Dorul României – o biserică maramureșeană    pe malul Nistrului

– Părinte, sunteți originar din zona Hușilor și, totuși, ați ajuns să slujiți tocmai la Soroca, istorica așezare basarabeană. Cum s-a întâmplat?

– Absolvisem Facultatea de Teologie, predam religia în școală, pictam, speram, visam. Alături de soția mea, Elisabeta, și fiul nostru Ștefan, trăiam liniștiți, nebănuind ce ne hărăzise Domnul pentru următorii ani. În luna Iulie 2010 am trecut prima oară Prutul și am poposit în Cetatea Sorocii, alături de socrul meu, vrednicul de pomenire preot Gheorghe Saftiuc din Dolhasca, care m-a invitat să îl însoțesc în Basarabia, la o activitate culturală. Călătoria aceea avea să-mi schimbe viața. La Soroca, am aflat de existența unei comunități de români basarabeni ce doreau să ridice o biserică și să aibă un preot român. La hotarul terenului pe care astăzi se înalță frumoasa biserică maramureșeană în care slujesc, socrul meu mi-a mărturisit că mă invitase aici special ca să-mi arate locul sfințit pentru biserică și să îmi propună să fiu eu cel care își asumă misiunea de a coagula comunitatea și de a ridica sfântul locaș. „E o treabă grea, o lucrare importantă și nu vreau să ți-o încredințez decât ție. Știu că nu mă vei dezamăgi!”, mi-a spus. M-a hirotonit ÎPS Părintele Petru, Mitropolitul Basarabiei, o lună mai târziu, pe 29 August, în paraclisul frumoasei Cetăți Soroca. După 600 de ani, am fost primul preot hirotonit în acest sfânt locaș din cetatea lui Ștefan, de la malul Nistrului.

– De ce o biserică maramureșeană în Basarabia?

– Student fiind la Oradea, cântam la strana bisericii de lemn din Băile Felix. După slujbă, mă odihneam adesea pe una din băncile de lângă bisericuță și admiram frumusețea locașului sfânt. Țin minte că odată mi-am spus: „Dacă voi fi vreodată preot, mi-aș dori să slujesc într-o astfel de biserică!”. Inițial, ne pornisem cu enoriașii să facem o biserică de zid, dar Bunuțul mi-a ascultat gândul, căci am ajuns să construim o biserică de lemn, în stil autentic maramureșean, la Soroca, pe malul Nistrului. Dumnezeu lucrează prin oameni, prin cei care se gândesc cum să mai facă un lucru bun și frumos. Un astfel de Om, cu O mare, deputatul Oleg Bodrug, bun român și bun creștin, a găsit pârghiile și modalitatea de a implementa un proiect de finanțare a construcției bisericii de către Guvernul României, prin Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. Așa au ajuns meșterii din familia Bența, de la Bârsana, din Maramureș, cu lemnul necesar construcției, la Soroca, unde, cu sprijinul comunității de credincioși, cu multă jertfă și osârdie, în doar șase luni au înălțat bijuteria maramureșeană cu hramul „Sfinții Martiri Brâncoveni”. E o biserică unică în ținutul Basarabiei, prin înălțime și forma deosebită a acoperișului. ÎPS Părinte Mitropolit Petru a sfințit-o în 2012 și de atunci, slujbele se desfășoară aici fără întrerupere. Odată cu biserica, a crescut și comunitatea vie a credincioșilor, care, de la doar zece familii la început, numără astăzi peste 500 de familii.

Biserica are o poartă maramureșeană și o troiță maramureșeană ridicată în cinstea eroilor neamului nostru românesc. Îi invit pe toți românii să vină să vadă biserica, e frumoasă și zveltă, într-un loc în care se încadrează perfect, pare că e acolo dintotdeauna, veghează ca o santinelă la hotarul Țării.

Parohia noastră a reabilitat și un cimitir al ostașilor români, 78 de trupuri de eroi, înmormântați în marginea localității Stoicani, nu departe de orașul Soroca. Îngrijim acest cimitir, aflat în custodia parohiei, și facem regulat slujbe de pomenire a soldaților căzuți la datorie în 1941. Beneficiem și de un Centru social-parohial, aflat sub oblăduirea Sfântului Mucenic Efrem cel Nou, în cadrul căruia funcționează, din 2018, o cantină socială, unde sunt hrăniți 40-45 de beneficiari vârstnici singuri și copii din familii ­vulnerabile.

