Dar nu poți să influențezi alegerile cum vrei tu. Unde ajungem? Nu mai facem alegeri?! Se creează un precedent periculos, pentru că nu știi pe cine selectează, pe ce criterii, ce declarații nu le plac. George Simion a fost păstrat, Kelemen Hunor, care avea declarații despre autonomia Ținutului Secuiesc, a fost păstrat. Toată manevra îl avantajează pe George Simion, pentru că Marcel Ciolacu avea nevoie de o finală cu el, pe modelul Ion Iliescu – Corneliu Vadim Tudor. Calculul e să meargă la sigur, să nu mai aibă niciun fel de adversar. Ipoteza e întărită și de faptul că tot apar în ultima vreme sondaje care ne bagă pe gât varianta finalei Ciolacu – Simion. Un episod neplăcut, neinspirat și, mai ales, alarmant, pentru că nu știm dacă nu va avea și alte consecințe.
– Nu e această manevră prea riscantă pentru Marcel Ciolacu? Vedem că se tot strâng scandaluri în jurul PSD-ului…
– Nu trebuie decât să ridici un pic colțișorul de peste guvernarea PSD și o să găsești o grămadă de abuzuri, de acte de corupție. Marcel Ciolacu merge mai departe. Și-a lansat platforma electorală, un plan în valoare de 155 de miliarde de euro, care se duc în spitale, în educație, în reindustrializare, în agricultură, în sport. Ce n-a spus domnul Ciolacu e de unde are el acele 155 de miliarde de euro. Deocamdată, guvernul a ratat încă 1 miliard de euro din PNRR, din pricină că n-a îndeplinit niște jaloane. Suntem pe primul loc la inflație în UE, avem unul din cele mai mari deficite din Uniune și de-abia acum s-a făcut un plan ca, în 7 ani, să-l resorbim. De împrumutat, ne împrumutăm în neștire: facem în curând 155 de miliarde datorie în loc de bani de investiții! Pe de-altă parte, Marcel Ciolacu nu suflă o vorbă despre direcțiile de politică externă pe care ar merge dacă ar deveni președinte. Iar aici, chiar are un rol important. E o fierbere pe tot globul, sunt războaie și conflicte, toată lumea e în pragul unor decizii importante, care pot fi, uneori, fatale. Ce politică externă ți-ai propus să faci tu, Ciolacu, tu, Simion, tu, Ciucă, tu, Lasconi, și așa mai departe? Elena Lasconi spune că va desființa mai multe consilii județene. Cum să le desființeze ca președinte?! E un ghiveci electoral în capul ei. Părea, la început, ceva nou, mai deosebit, avea aplomb. În ultima vreme, ziua și gafa. Nici ea nu zice nimic de politica externă. Mircea Geoană, la rândul lui, are atâtea bube, că ar trebui să stea acasă. Mai sunt vreo câțiva candidați care ard gazul degeaba. Despre Cristian Diaconescu se spune că se va retrage în favoarea lui Goană. Mai e Kelemen Hunor, care candidează ca să-și negocieze procentele și sprijinul. Că asta a ajuns politica: o negustorie. Nu numai la noi, în general. Pentru Donald Trump, de exemplu, politica chiar e o afacere. „Ce-mi iese? Ce nu-mi iese?”. Se dă cu pumnul în masă: îmi dai, îți dau! Nu e cum te-ai fi așteptat să fie lumea în 2024. Te-ai fi așteptat la o calitate umană superioară. Ei bine, nu! Nu prea-i vine bietei ștampile să se așeze pe niciunul dintre candidații noștri la prezidențiale. Barem, în Republica Moldova, exista această candidată, Maia Sandu, care nici nu știu cum de a apărut într-un mediu atât de chinuit, ca cel de acolo…
