• Tuberculul de un galben-auriu este deo­potrivă aliment și plan­tă medicinală: ghimbirul îmbogățește o mulțime de prepa­rate cu iuțeala lui fructată, iar compo­nen­tele sale aromatice sunt de folos în cazul unui mare număr de afecțiuni. Iar asta îl trans­formă într-un remediu gustos și aparte •

Iute, cu iz de lămâie și gust intens: până și o bucățică mică de ghimbir poate trans­forma un întreg preparat culinar. Tuber­culul noduros a devenit de mul­tă vreme de ne­înlocuit în bu­cătăria noas­tră, fie că-l fo­lo­sim într-o supă fier­binte de dovleac, într-un wok asiatic sau ca ceai proas­păt infuzat. Însă ghimbirului îi revine un rol mult mai im­portant, deoa­rece este un remediu extrem de pu­ternic.

În acest sens, ghim­birul este cultivat de peste 3000 de ani în regiunile tropicale ale Asiei de Sud-Est, ținutul său de origine. În Medicina Tra­dițională Chineză (TCM), este con­siderat încăl­zitor, mucolitic și revigorant, iar în Ayurveda indiană, e privit drept un „remediu universal”, care stimulează digestia și energia vitală.

„Descoperirea” ghimbirului ca remediu este istorisită de diverse legende și povestiri. De exemplu, în China, e relatată povestea unui bă­trân vindecător care trăia la marginea unui mun­te rece și cețos. Într-o iarnă deosebit de aspră, când rezervele sale de plante s-au terminat, i s-a înfățișat în vis o femeie și i-a spus: „Dacă ți-ai pierdut focul, caută adânc în pământ. Acolo se află o rădăcină care poartă inima mea”. În dimi­neața următoare, vraciul a săpat în solul înghețat și a găsit o rădăcină cu interior auriu. A fiert-o în apă, a băut din ea – și a simțit că se încălzește pe dinăuntru, că mintea i se limpezește și obo­seala îi dispare. Această scurtă istorisire din medicina populară chineză evidențiază cu suc­ces efectul încălzitor și stimulator al ghimbi­rului.

O legendă din India aduce în prim-plan alte proprietăți tămăduitoare ale rădăcinii aromatice. Scrierile ayurvedice povestesc că, în vremurile de demult, unele boli au început să se răspân­dească – frigul, slăbiciunea, tulburările digestive și o senzație de greutate interioară îi chinuiau într-o asemenea măsură pe oameni, încât aceștia au cerut ajutorul divinităților. Atunci și-a făcut apariția zeul medicinei ayurvedice, ținând în mână o rădăcină cu formă neobiș­nuită. „Această rădăcină, pe care o cunoașteți ca ghimbir, poartă în sine focul vieții”, a spus el. „Ea în­tărește focul digestiv, alungă frigul și ume­zeala, dizolvă mucusul și aduce miș­care acolo unde domnește stagna­rea”.

De atunci încolo, ghimbirul nu a mai fost considerat un simplu con­di­ment folosit la aromatizare, ci a fost pri­vit și ca plantă vindecătoare sacră, răs­pân­dindu-se din Asia în întreaga lume.

Ghimbirul e bun atât proaspăt, cât și uscat

Între timp, se știe pe ce se bazează legendara putere vindecătoare a acestei rădăcini îndrăgite: pe substanțele vegetale bioactive, care se găsesc din abundență în ghimbir. Acestea ajută în caz de greață, inflamații, dureri și boli meta­bolice, și întăresc sistemul imunitar. În spe­cial efec­tul compușilor iuți din ghim­bir – ginge­rol, shogaol și zingeron – este bine documentat.

Multe dintre studiile științifice au fost efec­tua­te cu pulbere de ghimbir, adi­că cu ghimbir us­cat, fin măcinat. Pulberea se poate folosi eficient pentru do­zarea standar­di­zată, în caz de inflamații cronice, pre­cum artro­za. Dar și ghimbirul proas­păt are avan­taje. El con­ține mult gingerol, cel mai important agent antiinflamator. Atunci când e încălzit, gingerolul se transformă în shogaol. Acesta este mai iute și mai iritant, dar e totodată un antiin­flamator mai puternic și util în caz de inflamații cronice și dureri, precum și pentru susținerea metabolis­mului.

