Țara la zi
• Munții Orăștiei sunt un areal turistic unic în România, datorită vestigiilor antice. Zona exercită o atracție puternică asupra arheologilor, istoricilor sau simplilor vizitatori. Pe de altă parte, detectoriștii amatori probabil își mai încearcă norocul pe aici, ca să găsească vreo comoară. Revăd aceste locuri pentru a doua oară în treizeci de ani. Am fost atent mai degrabă la investițiile recente: cheltuiesc autoritățile publice bani pentru un acces mai ușor și mai instructiv la cetățile dacice? •
Geografie umană
Punctul de plecare spre ceea ce a fost odinioară inima Daciei este orașul Orăștie, așezat într-un loc prielnic viețuirii umane. Stau mărturie urmele unor civilizații străvechi, de acum mii de ani, descoperite în împrejurimi. La Turdaș, un sat din apropiere, situat pe malul stâng al Mureșului, a fost scoasă la lumină, cu ocazia descărcărilor de sarcini arheologice, efectuate înainte de construirea autostrăzii, o uimitoare așezare din epoca neolitică, nu mai prejos decât Cucutenii din Moldova. În timp ce șofez pe șoseaua paralelă cu autostrada și mă apropii de oraș, geografia locului mă convinge că este ideală pentru locuit: munți înșiruiți de o parte și de alta a unei câmpii înguste, prin mijlocul căreia curge în volute marele râu transilvan. Relieful a rămas aproape neschimbat, numai așezările omenești au fost și sunt altele: colibe din lemn, case cu pridvor, cetăți și biserici din piatră, vile cu termopan și acoperiș din țiglă metalică. Istoria civilizației e, în fond, și istoria materialelor de construcție și a formelor în care sunt așezate acestea. Numai că în realitate, lucrurile diferă de modul în care le găsești în manualele de istorie, unde epocile sunt prezentate în succesiune, ca vagoanele unui tren. Pe teren, le găsești mereu amestecate, una vecină cu alta, una suprapusă peste alta. Dintr-o singură privire descoperi blocul înalt, de birouri, și casa din lemn, cu pridvor lung, în fața căreia înflorește în iunie un tei. Sau sediul unei firme cu relații transfrontaliere, iar în spate, pe piciorul de munte, o stână din bârne de brad. Cam așa e și pe aici, pe la Orăștie, unde epocile istorice interferează.
Străzi pavate, internet gratuit
Fondurile publice masive au transformat interiorul orașului. Primăria are pe site-ul propriu o rubrică distinctă numită „Proiecte de investiții”. Dau un click și aflu că sunt proiecte finanțate din fonduri europene, guvernamentale, locale și din alte surse. Banii europeni au fost destinați pentru: „Amenajarea zonei centrale protejate – Piața Victoriei și realizarea unui parcaj adiacent în Municipiul Orăștie”, „Modernizarea şi eficientizarea iluminatului public în Municipiul Orăştie”, „Realizarea Muzeului Civilizaţiei Dacice cu reabilitarea şi modernizarea străzilor de acces”, „Reabilitarea şi modernizarea Casei de Cultură Alexandru Grozuţă, transformarea acesteia în Centru Cultural multifuncţional și reabilitarea străzii Dacilor”. Aceste titluri de proiecte sună probabil prea tehnic, însă în realitate înseamnă culoare, prospețime, curățenie, funcționalitate, progres. Pe site este afișată și o hartă a proiectelor: cele marcate cu verde, finalizate; cele cu galben, în implementare. De pildă, extinderea sediului primăriei, cu bani de la bugetul local, este un proiect finalizat. Înființarea a 11 locații cu internet gratuit WI FI este, de asemenea, un proiect bifat cu verde. Alte proiecte finalizate: o grădiniță, o cantină socială, o sală de sport și câteva blocuri de locuințe cu eficiență energetică crescută. În schimb, „Amenajarea spațiului public și punerea în valoare a monumentelor istorice din zona centrală” este un proiect prezentat ca fiind încă în implementare. La fel și „restaurarea și consolidarea” cetății. Nu știu când au fost actualizate aceste date. Galbenul, în cazul anumitor proiecte, este posibil să se fi transformat în verde. Adică, proiectele să fi trecut de la implementare la finalizare. Rulez cu viteză mică pe străzile înguste, pavate cu piatră cubică. Unele clădiri sunt renovate. Micile oaze de vegetație sunt bine îngrijite. Un oraș curat, liniștit. L-aș lua la pas, dar astăzi sunt mai mult șofer decât reporter. Nu dispun de orele acelea de răgaz necesare ca să explorez lumea citadină a Orăștiei.
