• Statele Unite și Israelul au atacat pe cale aeriană Iranul, ucigându-l pe liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, dar și mulți alți conducători politici și militari. Bombele, rachetele și dronele devastează instalații militare și sedii importante ale puterii de la Teheran. Iranienii ripostează cu rachete și drone lansate spre Israel și spre țările vecine, unde se află baze militare americane. Așadar, un nou război major a izbucnit în lume și nu pare să fie unul de scurtă durată. Ostilitățile se desfășoară la 2.000 de kilometri de România. În era globalizării, distanțele nu mai contează. Cum suntem afectați? •

“Ajutorul e pe drum”

Semnele războiului erau tot mai clare, în ultimul timp. Negocierile americano-iraniene privind dosarul nuclear au eșuat, Washingtonul a adus în regiune nave militare de mare anvergură. La finalul anului trecut și începutul acestui an, cetățenii iranieni, sătui de regimul teocrat care a prins rădăcini puternice în ultimele decenii, s-au revoltat, au ieșit pe străzi să-și strige dreptul la libertate, dar protestele un fost reprimate violent, sfârșind într-o baie de sânge. Ar fi fost uciși de către forțele de ordine peste 35.000 de manifestanți, chiar ayatollahul Khamenei îndemnându-i pe oamenii regimului său să riposteze fără milă. De partea cealaltă, președintele american Donald Trump le promisese protestatarilor că îi va salva. “Ajutorul e pe drum” a anunțat liderul de la Casa Albă. Între timp,    Teheranul a continuat să-și masacreze cetățenii care manifestau în stradă. Totodată, Israelul era cu armele pregătite, dușmănia dintre cele două țări fiind evidentă și reciproc declarată. Inevitabilul s-a produs în 28 Februarie. Liderul suprem, Ali Khamenei, care conducea țara cu o mână de fier de câteva decenii, a pierit chiar în timpul primelor atacuri cu rachete, împreună cu mulți alți șefi de la vârful puterii iraniene. Citesc că noul lider suprem al Iranului a fost ales Mojtaba Khamenei, fiul ayatollahului mort în timpul atacurilor americano-israeliene. Au trecut nouă zile și ostilitățile nu s-au încheiat. Analiștii politici și militari vorbesc despre un război de lungă durată.

Prețul benzinei

Iranul se află la 2.000 de kilometri distanță de România. Războiul declanșat la finalul lunii Februarie nu se desfășoară, așadar, la granița țării noastre, așa cum a fost războiul din Iugoslavia, în anii 90, și cum este în prezent războiul din Ucraina. Am putea fi tentați să zicem că e “la ei, acolo, departe de noi, nu avem noi treabă”. Din păcate, nu suntem feriți de consecințele noilor evenimente militare. Stăm cu toții cu ochii pe prețurile de la pompa de benzină, care au crescut în ultima săptămână. Benzina standard 95 a urcat la 8,22 lei/litru, motorina standard, la 8,61 lei/l. Teama noastră este să nu sară de 10 lei/l. Cine știe cum vor evolua lucrurile în următoarele zile! Impactul asupra economiei ar fi unul major, știut fiind faptul că scumpirea carburanților conduce la creșterea în serie a prețului bunurilor și serviciilor. Prețurile sunt influențate de decizia Iranului de a opri aproape complet transporturile de petrol, gaze și produse derivate (de exemplu, gaze lichefiate) prin strâmtoarea Ormuz, care face legătura între Golful Persic și restul lumii. Blocada iraniană ține, desigur, de logica confruntărilor. Locul are o importanță strategică vitală, și liderii de la Teheran care au rămas în viață acționează în consecință. Cea mai elocventă descriere a situației am găsit-o în eseul Geologie și geopolitică în Strâmtoarea Ormuz: cum un “gât de sticlă” tectonic modelează securitatea energetică globală, semnat de Constantin Crânganu, pe site-ul contributors.ro: “criza militară se transformă într-o criză energetică de anvergură globală”. Fiind globală, și nu locală sau regională, ne afectează iată, și pe noi, chiar dacă suntem la 2.000 de kilometri distanță de teatrul de război. Aș face, totuși, o remarcă: tot globalizarea oferă soluții. Pe planetă, mai sunt și alte surse energetice. Când un robinet este închis, rămân altele deschise. Stresul economic există, desigur. Am vrut numai să introduc o notă optimistă pe acest fundal îngrijorător.