Stil nou și stil vechi, fără harță

– Funcționați după stil vechi sau după stil nou?

–    Mitropolia Basarabiei slujește după stilul vechi, potrivit tradiției locale, dar avem în cadrul Mitropoliei și comunități care slujesc pe stil nou. Credincioșii basarabeni au libertatea de a-și alege modul în care doresc să țină sărbătorile, după calendarul de stil nou sau după cel de stil vechi. În viziunea mea personală, contează mai puțin stilul, important este să respectăm cu adevărat sărbătorile, posturile și rânduielile bisericești. Calendarul nu ne mântuiește și nici nu este dogmă, este doar o formulă de calcul, de orientare și nu ar trebui să fie motiv de dezbinare. Nu există nici o rugăciune adresată calendarului, ci doar sfinților din el! În fața lui Dumnezeu contează credința și faptele bune, nu calendarul. Să nu cădem în fanatism și rătăcire, îndumnezeind calendarul!

– Părinte, de unde vin blândețea și râvna în credință a moldovenilor, de pe ambele maluri ale Prutului?

– Cred cu tărie că înaintașii și-au făcut bine treaba, căci moldovenii păstrează adânc întipărite în genele lor lucrarea credinței Voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt și evlavia cuviosului său duhovnic, Daniil Sihastrul, dragostea și blândețea Sfântului Leontie de la Rădăuți, mucenicia Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, milostivirea și râvna Sfântului Mitropolit Iosif cel Milostiv de la Sângerei, rugăciunile și mijlocirile Sfintei Cuvioase Maici Parascheva de la Iași, jertfa Sfântului preot Alexandru Baltaga din Basarabia și a Sfântului Închisorilor, Valeriu Gafencu, și toată credința „norului de sfinți” și de oameni ce au iubit Biserica, Neamul și Țara, în întreg pământul Moldovei, apărat și sfințit cu sângele lor. În plus, greutățile, necazurile și suferințele, cotropirile, stăpânirile străine potrivnice unității noastre ca neam, deportările și surghiunurile, foametea și toate relele ce s-au abătut asupra moldovenilor din Moldova, Basarabia și Bucovina, i-au ținut cu fața către Dumnezeu și le-au întărit nădejdea și credința, nivelând asperitățile sufletești și zugrăvindu-le chipuri de oameni blânzi, râvnitori în credință și vrednici urmași ai înaintașilor lor.

„Mitropolia Basarabiei este mama cea adevărată a neamului românesc din Basarabia”

– Lămuriți-ne puțin asupra celor două Mitropolii sub jurisdicția cărora se află preoții din Republica Moldova.

– Există o singură confesiune ortodoxă în Republica Moldova, dar credincioșii sunt structurați în două entități bisericești. Una este cea canonică, Mitropolia Basarabiei, aflată sub jurisdicția Patriarhiei Române, și a doua, așa-numita Mitropolie a Chișinăului și a Întregii Moldove, aflată sub jurisdicția Patriarhiei de la Moscova. Aceste două entități s-au format în contextul destrămării URSS și al proclamării independenței Republicii Moldova în 1991.

Mitropolia Basarabiei a fost reactivată în 1991, nu a fost recunoscută inițial de statul moldovean și a fost înregistrată oficial abia în 1998, în urma unei decizii CEDO. Din punctul de vedere al numărului credincioșilor și locașurilor de cult, dominantă este Mitropolia Chișinăului, favorizată de guvernul Tarlev, printr-un contract de folosință exclusivă și gratuită a peste 800 de locașuri sfinte – monumente istorice.

– Care e diferența între ele?

– Conform legislației canonice, fiecare enoriaș trebuie să asculte de ierarhul neamului său. Ierarhul superior al etnicilor români din Republica Moldova, din punct de vedere canonic, este Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel. Structura ecleziastică numită Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove este necanonică, ea a fost creată de autoritatea ecleziastică rusă, ca rezultat al ocupării unei părți de teritoriu românesc.

Un ierarh al unei Biserici naționale întotdeauna reprezintă națiunea, poporul respectiv. În cazul Bisericii din Moldova, Mitropolitul Vladimir reprezintă doar un segment de enoriași, nu poporul respectiv. Ierarhul canonic local în Basarabia este ÎPS Părinte Mitropolit Petru, Mitropolitul Basarabiei, membru al Sfântului Sinod al Patriarhiei Române.