Date contabile despre timpuri eroice
Orașul este o poartă a văii Orăștiei. În sus, se înșiră câteva comune (Căstău, Beriu, Orăștioara de Jos, Orăștioara de Sus, Costești, Grădiștea de Munte), apoi gospodăriile se risipesc pe pintenii munților, până în apropierea cetăților dacice. Șoseaua principală este în lucru. O investiție majoră, care depășește responsabilitățile comunelor. Drumul Orăștie – Costești (DJ 705 A) este unul județean. Peste 17 kilometri sunt în curs de reconstruire sau modernizare. Lucrările au început anul trecut și ar trebui finalizate în noiembrie 2026. Consiliul Județean Hunedoara anunță într-un comunicat publicat pe site-ul propriu că valoarea totală a proiectului este de 68.799.224 de lei, din care 58.175.689 lei provin de la bugetul Uniunii Europene. În cadrul proiectului urmează să fie amenajate și iluminate 10 treceri de pietoni. De această investiție vor beneficia atât turiștii care vor să ajungă la cetățile dacice, cât și cei 28.000 de locuitori din satele de pe Valea Orăștiei. Veți zice: „D-le, nu ne plictisi cu date contabile! Oferă-ne povești fabuloase, cu eroi magnifici!”. Cum să vă zic? Datele acestea contabile sunt chiar despre timpuri incredibil de eroice: sume uriașe de bani nerambursabile ne sunt oferite de Uniunea Europeană, din care facem parte după 2007, ca să ne asfaltăm drumurile și să ne punem în valoare patrimoniul istoric. Când am mai fost ajutați în istoria noastră atât de convingător? Da, contribuim și noi la bugetul european, dar primim mult mai mult, peste 8 miliarde de euro pe an. Aceste date contabile sunt și despre onestitate: cei care se îmbracă în daci (cu efect ridicol, firește) pe la proteste și spun că nu mai vor în Uniunea Europeană, să știe că banii de la Bruxelles ajută decisiv la promovarea cetăților dacice la nivel internațional. Și când vor veni cu mașina la Sarmizegetusa Regia, să știe că șoseaua care urcă printre munți a fost modernizată tot cu bani europeni.
După treizeci de ani
După ce am stat la câteva semafoare și am făcut slalom printre utilajele care asfaltează, ajung, în sfârșit, la poalele muntelui, unde se află ruinele Sarmizegetusei Regia, capitala Regatului Dac de odinioară. Ghid este arheologul Mihai Căstăian, invitat de colegul meu, Ciprian Rus, să vorbească la fața locului despre căutătorii de comori de altădată. Veți citi în paginile Formulei AS dezvăluirile incitante ale lui Mihai (am fost colegi de cămin studențesc la Alba Iulia, în 1993, îl revăd, deci, după 32 de ani!). Eu, cu ochii după semne ale unor investiții actuale. Las Opelina într-o parcare betonată. Într-un fag, descopăr o cameră de supraveghere, alimentată cu energie de un mic panou solar. O fi funcțională? Sau e doar un ochi orb? Nu-mi pasă, sunt un vizitator regulamentar. Intrăm pe un drum larg, pavat cu piatră cubică. Sunt pentru a doua oară la Sarmizegetusa Regia. Am mai fost pe aici acum treizeci de ani. Atunci am făcut cu mâna șoferului unui camion forestier, în marginea Orăștiei. M-a lăsat la baza muntelui, în alt loc decât unde suntem acum, și mi-a zis: „Urcă pe acolo, pe potecă, să revii în maxim două ore, când mă întorc”. Mai mult am fugit, decât am mers. M-am întins în iarbă, sus, lângă sanctuar, am inspirat aerul tare al munților și am coborât tot alergând, pe poteca îngustă. Acum, urc din nou în capitala dacilor, pe un drum pavat tot cu ajutorul fondurilor europene. Consiliul Județean Hunedoara a beneficiat de 41.587.526 lei pentru a moderniza drumuri de acces și a integra cetățile din Munții Orăștiei în circuitul turistic. La intrare în incinta cetății, două chioșcuri din lemn. În incintă: câteva panouri informative. E loc de mai bine pentru primirea și informarea turiștilor.
