Au trecut aproape 6 luni de campanie electorală și ceea ce era cu adevărat important în contextul în care se află azi România, evident, nu s-a discutat. S-a ajuns până acolo cu minciunile și cu manipulările încât un olimpic internațional la Matematică a fost nevoit să aducă, luni seara, în „prime time” la TV, diploma prin care să închidă tuturor gura în privința faptului că are Bacalaureatul luat! Acesta este nivelul atacurilor de campanie în era TikTok, în timp ce președintele interimar Ilie Bolojan, ministrul de Finanțe, consilieri din Banca Națională și alți oficiali sau analiști cu capul pe umeri spun răspicat că urmează, după finala prezidențială din 18 mai, o perioadă extrem de grea pentru România din punct de vedere economic: deși sunt alegeri și nimeni nu vrea să arunce lemne pe foc, sunt unii care vorbesc despre scenarii similare cu criza din 2009-2010 sau cu situația Greciei din 2010-2013.
Deși guvernele „dezertorului” Marcel Ciolacu au vina lor în criza în care a intrat țara noastră, care are cel mai mare deficit bugetar din Europa, pe lângă o inflație, la rândul ei, de speriat, e clar că problema României (faptul că dă mult mai mult decât încasează) e una sistemică, rostogolită de ani de zile și mascată, uneori, de creșteri economice ciclice. Mult-hulita (de către unii) Uniune Europeană ne-a avertizat, în dese rânduri, că vom ajunge aici, dacă nu vom pune stop în vreun fel dezmățului bugetar. Iar când, văzând că e dusă de nas de „descurcăreții” de la București, UE a legat reforma fiscală și a sistemului de pensii de tranșele de miliarde de euro, ai noștri au preferat să piardă banii decât să se apuce de ajustări în an electoral!
Acum, când creditorii cer dobânzi imposibil de achitat, ori când îți trântesc, pur și simplu ușa în nas, iar tu ai de plătit pensii și salarii peste câteva săptămâni, șmecheria din anii ’90 nu mai ține. Guvernul care va veni va trebui să treacă la tăieri de cheltuieli și, foarte probabil, la majorări de taxe și impozite. Cum, cât, de unde se taie? iată adevăratele teme care trebuiau puse în fața candidaților la Parlament, în toamna trecută. Și cum ne asigurăm că nu mai ajungem la turbulențele de la precedenta criză? Cum facem să nu rupem și mai tare România între „bugetari” și „privați”? Cum facem ca greul să nu cadă și de această dată peste cei vulnerabili și peste cei corecți?
Criza economică din 2009-2010 și măsurile de austeritate de atunci au venit cu un cost politic uriaș pentru cei ce și le-au asumat, președintele Traian Băsescu și premierul Emil Boc. Primarul Clujului nu e nici azi iertat de mulți dintre bugetari pentru tăierile de salarii de 25%, pe câteva luni, în condițiile în care, în sectorul privat, au avut loc corecții mult mai dure de atât și pentru mult mai mult timp. Cine își mai asumă azi un astfel de cost politic, când tocmai populismul deșănțat ne-a adus aici? Și cine va profita de costul politic inerent unor măsuri nepopulare? Premierul Ciolacu a dat bir cu fugiții, PSD are un lung istoric când e vorba să fugă de responsabilitate, iar niște alegeri anticipate ne-ar adânci și mai tare în criză. Românii au nevoie mai mare ca oricând de conducători curajoși și competenți: întrebarea e dacă îi pot recunoaște ca atare și dacă sunt dispuși să le dea credit și timp, ca să pună țara pe drumul cel bun. Va fi încă un test de stres – la propriu, în limbaj tehnic, economic, dar și la figurat – pentru democrația noastră, după alegerile de duminică…