Ca să revin la diferențe: Mitropolia Basarabiei este mama cea adevărată a neamului românesc din Basarabia, care își iubește fiii, îi ocrotește și o doare inima de ei. Așa-numita Mitropolie a Chișinăului și a Întregii Moldove este o mamă vitregă, o structură bisericească creată artificial de ruși pentru a ține subjugat neamul românesc din Basarabia. Să îi ierte Domnul pentru tot răul pe care îl fac, cu voie sau fără de voie, cu știință și cu neștiință, fiilor neamului românesc din Basarabia!

„Vrajba între preoți, o realitate dureroasă”

– A generat existența celor două mitropolii vrajbă între preoți?

– Vrajba între preoți este o realitate dureroasă pe care noi, slujitorii Mitropoliei Basarabiei, o resimțim acut, ea fiind alimentată constant de ierarhii mitropoliei pro-moscovite. Din partea noastră nu există refuzul de a sluji împreună sau de a colabora cu preoții din Mitropolia Moldovei, înțelegând că majoritatea dintre ei nu au o atitudine potrivnică proprie, ci impusă de ierarhii lor. De nenumărate ori, suntem ostracizați, numiți necanonici, schismatici, papistași, eretici etc., tocmai din dorința de a fi puși într-o lumină nefavorabilă înaintea credincioșilor. Au fost cazuri când cununiile și botezurile săvârșite de preoții Mitropoliei Basarabiei au fost considerate nevalide, tinerele familii fiind îndemnate să se cunune din nou sau să își boteze copilașii încă o dată. La modul direct, creștinii sunt îndemnați să nu pășească pragul bisericilor Mitropoliei Basarabiei, gest care le-ar putea aduce chiar pierderea mântuirii, conform avertizărilor slujitorilor Mitropoliei Moldovei. Din păcate, această stare de lucruri dăunează grav vieții spirituale din Basarabia, de multe ori creștinii fiind debusolați și derutați. Această luptă inegală și nedreaptă în sânul Ortodoxiei din Republica Moldova aduce beneficii sectelor, care înfloresc și își sporesc numărul de adepți.

„Acasă e acolo unde ești dorit și așteptat”

– Am văzut că sunteți implicat și în ridicarea unui schit românesc în zona Sorocii.

– Da, e un proiect de suflet! Am ridicat o parohie ca în Țară și m-am gândit că ar fi frumos să facem și un schit ca pe la noi. Inițiativa a venit de la primarul satului Vîsoca, domnul ­Grigore Pleșca, care mi-a propus să iau în concesiune o fostă tabără pentru copiii cu dizabilități, dezafectată de mult timp, și să facem acolo un așezământ monahal. Așa a început totul, în Octombrie 2024. Așezământul va purta hramurile Sfântul Mare Mucenic Mina și Izvorul ­Tămăduirii. Am reușit, până în prezent, să turnăm fundația pentru biserica mare și am amenajat un paraclis de iarnă într-una din încăperile anexe. Eu mă ocup de ridicarea schitului și am nădejde că Maica Domnului va trimite viețuitori. E multă muncă, drumul cam greu, bani cam puțini, dar nu pierdem nădejdea, mare este Dumnezeu! Pe 24 Noiembrie, cu binecuvântarea Părintelui Mitropolit, am săvârșit aici prima Sfântă Liturghie. Au venit creștinii prin noroi, prin frig, nu m-au lăsat singur. Vă rog să mă credeți, sunt momente pe care le trăiești o dată în viață!

– Unde e „Acasă” pentru dumneavoastră: Onești, Soroca sau, pur și simplu, România?

– Grea întrebare! După 15 ani petrecuți în Basarabia, „acasă” e și locul în care m-a așezat Dumnezeu să Îi slujesc, Lui și oamenilor. Nu neg că atunci când trec Prutul și merg la casa de la Suceava sau la părinți, la Onești, mă simt mult mai în largul meu, dar întotdeauna mă întorc cu drag la Soroca. Copiii mei însă simt deplin Soroca ca fiind „acasă”. În definitiv, acasă e acolo unde e familia și unde ești dorit și așteptat. Așadar, și Soroca, și Suceava, și Onești, și satul bunicilor, toată România mare e Acasă și eu merg „de acasă, acasă” după cum spunea poetul Grigore Vieru când trecea Prutul dintr-o parte în alta.

