• Fascinantă, misterioasă, cu peisaje fabuloase şi vestigii istorice pe măsură, Grecia are şi o tradiţie bogată în tratamente cu plante medicinale. Să nu uităm că primele descrieri de plante le aparțin în­vățaților greci. Multe dintre ele se folosesc până în ziua de azi. Iată un îndrumar de folos •

Mastic

Răşina de mastic, un arbore care creşte în insu­la Chios, din nordul Greciei, este leacul folosit de greci din vremuri străvechi, pentru suferinţe gas­trice. Ră­şina numită „lacrimi de Chios” era recol­tată şi prepa­rată sub formă de ulei, lichior, pudră, gumă de meste­cat pentru cei bolnavi. Este un anti­bacterian natural puternic, care acţionează eficient, fără a leza mucoa­sele. Are efect benefic asupra in­fecţiilor şi infla­ma­ţiilor digestive, asupra ulcerului gastric, a infecţiei cu Helicobacter pylori, se utili­zează în boala Crohn, difi­cultăți de digestie şi tranzit intestinal, iar studiile re­cente au arătat că previne cancerul digestiv şi forma­rea cariilor. (Găsiţi răşină de mastic în ma­gazinele naturiste sub formă de extract, capsule, ulei, pudră.)

Miere de pin

Unul dintre cele mai apreciate tipuri de miere din întreaga lume este mierea de pin, produsă în insula Thassos din Gre­cia. Este un soi de miere de mană, închisă la culoa­re, densă, ce păstrează aroma puter­nică, aparte, de pin. Mierea din insula Thassos este vestită pen­tru calităţile ei vin­decă­toa­re şi de întărire a să­nă­tăţii şi constituie, de sute de ani, principala sursă de venit a locuito­rilor insu­lei.

Are proprietăţi anti­bac­teriene importante, de sti­mulare a imunităţii, este antiinflamatoare, calmantă, ex­pectorantă, foarte bogată în minerale, tonifiantă, energizantă şi revitalizantă.

Se recomandă pentru tratarea infecţiilor şi altor afecţiuni respiratorii – tuse, bronşită, astm –, in­fecţii uri­nare şi digestive, inflamaţia ovarelor, anemie, pen­tru consumul copiilor şi persoanelor aflate în conva­lescenţă, de asemenea acţionează asupra ficatului, stomacului, ameliorând starea lor de funcţionare. A­pli­cată direct pe piele, datorită proprietăţilor anti­septice, accelerează vindecarea infecţiilor, plăgilor, arsurilor, bolilor reumatice.

Ouzo

Ouzo este o băutură tradiţională grecească, din alcool produs prin distilarea sucului neprelucrat de struguri, la care se adaugă macerat de anason, dar şi fe­nicul, coriandru, cuişoare, scorţişoară şi alte flori şi seminţe. Plantele aflate în compoziţia lui îl fac, potri­vit experienţei multor generaţii de greci, un tonic pu­ternic, întăritor al sănătăţii. Ouzo se recomandă în următoarele afecțiuni:

• Contra anemiei, datorită anasonului care se află în compoziţia sa, care ajută la absorbţia fierului din alimente.

• Creşte pofta de mâncare datorită uleiului esen­ţial de anason (anetol).

• Tratarea astmului – grecii aşezau pe pieptul bolnavului o cârpă de lână înmuiată în ouzo şi stoarsă.

• Picioare umflate – masaţi-le sea­ra cu puţin ouzo călduţ.

• Dureri menstruale – luaţi o lin­gu­ră-două de ouzo, amestecat cu o linguriţă de miere.

• Dureri de dinți – un tampon înmuiat în ouzo, aşezat pe dintele dureros, atenuează sau chiar opreşte durerea.

Ulei de măsline (presat la rece)

Vechii greci îi cunoşteau beneficiile pentru sănă­ta­te şi îl includeau în mesele lor zilnice, de câte ori aveau ocazia. El era folosit și ca remediu pentru mai multe afecţiuni. De altfel, studiile re­cente i-au confirmat calităţile vindecă­toare.

• Consumul constant de ulei de măs­line crud „subţiază” sângele, reduce co­lesterolul şi tratează afecţiunile cardiace.

• O linguriţă de ulei de măsline luată di­mineaţa şi una seara vindecă ulcerul gas­tric, precum şi refluxul gastroesofagian. Combat di­ges­tia lentă.

• Două linguri de ulei de măsline luate seara, la culcare, combat constipaţia.

• O lingură de ulei măsline înghi­țită dimi­neaţa, eventual cu puţin suc de lămâie sau de fruc­te, pe sto­macul gol, vindecă dischinezia biliară.

• Un amestec din puţin ulei de măs­line cu al­buş de ou, aplicat pe zona afectată, reface pielea lezată în urma arsurilor sau rănilor.