Gătiți sănătos cu ghimbir

Ghimbirul proaspăt este apreciat de mii de ani ca plantă aromatică folo­sită la condimentarea mân­cării. El are un efect po­zitiv asupra sănătății și stă­rii de bine și ca ingre­dient, deși există ușoa­re variații: cel mai mult be­neficiem de com­­po­nen­tele sale sănă­toase dacă îl consumăm crud. În această formă, con­ține cantități deosebit de mari de gingerol, o substanță an­tiinfla­matoare, care favo­rizează de asemenea digestia. Din cauza iuțelii sale, ghim­birul crud ar trebui totuși dozat cu mo­derație. Este gustos în smoothie-uri și în sucuri proaspete și poate fi folosit pentru a aromatiza apa.

Ghimbirul ras este ideal când dorim o iu­­țeală intensă și ca gustul să fie distribuit rapid. Ghimbirul ras este exce­lent pentru curry-uri, preparate la wok, ma­rinade sau chiar și pentru ceaiuri de ghim­bir făcute în casă. Prin răzuire, i se des­face structura ce­lu­lară, ceea ce permite eli­berarea optimă a ule­iurilor esențiale și a com­pușilor iuți. Ghim­birul ras se potrivește foarte bine și cu sosurile și dresingurile, deoa­rece se distribuie uniform și conferă preparatelor o notă proaspătă și aromată.

Feliat sau tăiat în bucăți mari și fiert împreună cu preparatul de bază, ghimbirul conferă o aromă delicată și pro­fundă. Această variantă este potrivită pentru ceaiuri, supe, fierturi și to­cane, precum și pentru pre­parate pe bază de linte și curry. În acest caz, bu­cățile de ghimbir pot fi pur și simplu fierte împre­ună cu mâncarea și înde­părtate înainte de servire. Preparatele capătă astfel o savoare plăcută, fără a fi prea picante – o variantă ideală pentru cei cu stomacul mai sen­sibil sau pentru mâncărurile destinate copii­lor. Totuși, dacă ghimbirul e fiert multă vreme, o parte dintre substanțele sale active se pierd.

Ghimbirul prăjit are un gust mai asemănător celui de nucă, mai blând, și are un miros ceva mai delicat decât cel fiert. Aromele care iau naștere în timpul prăjirii se combină bine cu ingrediente precum usturoiul, ceapa sau ardeiul iute – acesta este mo­tivul pentru care, în curry și în prepa­ra­tele asiatice gătite la wok, ghimbirul este adesea rumenit la început, în ulei. Atenție însă: dacă este prăjit prea mult timp și la o temperatură prea ridicată, se pot ivi note amare neplăcute. O prăjire scurtă (de 30 până la 60 de secunde) la foc mediu este suficientă pentru a-i activa aroma.

Rădăcinile de ghimbir, maronii la exterior și gălbui în interior, se găsesc acum la aproape toate raioanele de legume – inclusiv în variantă ecolo­gică. Merită să le adăugați data viitoare în coșul de cumpărături. Chiar și cu o mică bucățică din această rădăcină aromată, pusă în ceai sau în mâncare, puteți face un mare bine sănătății dvs.

Ghimbirul, fie singur, fie combinat cu lămâie sau miere, atenuează numeroase probleme de sănătate. Optați pentru variantele bio când îl cumpărați.

Sirop de ghimbir cu lămâie pentru imunitate

Tocați în bucăți mari 100 g de ghimbir și 2 lă­mâi bio întregi, spălate cu apă fierbinte, și pa­sați-le în mixer. Adăugați 200 ml apă sau suc de mere și 150 g za­hăr, apoi mixați din nou la putere ma­ximă, până când se dizolvă za­hărul. Stre­cu­rați si­ropul prin­tr-o si­tă fină. Ți­nut la fri­gider, rezistă până la o săptămână.

Profilactic, luați de două-trei ori pe zi câte 1 lingură (copiii de la 4 ani în sus, 1 linguriță) diluată într-un ceai cald. În caz de răceală acută, repetați tratamentul de șase ori pe zi.

