Analiza politică a lunii decembrie

„Mai toată clasa politică de la noi are ceva de ascuns”

– Am pășit de câteva zile în anul 2026 și vă propun să încercăm niște predicții pentru perioada care urmează, pornind de la realitățile momentului. 2025 s-a încheiat cu atitudinea sfidătoare a celor patru judecători propuși de PSD la Curtea Constituțională a României, care au părăsit ședința în care urma să se decidă asupra reformei pensiilor magistraților. Să înțelegem că bătălia pentru reforma pensiilor speciale e deja pierdută?

– Demult, când au fost primele ofensive împotriva Justiției, pe când lumea încă avea încredere în DNA, „Să vină să vă ia!”, Dan Voiculescu spunea, în cercul lui: „N-avem toată puterea dacă nu avem Justiția”. E un domeniu pe care toată lumea se străduiește, dacă nu să-l controleze, măcar să evite să nu și-l ostilizeze. Asta, în condițiile în care mai toată clasa politică de la noi – și nu numai ea, ci și lumea afacerilor, lumea sindicală – are ceva de ascuns. Toți au ceva de ascuns și atunci se tem de o Justiție corectă. S-a făcut mult caz de independența Justiției, iar prima care face caz e Justiția însăși. La un moment dat, magistrații au primit salarii foarte mari, tocmai ca să fie independenți. Rezultatul a fost că șpăgile au devenit și mai mari. Justiția e un cartof fierbinte pentru toate partidele. Iar acum, că au privilegii extraordinare, inclusiv la capitolul pensiei, țin cu dinții de ele. Te uiți la salariul mediu, la pensia medie a unui român și îți dai seama că e un decalaj îngrozitor, care nu se practică nicăieri în lume. Înțeleg să fie un raport de 1 la 10, dar nu de 1 la 30! Ideea e că nu vrea nimeni să renunțe la privilegii. Toți vor reformă, dar pentru căței, nu pentru ei. Când s-au impozitat pensiile mici, n-a protestat nimeni de sus, dar cum s-au atins de pensiile din Justiție, cum au sărit. Iar Justiția era doar prima, ar urma și alții… De la înălțimea a 70.000 de lei salariu plus pensie, judecătorii CCR se uită de sus la un premier care azi e, mâine nu e, se uită de sus și la președinte, care la o adică, poate fi suspendat și care, după 5 ani, oricum intră la examenul electoral. Sunt inamovibili, intangibili și n-ai ce să le faci. În plus, se prevalează de faptul că au făcut servicii – și nu o dată! – puterii. Așa că acum, cei patru judecători, toți numiți de PSD, și-au apărat propriile privilegii pe față, pentru că țin la ele mai mult ca la orice. Faptul că și-au permis să părăsească ședința, faptul că nici a doua zi nu s-au prezentat – să vedem dacă se prezintă pe 16 Ianuarie și cu ce „mandat” – arată că nici măcar Curtea Constituțională, instanța supremă în țara asta, nu mai respectă anumite standarde de bun simț. Judecătorii CCR și-au afirmat disprețul față de toată lumea și față de situația țării. Știu că de decizia lor depinde o sumă importantă, 230 de milioane de euro de la UE, dar zic că nu-i adevărat! Te sfidează ca politicienii: îți zic în față o minciună și treaba ta dacă o înghiți sau nu.

Mereu ziceam că Ilie Bolojan a început reforma de jos, în loc să o înceapă de sus, ceea ce e adevărat, a recunoscut și el asta. Pe de altă parte, acum se vede că dacă începea de sus, nu apuca să facă nici jumătate de pas, pentru că vedeți cum reacționează toți cei vizați. Noi, anul trecut, aveam neapărat nevoie de bani ca să nu intrăm în colaps. Și atunci a fost nevoit să înceapă de jos, pentru că lumea obișnuită n-are posibilitatea judecătorilor de la CCR, să plece și să lase baltă impozitele și taxele. Ilie Bolojan a diminuat deficitul, a reușit evitarea celui mai rău scenariu. Dacă începea de sus, cum ne doream cu toții, probabil nu ar fi făcut nimic. Totuși, dacă începea cu trecerea la 300 de parlamentari, în loc de o reducere cu 50, cum se vorbește acum, ar fi dat un exemplu că se atinge și de cei de sus, mai ales că era perfect acoperit de referendumul popular. Sunt cheltuieli uriașe și în Parlament, iar tu tai 10% din suma forfetară?! Nu mai spun că parlamentarii, fără pic de solidaritate pentru situația țării, și-au votat mărirea bugetului cu 14-16%. Asta e o altă bătaie de joc, în condițiile în care tu mărești taxele pe proprietate cu 70-80% pe hârtie, în realitate ele ajungând duble, chiar triple.