Scutul de la Deveselu

În noul context militar, ne întrebăm dacă nu cumva Iranul va ataca și teritoriul nostru, știind că suntem aliați ai Statelor Unite. Să ne amintim că americanii au construit, cu zece ani în urmă, scutul din localitatea Deveselu, județul Olt, tocmai ca să dea jos rachetele care ar veni dinspre Iran. Deci, o instalație defensivă. Rușii au suspectat că, de fapt, instalația ar fi una ofensivă și ar servi pentru lansarea rachetelor către teritoriul lor. Au fost făcute deja o serie de afirmații de o parte și de alta pe acest subiect. Acum, iată, e război în Iran și scutul din satul oltenesc revine în actualitate. “Dacă ne atacă iranienii?” ne întrebăm acum, temători. Citesc pe site-ul tvrinfo.ro că “Baza militară de la Deveselu, unde este amplasat sistemul american de apărare antirachetă, se află la nivel de alertă “BRAVO”. Acest nivel presupune un grad ridicat de vigilență, în contextul în care toate bazele americane din lume au sporit măsurile de securitate. Următorul nivel de alertă, precizează sursa citată, este “CHARLIE”, care presupune obținerea unor dovezi concrete privind un posibil atac. Cel mai înalt nivel este “DELTA”, activat în situația unui atac terorist iminent sau în desfășurare. Zic să nu fim panicați, chiar dacă vânătorii de trafic pe rețelele de socializare poate încearcă să ne inducă această stare. Ministrul Apărării, Radu Miruță, a făcut o declarație liniștitoare pentru postul de televiziune Euronews: “E foarte puțin probabil ca din Iran să ajungă (rachete, n.m.) până în fața scutului de la Deveselu, fără să treacă prin fața altora. Și dacă ajunge în fața scutului de la Deveselu, este o capacitate defensivă extraordinar de performantă, prin care garantat nu se poate trece”. Avem, oricum, destule motive de îngrijorare, legate de războiul din Ucraina, care este aici, lângă gardul nostru. Recomand să nu ne mai lăsăm împovărați cu anxietăți suplimentare!

“Patrioți” printre cămile

Griji își fac, pe bună dreptate, românii pe care i-au prins ostilitățile în Orientul Mijlociu. Unii locuiesc acolo de mai mult timp, alții erau, pur și simplu, în vizită sau în vacanță. Trebuie subliniat că țările arabe au devenit, de-a lungul timpului, o destinație preferată pentru afaceriști, influenceri, artiști etc. din România. Lumea arabă a ajuns o alternativă pentru românii care nu mai gustă civilizația și cultura occidentală. Nu mai tânjesc după Paris și Roma, vor Dubai și Abu Dhabi. De pildă, un fost premier, actualmente parlamentar, și-a înscris fiica la o școală din Dubai. Acum câteva zile, a ieșit un mic tărăboi public între părinții fetei și actualul ministru de Externe. Domnișoara nu ar fi fost primită în avionul sosit să repatrieze cetățeni români din Emiratele Arabe Unite, după începerea războiului. Ministerul a explicat că tânăra “nu apare în evidenţele consulare, deci nu apare în sistemul gestionat de Ministerul Afacerilor Externe, pentru gestionarea acestor situaţii de criză”. Din fericire, fiica d-lui parlamentar a ajuns acasă cu un alt avion. Au rămas însă peste 14.000 de cetățeni români care ar trebui repatriați. Au fost prinși de război, în țări din vecinătatea Iranului, atacate cu rachete, inclusiv elevi români, aflați în excursie cu profesorii. Grupuri de elevi din Suceava și din Sibiu. Am tot auzit că românii o duc greu, că școlile nu au bani, dar uite că mai multe grupuri de elevi, în frunte cu cadre didactice, și-au petrecut vacanța în Dubai! Nu mai e la modă să-i duci pe elevi să viziteze Rarăul sau Peștera Polovragi. Nu mai au nevoie să descopere țara în care s-au născut. Dăm pe dinafară de patriotism, dar nu ne mai ducem copiii să viziteze Carpații și Dunărea. Ce năzuroși și plini de fițe am devenit! Românismul nostru mult clamat, așa, din vârful buzelor, se rarefiază și se topește sub soarele maur. Până cad niște rachete și niște drone, și gata, ne bulucim la scara avionului să luăm drumul țării.