Frunze de măslin

De-a lungul timpului, frunzele de măs­lin au fost nelipsite din „dotarea” vindecă­torilor greci. Cea­iul din frunze de măslin este o băutură minunată, ce lecuieşte mai toate bo­lile: scade ni­ve­lul zahăru­lui în sân­ge la diabetici, tensiunea arterială şi co­les­te­ro­lul, este antibac­te­rian, antifungic şi anti­viral. De asemenea, în­tăreşte imunita­tea, protejează ficatul, vin­decă litiaza rena­lă, elimină ureea din sânge şi este un ener­gi­zant şi un susţinător în bolile cronice.

Pentru a prepara ceai, puneţi la ma­ce­rat, cu o cană de apă, 8-10 frunze de măs­lin, uscate şi mă­runţite, de seara până di­mineaţa. Încălziţi apoi ma­ceratul, pâ­nă dă în două-trei clocote. Lăsaţi vasul aco­­perit 5-6 minute, apoi strecuraţi. Beţi două căni, de-a lungul zilei, câte puţin. (Frunzele de măslin se pot găsi şi sub formă de extract sau pul­bere.)

Oxymel

Este un „medicament” foarte popular în Grecia, din antichitate până în ziua de azi, fiind considerat miracu­los. Există mai multe reţete, însă cea mai la îndemână me­todă de a-l prepara este să amestecaţi 4 părţi miere cu o parte oţet de mere. Dacă pre­feraţi să fie mai puţin dulce, amestecaţi 3 părţi miere cu 2 părţi oţet de mere. După ce l-aţi pregă­tit, îl păstraţi la în­de­mână pentru diverse utili­zări, într-un recipient de sticlă. Luat ca atare – 3-4 linguri pe zi, este foar­te bun pentru bolile respi­ratorii: răceli, bronşite, pneumonii. Ajută la elimi­narea mu­cozităţilor, dezinflamare, eliberarea şi uşu­rarea respiraţiei. În timpul bolilor acute, se iau doze mai mici – 2-3 linguriţe, de mai multe ori pe zi. Se poate amesteca cu puţin ceai de ienupăr, pentru a-i spori efectul binefăcător.

• O lingură de oxymel în jumătate de pa­har de apă este o băutură energizantă, ră­cori­toa­re, bună pentru scăderea febrei şi vin­decarea durerilor în gât (gargară).

Câteva leacuri

Digestie dificilă, stomac „deranjat”, balonare

• înghiţiţi câţiva sâmburi de măsline

• mestecaţi câteva frunze de mentă sau un vârf de cuţit de frunze de oregano

• mestecaţi seminţe de chi­men după fiecare masă

• beţi o cană de ceai de mentă după masă

• beţi câteva căni de ceai de rozmarin pe zi.

Încheieturi dureroase şi umflate (reumatism)

Se pune pe foc, într-un vas, sare de mare, până se încăl­zeşte. Când e foarte caldă, se toarnă în saci mici, de pânză, care se pun pe locurile dure­roase.

Răceală, gripă

Luaţi o lingură de coniac (grecii folosesc tsipo­rou, co­niac de tescovină) şi ameste­caţi-o cu o linguriţă de miere şi o jumătate de linguriţă praf de scorţişoară. Consumaţi prepa­ratul de 3 ori pe zi, între mese, şi imediat răceala sau gripa vor da înapoi.

• Luaţi, de 3 ori pe zi, o jumătate de linguriţă de pudră de nucşoară, cu apă caldă.

Diaree

Stoarceţi sucul unei lămâi într-un pahar. Pre­paraţi o cafea mică, turnaţi-o peste sucul de lămâie şi beţi.

Tuse, bronşită, pneumonie, pentru eliminarea mucozităţilor

Beţi ceai de oregano şi fenicul, pentru care aveţi nevoie de 2 linguri de frunze uscate de oregano mărunţite şi o jumătate de linguriţă de fructe de fenicul zdrobite. Peste ele se toarnă o cană de apă clocotită, şi se lasă la infuzat, cu vasul acoperit, 15 minute. Se strecoară şi se beau 2-3 căni pe zi.

Boli ale prostatei

Grecii considerau că cel puţin o roşie mâncată pe zi ar reduce riscul bărbaţilor de a face cancer la prostată sau alte boli ale acesteia.

Greaţă

Puneţi la prăjit o felie de pâi­ne, până se rume­neşte. Ră­zuiţi bucăţile negre arse, într-un pa­har plin cu apă pe sfert, şi beţi.

Afte, candidoză în gură la copii mici

Faceţi un ceai foarte con­centrat de muşeţel şi tamponaţi în interiorul gurii cu tifon înmuiat în ceai, de mai multe ori pe zi, iar în cazul copiilor, după fiecare supt.