• O zonă de predilecție pentru răceli •

Spre deosebire de celelalte părți ale cor­pului, gâtul abia dacă beneficiază de un mi­nimum de atenție. Probabil că ne aducem aminte de existența lui doar atunci când facem amigdalită și nu mai putem să înghițim. În rea­litate, el este deo­sebit de im­por­tant – să ne gândim la fap­tul că toate organele care fac po­sibile respirația, în­ghițitul și comunica­rea verbală se gă­sesc în această zonă, unde sunt cât se poate de bine protejate.

În interiorul larin­gelui se află dispuse cor­zile vocale. Potrivit măsurătorilor efectuate de spe­cialiști, o lungime a cor­zilor de 25 milimetri gene­rează un timbru de bas, pe când vo­cea de soprană este emisă de vibrația unor corzi vocale mai scurte, de cel mult 15 milimetri.

Faringele – un conduct muscu­los, lung de apro­ximativ 15 centi­metri și căptușit cu mucoasă, leagă ca­vitatea bucală de esofag și fosele nazale de la­ringe. El asigură depla­sarea alimentelor mestecate și com­binate cu salivă în direcția corectă, adică în esofag, împiedicând pătrun­derea lor accidentală pe căile respi­ratorii.

Tiroida – plasată foarte aproape de laringe, în par­tea anterioară a gâtului, are formă de fluture, cân­tărește în jur de 30 de grame, iar hormonii secretați de ea influențează numeroase pro­cese fiziologice desfășurate în orga­nism.

Inflamația faringiană

Anatomia gâtului cuprinde și un dispozitiv complex de apărare: pes­te 300 de gan­glioni lim­fa­tici! Din acest an­samblu face par­te și așa-nu­mita glan­­dă Virc­how, plasată în adân­citura claviculei stângi. (Se simte la palpare.) Se întâmplă uneori ca ea să-și mă­rească volumul și să de­vină sesiza­bilă la atin­gere, iar apariția unui asemenea simptom poa­te indica prezența unei tumori în abdomen. Tot atât de important este și inelul limfatic fa­rin­gian, compus din amigdale, căruia îi revine rolul de barieră în calea corpurilor străine și a agenților patogeni ce intră prin nări sau prin cavitatea bucală și trebuie opriți în deplasarea lor către structurile mai profunde ale orga­nismului. Tusea, du­rerea în gât, in­flamarea amigdale­lor sau a mu­coa­sei faringiene sunt manifestări care sem­nalează o acti­vitate deosebit de intensă a sistemului imunitar.

Și încă un argument ce pledează convingător în favoarea însemnă­tății, prea adesea ignorată, a gâtu­lui. În limbajul uzual, cuvântul „gât” se regă­sește în numeroase construcții lexicale cu sens figurat. De pildă, când o situație devine exasperantă, ră­bufnim: „Mi-a ajuns până-n gât!”. Despre cineva care ne calcă pe nervi obișnuim să spunem: „Îmi stă în gât” sau, dacă antipatia a avut timp să se cronicizeze, expresia poate fi și mai dură: „Îmi vine să-l strâng de gât!”. O împrejurare incomodă, din care nu se întrezărește vreo ieșire, ne îndeamnă câteodată să ne plângem de milă, zicând: „Sunt cu gâtul în laț”. Toate sintagmele citate mai sus au ca numitor comun faptul că de­scriu stări limită și apelează la for­mulări extreme, care arată că gâtul ar fi viața însăși. Nu vi se pare sem­nificativ?

Afecțiunile gâtului

• Amigdalita (angina) – Amig­dalele palatine se inflamează, se înroșesc și devin dureroase. Dacă s-a produs o suprainfectare cu bacterii (ușor de depistat, datorită punctelor de puroi, albicioase-gălbui, apă­rute pe amigdale), afecțiunea este foarte conta­gioa­să. Medicul va trebui să prescrie antibiotice.

• Laringita – Inflamație a mucoa­sei laringelui, însoțită de tuse, dureri în gât, ră­gu­șeală, pierderea vocii (afo­nie), cauzată de o infecție virală localizată pe căile respiratorii su­pe­rioare. Se apelează la o medicație simp­toma­tică.

• Crupul – Afectează în special copiii mici. Inflamarea mucoasei în­gustează laringele, pro­vocând difi­cul­tăți de respirație, pre­cum și o tuse zgomotoasă, lătrătoare. Copilul trebuie convins să stea liniștit și să respire lângă o fereastră deschisă. Se fac inhalații cu prepa­rate antiinflamatoare.

• Faringita – Inflamația farin­gelui, cu simp­tome ca: înroșirea mucoaselor, jenă în gât, dificultăți la înghițit și voce răgușită. Fac­to­rul de­clanșator este cel mai adesea un rinovirus. Se recomandă terapie simp­tomatică.

