• A trăi înseamnă a te mișca. Dar cum majoritatea oamenilor sunt sedentari, singurul lucru care se mișcă în ei este creierul. Și când creierul nu se oprește din alergat, în vreme ce corpul nu se mișcă din loc, apar probleme. De sănătate, de stare de spirit, de stres •

Sedentarismul: inamicul nr. 1

• Cu toate reclamele care se fac la televizor pentru aparate de sport și săli de fitness, în ultimii 50 de ani, activitatea fizică de pe întreg mapamondul nu încetează să scadă •

Oamenii au devenit sedentari. Preferă televizorul și Internetul. Îngrijorată, Organizația Mondială a Să­nă­tății (OMS) a tras alarma, declarând sedenta­ris­mul inamicul numărul unu al umanității. Cine nu se mișcă se îngrașă, devine apatic, greoi, se îmbol­nă­veș­te de inimă, devine dependent de medicamente și de­presiv. Cei șase sute de mușchi cu care am fost înzes­trați de natură nu sunt un simplu decor. Ei trebuie folosiți. Sigur, unii dintre ei funcționează singuri, ca inima, de exemplu, alții sunt antrenați în mișcările pe care le facem, pentru a merge sau a ne hrăni, dar cel puțin 200 de mușchi, aflați în strânsă legătură cu cre­ierul, trebuie neapărat antrenați. Bătrânețea nu este altceva decât o imobilizare fizică progresivă. Spe­cia­liștii oferă o soluție: persoanele care îmbătrânesc târ­ziu și frumos sunt cele active, care fac zilnic mișcare fizică.

Mișcarea calmează

În zilele noastre, când spui cuvântul „sport”, mai ales femeile se gândesc imediat la siluetă. Să slăbeas­că. Să fie suple și atrăgătoare. E adevărat că mușchii sunt cei mai radicali mâncători de grăsimi, dar exer­ci­țiul fizic are și alte atuuri, pentru inimă, plămâni, vene, sistemul imunitar, digestie, hormoni (mișcarea sporește producția de estrogeni și a hormonilor creș­terii) și pentru echilibrul general. A-ți pune corpul să se miște înseamnă să-i dăruiești mai multă forță, re­zistență, grație în mișcări. Și mai multă coordonare și suplețe, pentru că odată cu vârsta (fenomenul începe după 40 de ani) tendoanele se strâng și devin rigide. Iar mai presus de toate, sportul este un tratament remarcabil împotriva stresului și a anxietății. Nu are pereche, în felul cum înlătură tensiunile. În timpul efortului, nu doar trupul își întărește mușchii, deve­nind mai rezistent: și mintea! Odată cu transpirația, nu se elimină doar toxinele corpului, ci și gândurile pa­razite. Și apoi, nu există alt somnifer mai puternic de­cât oboseala sănătoasă a mișcării.

Hormonii care produc bucurie

* La capătul a 15-20 de minute de efort susținut, cor­pul nostru produce faimoasele beta-endorfine, mo­leculele plăcerii, care au un efect euforizant și anal­gezic extrem de puternic. Sportul are efecte notabile și asupra depresiilor.

* Se știe că atunci când este practicată în mod re­gulat, mișcarea fizică stimulează mecanismul natural al bucuriei. Din cauza asta, persoanele active sunt mult mai des vesele și echilibrate decât restul muritorilor.

Sport, dar fără constrângere

• Când și cum trebuie practicat exercițiul fizic, pentru a nu deveni o povară? Răspunsul e simplu: activându-ne puțin viața cotidiană și descoperind că sportul înseamnă nu doar efort, ci și plăcere •

Gimnastică, aerobic, jogging… Se practică pentru că „fac bine”, dar în mara­to­nul vieții noastre cotidie­ne, ele devin repede un stres su­plimentar. Și atunci, sunt abandonate și încep remuș­cările. Ce e de făcut? Să ne în­scriem la un club de gim­nas­tică? Să mergem în week-end pe un teren de bas­­chet? Să jucăm tenis sau să ridicăm greutăți? E minu­nat dacă aveți chef și timp pentru asta, dar exper­ții au ajuns la concluzia că o ac­tivitate fizică de doar 30 de minute pe zi (făcută o sin­gură dată sau în etape) e su­ficientă pentru a ne între­ține forma și starea de bine.