Cură cu ghimbir pentru digestie

Radeți sau tăiați în felii subțiri o bucată de ghimbir bine spălată, de mărimea unei nuci. Pu­neți-o într-un litru de apă, dați-o în fiert, lăsați de­coctul să fiarbă molcom 5–10 minute, apoi strecu­rați. Turnați băutura într-un termos și con­su­mați-o pe parcursul zilei, de preferat caldă sau călâie: dimineața, beți pe stomacul gol un pahar pentru stimularea metabolismului, iar restul beți-l peste zi, în înghițituri mici. Dacă doriți să faceți o cură – de exemplu pentru stimularea digestiei sau activarea metabolismului primăvara sau toamna – beți decoctul 7–14 zile la rând.

De ce ajută: ghimbirul, cu gustul său iute și amă­rui, stimulează producția de suc gastric și biliar. Favorizează peristaltismul și reduce balo­nă­rile, senzația de preaplin și greața ușoară. Aten­ție: persoanele care au calculi biliari sau afecțiuni renale ar trebui să evite ghimbirul, deoarece poate declanșa colici.

Ghimbir confiat, împotriva răului de mișcare

Curățați 100 g de ghimbir tânăr, proaspăt, tă­iați-l în bucăți și dați-l în fiert    într-o oală cu 200 ml apă, apoi fierbeți-l la foc mic circa 10–15 mi­nute, până se în­moa­ie. Adăugați 200 g zahăr și un pic de suc de lămâie, după gust. Con­ti­nuați să fierbeți la foc mediu, până când apa aproape s-a evaporat și în oală rămâne un strat cu as­pect de sirop. Turnați pe o tavă tapetată cu hârtie de copt și lăsați peste noapte să se usu­ce. Tăiați în bucăți și treceți-le prin zahăr pudră. Păstrat la loc uscat, într-un borcan cu capac, ghimbirul confiat rezistă câteva săptămâni.

De ce ajută: substanțele din ghimbir liniștesc stomacul și suprimă reflexul de vomă la nivelul creierului. Pentru că e îndulcit, are un gust mai puțin iute și e adesea bine tolerat de copii.

Pastă de ghimbir, împotriva durerilor de cap

Radeți 2–3 cm de ghimbir proaspăt și ameste­cați-l cu puțină apă sau ulei, până obțineți o pastă tartinabilă. Aplicați o cantitate mică pe tâmplă sau pe frunte. Lăsați să acționeze 5–15 mi­nute, apoi clătiți-vă cu apă călduță. E complet normal ca fruntea să fie, după aceea, ușor înroșită. În cazul cefaleei de tensiune, puteți să în­tindeți pasta pe un prosop și să o aplicați pe zo­na cefei.

De ce ajută: gingerolii și shogaolii inhibă unele enzime care favorizează inflamația, precum COX-2. Aceste substanțe acționează similar cu ibu­profenul sau aspirina.

Ulei de ghimbir pe tălpi, în caz de răceală

Amestecați câteva picături de suc de ghimbir (proaspăt stors sau cumpărat de-a gata) cu 1 lin­gu­­riță de ulei de susan și masați tălpile pi­cioa­relor. Amestecul ar trebui să fie suficient de pu­ternic încât să în­căl­zească ușor, dar fără să usture.

De ce ajută: căl­dura stimulează cir­cu­lația locală a sân­gelui în tălpi, iar prin acti­varea zonelor de refle­xoterapie, circu­lația este stimulată și la ni­velul mucoaselor nasului și gâtului. Astfel, siste­mul imunitar poate combate mai rapid agen­ții patogeni din zonele respective.

Cataplasmă cu ghimbir împotriva cistitei

Amestecați 2 linguri de pudră de ghimbir cu 150 ml apă fierbinte, încălzită la 60–70 de grade °C, și lăsați 5 minute la infuzat, iar apoi adăugați încă 350 ml apă. Înmuiați în infuzie un prosop împăturit la dimensiunea compreselor dorite și stoarceți-l bine (purtați mănuși groase de uz casnic!). Puneți compresa caldă și umedă, adusă la o temperatură plăcută, pe abdomenul inferior, acoperiți cu un prosop de frotir încălzit și lăsați să acționeze 15–20 de minute.

De ce ajută: cataplasma are un puternic efect de încălzire și favorizează diureza. Căldura rela­xează totodată musculatura și atenuează durerea.

Atenție! Nu folosiți cataplasma în caz de in­flamații ale rinichilor, plămânilor sau apendi­celui, febră sau intoleranță la ghimbir!

Curățarea ghimbirului e sau nu indicată?   