– Există, din păcate, români care îi privesc pe frații lor din Basarabia ca pe niște străini…

– Pe mulți dintre basarabeni încă îi dor cicatricile rusificării forțate și ale trecerii sub tăvălugul imperialismului rusesc. Unii dintre ei, sărmăneii, nici nu își știu istoria și limba, dar nu e vina lor că li s-a predat o istorie schimonosită și o limbă așa-zis moldovenească. Lucrurile se schimbă încetișor și, față de acum 15 ani, când am ajuns prima oară la Soroca, acum e mult mai bine. Limba română e limbă de stat, în școli se predă Istoria Românilor, se curăță limba de rusisme prin marea majoritate a grădinițelor și școlilor, schimbările în bine se văd. Se simte permanent și lucrarea rușilor, de a ține cu orice preț acest pământ românesc în sfera lor de influență, dar șansele lor scad vizibil. Basarabenii, chiar dacă mai sunt și multe excepții, încep să înțeleagă adevărul. Ei rămân frații noștri, sunt mădulare ale nea­mului românesc, care își caută drumul spre trupul din care au fost rupți, trupul Țării-Mamă. Nu-i priviți ca pe niște străini, căci datoria noastră e să-i ajutăm, nu să îi judecăm.

Colinde, crăciunei și Sfânta Liturghie

– Mai e puțin până la Crăciun. Cum se pregătesc credincioșii din Soroca să primească Sărbătoarea?

– Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos este și pentru creștinii soroceni, un moment de bucurie și înălțare sufletească. Chiar dacă modernismul a pătruns și aici, făcând ca sărbătoarea să capete accentuate valențe materiale, totuși, sorocenii sărbătoresc Crăciunul cu bucuria adusă de reîntregirea familiei. Rămâne acest praznic luminat, un prilej de revenire acasă și de reîntâlnire cu cei dragi. Crăciunul se sărbătorește, în ultimii ani, și pe stil nou, și pe stil vechi, astfel fiind o sărbătoare ce se prelungește până în luna Ianuarie, spre bucuria celor mici. Sorocenii postesc, se spovedesc, se împărtășesc, se primenesc sufletește pentru marele praznic, așa cum știu bine că faceți și frățiile voastre, în Țară.

„Să nu uitați de părinți și de cei aflați în suferințe și sărăcie”

– Ce obiceiuri și tradiții există în zonă?

– Se mai păstrează tradiția colindului, tot mai diluată, ca de fapt în tot spațiul ortodox românesc, cu mențiunea că se umblă cu colinda abia după Sfânta Liturghie din ziua de Crăciun. În unele biserici, Sfânta Liturghie de Crăciun se săvârșește noaptea, ca la Paști. Ceva specific locului sunt crăciuneii, niște colăcei în formă de cifra opt neîncheiată. Aceştia sunt oferiţi colindătorilor, care-i păstrează la icoană până la Sfântul Gheorghe, când sunt împărţiţi vitelor, spre a fi sănătoase. Unele gospodine îi duc la biserică să fie sfințiți, și lasă câte un crăciunel la biserică, și-și duc și ele acasă și-i pun la icoană.

– Un gând de sărbători și de început de an!

– Crăciunul e despre suflet. Hristos, Pruncul ce se naște an de an în ieslea săracă a Betleemului, căruia ar trebui să îi facem fiecare dintre noi sălaș cald în inima    noastră, să vă binecuvânteze viața, casa și familia! Să aveți o sărbătoare trăită cu adevărat creștinește, în duhul scumpei noastre Ortodoxii! Să fiți mulțumitori de tot ceea ce aveți, să nu uitați de părinți și de cei aflați în suferințe și sărăcie! Iar la trecerea dintre ani, să ne amintim cât de repede trecători suntem pe acest pământ și că avem datoria să ne iertăm, să ne bucurăm, să avem grijă unii de alții. Este loc pentru fiecare și nu avem de împărțit între noi decât Iubirea!

Cei care doresc să facă donații pentru schitul aflat în construcție o pot face pe adresa: Parohia Ortodoxă Română „Sfinții Martiri Brâncoveni” – Mitropolia Basarabiei – Arhiepiscopia Chișinăului, Patriarhia Ortodoxă Română, Oraș Soroca, Republica Moldova; Cod fiscal: 1010620007432

Banca: BC MOLDOVA-AGROINDBANK S.A.

SWIFT: AGRNMD2X

Cont în lei (RON): MD46A-G000000022511658195

Banca corespondentă: OTP BANK ROMÂNIA S.A.

SWIFT: OTPVROBU

Preot Paroh: Huluță Saftiuc Sorin-George