„Suntem pe muchie de cuțit”

– În condițiile în care presiunea pe Guvernul Bolojan e tot mai mare, mai ales după măsurile de la începutul acestui an, reacția sistemului pare tot mai concertată: piedici la tot pasul, pe față sau prin spate, pentru orice măsură de reformă.

– Așa e! Un exemplu: Curtea de Apel București a suspendat reorganizarea Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM). S-ar fi umblat și acolo un pic, ar mai fi scăzut ceva din lefuri, zburau vreo 90 de persoane. E tixit de neveste, de foste neveste, de soți, de foști soți. În paralel, o avocată AUR a contestat grupul de lucru care a fost constituit la Guvern ca să se ocupe de legile justiției. Te întrebi dacă nu e o ofensivă bine organizată, de a contesta absolut orice inițiativă reformistă. AUR pe față, PSD pe din dos: probabil își pregătesc un fel de aliniere, pentru orice eventualitate. Se lucrează concertat pentru a compromite guvernarea, președinția, Uniunea Europeană și democrația europeană, implicit. Și pentru a avansa în mentalul colectiv ideea că salvarea vine de la AUR, ajutat de PSD. Aripa așa-zis „suveranistă”, prin „căpitanul” Călin Georgescu, „sergentul” George Simion și „caporalul” Sorin Grindeanu impune ideea că e dezastru în țară, dar lasă că venim noi! Niciunul din ei n-a avansat o soluție, o idee. Nu e deloc deplasat să ne temem că la următoarele alegeri, AUR va dobândi aproape majoritatea. Dacă se mai cuplează și cu PSD, în mod sigur au majoritatea și nu mai știi ce se poate întâmpla. Am avut o mobilizare extraordinară anul trecut, dar nu poți ști dacă în viitor nu scade această mobilizare, pentru că nici cei din coaliție nu reușesc să avanseze convingător. Degeaba vii cu statistici și arăți că ai făcut câte ceva, dacă lumea simte invers în buzunarul propriu și nu te mai crede. Stăm pe un teren tot mai nesigur, va depinde foarte mult de ce inițiative vor avea și de cum se vor comporta și președintele Nicușor Dan, și Guvernul, toate instituțiile.

Nu poți să-ți explici cum Nicușor Dan, președinte de luni bune, n-a numit nici până acum șef la Serviciul Român de Informații (SRI), Serviciul de Informații Externe (SIE) și Serviciul de Protecție și Pază (SPP), în condițiile în care noi aici am avut probleme care erau să ne dea țara peste cap. Între timp, ne-a zis să nu mai privim atât spre trecut, să privim spre viitor. Păi, vorba poetului: „Viitorul și trecutul sunt a filei două fețe”. Te uiți în viitor și vezi vreo 50% trecut, nu știu cât la sută prezent și din restul ar decurge cum ar fi viitorul, plus o notă de imprevizibil.

Rusia abia așteaptă să ajungă la gurile Dunării, să ocupe Moldova

– Apropo de imprevizibil. E România suficient de vigilentă, suficient de pregătită, să facă față provocărilor externe?

– Nu e țară să nu se înarmeze. Unii zic: „Noi, care suntem vai de capul nostru, am dat Ucrainei din rezerva de stat niște zeci de milioane de euro”. Păi dai, pentru că Ucraina este gardul care stă între tine și Rusia, iar Rusia abia așteaptă să ajungă la gurile Dunării, să ocupe Moldova. Văd că investim și în apărare. „Paza bună trece primejdia rea”: cu condiția ca paza să fie bună, să nu se lase penetrată de cine vrei și cine nu vrei. Din păcate, clasa noastră politică s-a format din păcătoși peste păcătoși, obedienți, slugi la slugi la slugi. Zero competență, diplome cumpărate sau aduse cu poșta. Pentru că dacă nu ai legături cu statul și cu securiștii care controlează tot comerțul și toată politica nu ai nicio șansă.

