Guvernul Ilie Bolojan a căzut marți după-amiază, în Parlament și, odată cu el, au căzut, zgomotos, multe măști din politica românească. A căzut și leul, în raport cu euro, într-un context oricum foarte complicat, cu mai multe crize locale, regionale și internaționale, cățărate una peste alta. Efectele tentativei de basculare a premierului erau mai mult decât previzibile, dar asta nu i-a invitat la prudență sau măcar la câteva luni de răbdare pe Sorin Grindeanu și pe locotenenții săi din PSD. Operațiunea s-a dovedit a fi una de „urgență zero”, iar adevăratele motive ale urgenței nu le vom înțelege, probabil, prea devreme.
Până ne vom lămuri cu subtilitățile strategice ale planului, avem timp berechet să numărăm măștile căzute – peste 200 doar în Parlament. Întâi de toate, cele ale parlamentarilor AUR, care s-au cățărat pe funcții atacând – vezi, Doamne! – sistemul. Nu doar că au scos la înaintare, cu prilejul moțiunii de cenzură, „fruntași” care miros de la o poștă a sistem, dar s-au întovărășit, fără probleme, cu definiția fără rest a sistemului, PSD. Au căzut și măștile „dizidenților” plecați din AUR: la primul semnal, s-au aliniat cu interesele comanditarilor! Că tot s-au decernat zilele astea Premiile Gopo, „Oscarul” românesc pentru efecte speciale le revine „producătorilor” de la PSD, pentru felul în care au simulat, în toți acești ani, pro-europenismul. Încăpățânat cum îl știm, președintele Nicușor Dan ne-a servit zilele acestea, ca un doctor pisălog, la ore fixe, calmantul cu direcția pro-occidentală a României. A fost atât de credibil, încât până și partenerii săi cei mai apropiați, de la USR, au declarat că refuză orice colaborare cu PSD după succesul moțiunii. Nimeni nu a pierdut, în istoria politică a României, atât de multe milioane de voturi în doar un an, cum a făcut-o Nicușor Dan!
De fapt, România a rămas, la început de Mai 2026, nu doar fără guvern, ci și fără președinte. Rămâne de discutat felul în care va capitaliza Ilie Bolojan momentul moțiunii. Discursul său din Parlament, unul dintre cele mai sonore de după 1990, oferă suficiente indicii înspre formarea unui pol reformator de centru-dreapta. Dar, dincolo de asta, criza politică a scos în evidență slăbiciunile președintelui, unul mai comod pentru zona cleptocratică a statului decât însuși Klaus Iohannis. Rămas și fără simpatia USR, Nicușor Dan riscă să devină o marionetă expusă oricând suspendării, la cea mai mică intenție de opoziție la noua majoritate politică, PSD-AUR, plus, probabil, o „aripă” a PNL. Pentru că și din PNL au căzut măști și vor mai cădea, pe măsură ce președintele va încerca să numească un nou guvern. Dacă veți auzi zilele astea, obsesiv, vorbindu-se despre „stabilitate”, e pentru că cei care au dat jos și așa fragilul guvern Bolojan au nevoie de o justificare pentru criza pe care au creat-o. Urmează vremuri grele pentru românul de rând, indiferent de opiniile lui politice, iar când vom înțelege de ce ni se întâmplă toate astea, prețul va fi fost deja plătit. Și nu de cei care iau avioane private ale unor mari investitori imobiliari, ca să vadă meciuri de Champions League, la Madrid, sau curse de Formula 1, la Monaco…