• Sforăitul – De cele mai multe ori este inofensiv și dispare la un mo­ment dat de la sine. Însă un sfo­răit puter­nic și neregulat, cu pauze de respirație, poate indica prezența sindromului de apnee în somn, care presupune momente de stop respi­rator și implicit oxigenarea deficitară a sângelui. Se im­pune un control me­dical de specialitate.

5 mituri

1. În zilele friguroase răcim mai ușor.

Fals. La o temperatură scăzută, virușii sunt mai puțin activi decât pe căldură.

2. O cantitate suplimentară de vitamina C ne va fi de ajutor.

Fals. Dozele mari de vitamina C nu ameliorează simptomele răcelii. Este suficient să ne asigurăm o ali­mentație echilibrată.

3. Spălatul mai des pe mâini nu ne folosește la nimic.

Fals. Când avem mâinile curate, răspândirea virușilor se face mai greu.

4. Copiii trebuie feriți de con­ta­minare.

Fals. Infecțiile antrenează siste­mul imunitar al co­pilului. În absența germenilor, nu poate avea loc antre­namentul.

5. Nu există nici o diferență între gripă și răceală.

Fals. Gripa este declanșată de alți viruși, iar simp­tomele ei sunt mai grave.

Gât inflamat

– Leacuri din bătrâni –

• Bucăți de lămâie – Se taie o lămâie în bucăți mici. Se suge fiecare bucată timp de 10 minute, apoi se înghite.

• Frunze de varză albă – Se pun frunzele de varză ușor zdrobite pe gât și se înfășoară în jurul lor un fular de lână. Se înlocuiesc cu unele proaspete, du­pă do­uă ore.

• Amestec cu sare – Jumă­tate de linguriță de sare, jumă­tate de linguriță de bi­car­bonat de sodiu ali­mentar, patru picături de iod, se dizolvă într-o ca­nă de apă fiartă. Clătiți gâtul de câ­teva ori pe zi.

• Suc de sfeclă – O cană de suc de sfeclă, o linguriță de oțet de mere sau oțet din vin. Se amestecă ingredientele și se clătește gâtul de 8-10 ori pe zi.

• Fiertură de ceapă – Trei lingurițe cu foi de ceapă (din inte­rior) rupte în bucăți, se pun în 0,5 litri de apă. Se fierb, apoi se lasă să se răcească. Se clătește gâtul de 5-6 ori pe zi.

• Miere cu apă – O linguriță de mie­re se dizolvă într-o cană de apă. Se face gargară de 8-10 ori pe zi.

• Sucul stors din două cepe – Se consumă câte o lin­guriță, de patru ori pe zi.

• Un măr și o ceapă – Se curăță de coajă, se mărunțesc și se amestecă. Se consumă câte două lingu­rițe, de trei ori pe zi.

• Sfeclă roșie cu oțet – Se rade o sfeclă roșie, se adaugă o linguriță cu oțet, se lasă să stea câte­va ore și se strecoară lichidul într-un vas de sticlă. Se folosesc câte 1-2 lingurițe, pentru clătirea gâ­tului, după care se înghite.

• Lapte cu smochine – Se toarnă 150 ml lapte într-o oală, se adaugă 4-5 smochine uscate și se fierb timp de 5-7 minute. Se bea cu înghițituri mici (și se mănâncă smo­chinele) înainte de culcare. Se repe­tă câteva zile.

Cum vă menajați vocea

Dacă ați răgușit și aveți gâtul, nasul și ure­chile inflamate, încercați să faceți o pauză vo­cală.

• Vorbiți mai încet – Stri­gătele și obiceiul de a vorbi tare dăunează vo­cii. Suprasolicitarea ei sau o tehnică greșită a emisiei so­nore duc la formarea de noduli pe plicile vocale.

• Când suflă un vânt rece – Conversațiile prelungite, într-o am­bianță neîncălzită sau poluată fonic, ca și în condiții de efort fizic (de exemplu, în timpul unei ture de jogging) afec­tează vocea. N-o for­țați, vorbind în circums­tanțe extre­me, care o solicită inutil.

• Abstinență temporară – La orice in­fla­mații în zona gâtului, fumatul și consumul de alcool ar tre­bui să fie tabu. De asemenea, ca­feaua, ca și ceaiul negru sau verde se reco­man­dă a fi băute cu măsură, fiind­că usucă mucoa­sele.

• Lichide cât de multe – Hi­dra­tarea cores­punzătoare este foarte im­portantă pentru voce. Specialiștii ne sfătuiesc să bem minimum doi litri de lichide zilnic, dintre care cel mai adec­vat este apa, băută la o tem­peratură potrivită – nici prea rece, dar nici prea fierbinte.