– Au trecut multe luni de când fostul candidat prezidențial Călin Georgescu e pus sub acuzare. De ce nu aflăm exact cine e el, cine e în spatele lui, de ce au fost anulate alegerile?

– Președintele Nicușor Dan spune că raportul despre anularea alegerilor va veni spre sfârșitul lui Ianuarie și că atunci vom afla și „totul despre biografia lui Călin Georgescu”. Așteptăm să vedem. Până atunci, nimeni nu s-a întrebat pe ce bani a stat Călin Georgescu 10 ani în Viena, cu nevastă și doi copii, fără să declare niciun venit. Cu ce bani și-a cumpărat vila de la Viena, fără să facă împrumut la bancă? Nimeni nu-l întreabă din ce trăiește acum. Are ditamai vila și în România, are limuzină cu șofer, are bodyguarzi și nimeni nu-l întreabă: „Din ce plătești toate astea?”. Avem amnezii tendenţioase, căci sunt cu un scop anume: ca cineva să pară că e lumina şi salvarea. Se duce cu toată liota după el la biserică, să se roage pentru poporul român. Folosesc creștinismul ca mijloc de influență. De ce s-a întâmplat asta? Pentru că Uniunea Europeană, din păcate, a renunțat la această componentă creștină inițială, a mers, în ultima vreme, pe căi progresisto-aiuristice: părinte 1, părinte 2, identitate de gen, plus „politica corectă”. UE l-a scos pe Dumnezeu din discuție, așa că l-au preluat extremiștii, și-acum Hristos și Fecioara Maria luptă la ei în primele rânduri. Propagandă la fel de nesinceră ca orice exercițiu politic demagogic.

– La sfârșitul anului trecut, SUA și-au prezentat noua doctrină externă. La început de 2026, am și văzut o primă punere în operă a ei, acțiunea specială din Venezuela. Au citit corect UE, respectiv România, noua doctrină a SUA?

– Pentru Donald Trump, politica înseamnă bani. Plus teritorii, plus resurse, plus petrol și niște distracții pe ici, pe colo. Omul face chiar ce vrea el și cu asta, basta! L-a extras pe Maduro sub acuzația de narco-terorism și a făcut-o fără să piardă niciun om – bineînțeles, cu complicitatea unora din serviciile secrete ale Venezuelei. Trump a prezentat totul în modul lui, în hiperbole. A făcut un bine că a scăpat lumea de un dictator și de un centru al drogurilor și a luat, cu un drum, și petrolul în niște mâini mai competente, mai curate. Combinație trăznet! Dar nu știm ce se va întâmpla mai departe. Lumea e împărțită acolo, e și petrol la mijloc, iar petrolul e inflamabil, nu știi când ia foc.

Asta e America de acum, iar Europa trebuie să-și construiască o strategie adecvată în acest sens. Dincolo de doza de imprevizibilitate pe care o aduce Donald Trump, cu labilitățile și surprizele lui, câteva coordonate sunt clare și trebuie să te adaptezi. Și Europa are nevoie de America, și America are nevoie de Europa, mai ales ca să apere democrația în fața asaltului dictaturilor. Toată lumea e cu arma la picior, fiecare amenință pe cine vrea. Semne de întrebare sunt multe, semne de amenințare la fel, dincolo de cele cronice – foamete, poluare, lipsă de resurse, datorii, economii aproape de colaps. Acum trăim în fiecare zi sub spectrul războiului. E în pericol umanitatea din fiecare om, din fiecare cetățean. Am ajuns într-acolo, că nimănui nu-i pasă de celălalt. Povestea cu „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți!” s-a dus, am ajuns la „Urăște-ți aproapele ca pe tine însuți!”. Noua ordine nu prevestește nimic bun. Încă mai sunt puncte de rezistență, sunt oameni care se chinuie să facă ceva bun pentru semenii lor, dar mă tem că sunt ­copleșiți.