O dimineață însorită de primăvară, cu copaci înfloriți, în Parcul Tineretului din București. Din depărtare, dincolo de clipocitul lacului și de strigătele păsărilor, se aude un zumzet nedeslușit, ca un roi uriaș de albine, ce devine tot mai persistent pe măsură ce ne apropiem. Într-un nor de praf și miros de motorină, zece mânuitori de motocoase rad pajiști întregi de iarbă și flori spontane, la doar două săptămâni după ce internetul luase foc pentru că același mod de lucru distrusese în Parcul Tineretului habitatul aricilor. Cum apare primul fir de iarbă și până adânc, în vară, în parc pornește acțiunea de distrugere a naturii. Batalioane de muncitori rad constant suprafețele verzi, într-o acțiune denumită „igienizare”. Urmarea: un sol arid, lăsat să se pârjolească în soare, distrugerea unui ecosistem, hrană mai puțină pentru albine și păsări, arbori ce poartă la baza tulpinilor urmele motocoaselor, răni care vor duce la uscarea unora dintre ei, plus zgomot, poluare și stres pentru amatorii de plimbări în natură. Este modul în care în marile parcuri ale Bucureștiului sunt îngrijite spațiile verzi…

„Armata cu motocoase iese în fiecare zi la atac”

– Ca fondator al grupului civic care încearcă să protejeze Parcul Tineretului, cum ai reacționat la ofensiva împotriva aricilor?

– Mă pregăteam să iau copilul de la școală, când am primit un mesaj că s-a defrișat o zonă a parcului și aricii sunt în pericol. Mi-am dat seama imediat despre ce zonă este vorba – zonă cu vegetație nea­tin­să, rugi de muri și măceși – și am fugit acolo. Co­lina abruptă de lângă lac fusese defrișată de firma care gestionează parcul la comenzile și cu bugetul Administrației Lacuri Parcuri Agrement București. Am mai găsit un arici, înconjurat de patru, cinci ciori care-l atacau, le-am gonit și am pus ariciul la adăpost, printre crengile tăiate. Era singura zonă de vegetație spontană rămasă în Tineretului, cel mai mare parc din București, după cum susține ALPAB. Același ALPAB, care a ras tot. Câteva zile mai târziu, managerul Lucian Judele a mers acolo, în urma valului de proteste, și a spus că s-a curățat vegetația uscată, ceea ce este o mare minciună, nu era nimic uscat acolo. De anul trecut, a început o frenezie a curățeniei, au apărut fonduri și trebuie tocate, așa încât această firmă tunde în disperare, acțiune care are ca singur rost aducerea banului în buzunarul cui trebuie. La sfârșitul lunii Noiembrie, în prag de iarnă, au tuns din nou tot Parcul Tineretului! Asta, după ce noi încercaserăm în toate modurile să-i oprim. Acum au luat-o de la capăt, cum au apărut primele flori naturale. Armata cu motocoase iese în fiecare zi la atac și tunde totul cu înverșunare. Toată vege­tația de pe malul lacului s-a dus, era o zonă pe care acum doi ani o lăsaseră în pace, astfel încât să se poată adăposti acolo păsările de apă, să cuibărească. Plus, toți arborii, copăceii de pe malul lacului, și sunt vreo doi kilometri, au fost tunși așa încât să se vadă că s-a făcut curat.

– Ce strategie v-ați gândit să adoptați?

– Avem o petiție deschisă pe platforma Declic, prin care strângem semnături pentru oprirea dezastrului, petiție pe care vrem s-o înaintăm primarului general. Ne-am pierdut speranța că ALPAB va face vreo schimbare. Astfel de intervenții dăunătoare asupra spațiilor verzi se întâmplă de mai mulți ani. Înainte aveam o linie de comunicare cu ALPAB, le-am cerut să oprească anumite acțiuni și au făcut-o, însă acum nu mai există nicio comunicare. Am discutat cu peisagiști, cu specialiști care ne-au confirmat faptul că aceste intervenții nu au niciun rost, ci doar duc la deprecierea spațiilor verzi și la bulversarea ritmului de viață al păsărilor și viețuitoarelor din parc.

„Parcul Tineretului are specificul unei zone sălbatice, naturale”

– Care sunt particularitățile Parcului Tineretului?

– Parcul nu are specificul unei grădini publice, precum Ciș­migiul, ci unul mai aproape de o zonă sălbatică, naturală, cu faună variată. În fiecare dimineață, putem întâlni păsări din specii pe care nu le mai găsim în alte mari parcuri bucureștene. Parcul Tineretului nu are sis­­tem de irigație, și atunci crește multă vegetație spontană. În ultimii ani s-au uscat foarte mulți arbori din parc și nu am văzut niciun plan de înlocuire a lor. Nici măcar nu au udat arborii plantați în Pădurea Copiilor, pe care ALPAB își asumase că-i vor uda. Așadar, parcul nostru reprezintă o bogată zonă de biodiversitate aflată în declin, pentru că nu doar că nu este susținută de administrație, dar lucrările pe care aceasta le permite și le plătește sunt dăunătoare acestei oaze urbane.

– Ați apelat la doi specialiști de top, Diana Culescu și Andreea Răducu, ca să întocmească un raport privind starea arborilor din Tineretului. Care au fost concluziile?

– Am să încep cu un oftat. Există un grup de oameni foarte preocupați de ceea ce se întâmplă cu spațiile verzi din București. Între ei, și specialiști ce se luptă de ani de zile să aducă și autoritățile locale la același nivel. Diana Culescu muncește din greu, face rapoarte, studii, încearcă să suplinească lipsa specialiștilor din primării, dar, în afară de popularizarea temei în societatea civilă, pare o muncă în van. Efectele în teren ale acestei munci voluntare sunt puține spre deloc, pentru că administrațiile tot ce știu ele fac, deși e clar că o fac greșit. Toată această muncă de a convinge autoritățile locale să schimbe modul de gestionare a spațiilor verzi nu are niciun răspuns. Și acest raport încearcă să facă același lucru.

– Ce solicitați în petiția voastră?

– În primul rând, solicităm oprirea imediată a activitățor dăunătoare, a defrișărilor nejustificatre, a utilizării utilajelor neadecvate. De pildă, în Mai, anul trecut, au intrat cu utilaje cu șenile pe peluze. Solicităm inventarierea zonelor afectate și luarea măsurilor de regenerare. Dezvoltarea unui Registru Verde funcțional, instrument esențial obligatoriu prin lege, prin care parcurile pot fi gestionate la modul profesionist. Considerăm că gestionarea corectă a spațiilor verzi în sensul creșterii calității vieții locuitorilor și protejării biodiversității urbane trebuie să devină o prioritate reală a administrației publice. Modul în care sunt gestionate spațiile verzi nu reflectă doar calitatea mediului, ci și responsabilitatea față de generațiile actuale și viitoare.