• Dacă doriți să fierbeți bucăți întregi de ghim­bir pentru a aromatiza, de exemplu, ceaiul sau supa, și să le îndepărtați ulterior, puteți folosi ghimbirul cu tot cu coajă – cu condiția să fie curat și bio.

• Dacă folosiți ghimbir crud sau ras fin, ori dacă partea exterioară, maro, este zbârcită și us­cată, coaja trebuie îndepărtată. Sfat: răzuiți-o cu o linguriță, separând-o de pulpă.

• Curățați întotdeauna doar cantitatea de care aveți nevoie în acel moment. Necurățat, ghim­birul se menține proaspăt în sertarul pen­tru legu­me, circa două-trei săptămâni; curățat și ținut la frigider într-un borcan cu apă se păs­trează apro­xi­mativ o săptămână.

Ghimbirul (Zingiber officinale)

Componenta cea mai pregnantă a plantei erbacee, perene, care crește mai ales în regiuni tropicale și subtropicale, este partea ei de sub pământ: un rizom noduros, puternic ramificat. Acest rizom, cu o culoare care poate varia între gălbui și bej, prezintă îngroșări și noduri inelare. El conține uleiurile esențiale și substanțele iuți caracteristice ghimbirului și este partea plantei utilizată în scopuri medicinale și culinare.

Din rizom cresc tulpini groase, de până la 150 cm înălțime, cu frunze verzi, lanceolate, precum și inflorescențe de până la 25 cm lungime, cu multe flori. Acestea sunt de obicei galben-verzui, cu accente violete sau purpurii. În condiții naturale, ghimbirul înflorește rar – mai ales atunci când este cultivat în afara zonei sale tropicale de origine.

Proprietăți terapeutice dovedite științific

Greață și vărsături

Mai multe studii randomizate (adică prin care participanții sunt repartizați în mod aleatoriu) au arătat că are un efect sem­nificativ îm­potriva răului de mișcare, a greții din sar­cină, după operații și în timpul chi­mio­te­rapiei. Acest efect se bazează pe inte­rac­țiunea substanțelor iuți din ghimbir cu di­verși neurotransmițători ai sistemului nervos central.

Digestie

Ghimbirul stimulează elibera­rea enzi­melor și sucurilor diges­tive și accele­rează golirea stoma­cului. În cazul partici­pan­ților la un studiu, care au luat trei capsule cu câte 400 mg de ghimbir îna­inte de a mânca o supă ușoară, golirea sto­ma­cului a durat apro­ximativ do­uăsprezece minute, față de circa șaisprezece minute fără ghimbir.

Gestionarea greutății

Ghimbirul poate ajuta pe ter­men lung la menținerea în greutate sau la slăbit. După consum, producția de căldură a organismului crește ușor, astfel încât arde mai multe calorii. În același timp, ghimbirul influențează anumiți hormoni ai sațietății și posibil și centrul de reglare a apetitului din creier. Astfel, senzația de sațietate apare mai repede și pofta intensă de mâncare se reduce. Acest lucru s-a observat într-un studiu cu participanți de sex masculin care au băut dimineața o băutură fierbinte cu două grame de pudră de ghimbir.

Diabet

Ghimbirul îmbunătățește sen­si­­bi­litatea la insulină. La per­soanele cu dia­bet de tip 2, două grame de pudră de ghimbir pe zi reduc vizibil glicemia dimineața, pe stomacul gol, și valoarea he­moglobinei gli­cozilate. Acest lucru a fost ob­servat într-un studiu la care au participat zece bărbați su­praponderali.

Durere și inflamație

O meta-analiză care a cuprins cinci studii clinice și un total de 757 de parti­cipanți a arătat că administrarea pe termen lung a ghim­­bi­rului, timp de mai multe săp­tămâni, de­ter­mi­nă o reducere ușoară, dar cla­ră, a durerii și îmbunătățirea funcției arti­culare în caz de ar­troză. Și durerile mens­truale se dimi­nuează.

Sistem imunitar

Substanțele iuți din ghimbir ac­­tivează globulele albe și stimu­lează astfel sistemul imunitar. În plus, con­tribuie la reducerea markerilor in­fla­matori precum proteina C reactivă (CRP) și factorul de necroză tumorală (TNF). Aceas­tă proprie­tate le poate fi utilă și per­soa­nelor sănătoase, pentru menținerea echili­brului sistemului imunitar, în special în caz de inflamații sau stres fizic.