Excesul de efort omoară efortul

Nu e deloc nevoie să ne epuizăm făcând sport, sau să facem febră musculară. Pen­­tru a beneficia de fai­moasele endorfine e sufi­ci­ent să mergem pe jos, să înotăm, să pedalăm sau să alergăm, antrenând 60% din capacitățile cardiovasculare. Rețeta e simplă: să poți vorbi în timp ce te miști, fără a gâfâi. Cel mai bun sport? E cel pe care îl practici fără efort. Care-ți place. Dacă efortul este prea mare, forma fizică slăbește, și odată cu ea, plăcerea și bucuria.

Un gest cotidian

Unii oameni au nevoie să se înfrunte în sport, să se deplaseze, alții caută jocurile colective și convi­via­litatea, altora le place să fie singuri. Fiecare trebuie să-și găsească cea mai bună formă de exprimare prin sport. Dar cel mai important este să reabilităm miș­ca­rea în viața noastră cotidiană. Ca o igienă de viață elementară. Ca un reflex pur și simplu. Nu e cazul să regretăm timpurile în care scoteam apa din puț cu găleata și ne crăpam lemnele pentru foc, ci să ne um­plem viața cât mai mult cu mișcare. De pildă, să mer­gem pe jos după cumpărături sau chiar la serviciu, să renunțăm cât se poate de des la lift, să dăm cu aspiratorul, să lustruim podelele cu piciorul, să ne aplecăm spatele cât mai des… Așa se explică, probabil, cum unii oameni pot să mai alerge la 90 de ani… Ba chiar să participe la maratoane.

Mișcarea – un act senzual

* Sportul nu trebuie să rimeze cu performanța. El poate fi practicat într-o manieră mai hedonistă. Aler­gări împreună cu prietenii, plimbări prelungite, dans… tot atâtea ocazii de întâlnire și de comunicare.

* Mișcarea fizică ne permite să ne descoperim trupul, să ne creăm o mai mare in­timitate cu el, să-l iubim, pe măsură ce mișcarea dă rezultate. Sportul dă încredere în sine, te face să mergi pe stradă cu capul sus, îți con­feră un sentiment de eliberare.

Mersul în aer liber

• Mersul pe jos în fiecare zi, plimbările lungi în week-end: nu există nimic mai simplu pentru a ne menține forma. Și pentru a alunga micile necazuri ori neplăceri •

Mersul în aer liber este cel mai puternic remediu natural antistres. Și o activitate visată de toți nespor­ti­vii. Dar pentru a avea un efect benefic asupra sănătății, ea trebuie să fie re­gulată, măsurată și plăcută pentru organism. Idealul? Cinci kilometri pe zi. Mergând cu un ritm susținut, pot fi parcurși într-o oră. Nu este însă o normă obligatorie. E suficient să ne plimbăm o oră în fiecare zi și vom resimți imediat binefacerile.

Toți mușchii în acțiune

Cu condiția să mergem cu un pas susținut, toți mușchii corpului sunt puși la treabă. În­cet-încet, res­pirația se eliberează, se mobilizează plămânii su­pe­riori (care șomează când suntem stre­sați), tensiunea fizică și psi­hică dispare, celulele sunt mai bine oxi­genate, cir­cu­lația sângelui se ame­lio­rează, evacuarea deșeurilor metabolice se ac­ce­lerează, mușchii și ar­ti­culațiile de­vin mai suple. Mersul eli­berează și gân­direa, care de­vine mai po­zitivă, mai crea­toare.

Meditație activă

Toate ocaziile sunt po­trivite pentru a-ți utiliza pi­cioarele, când traseul nu este prea lung: 1,5 kilometri este distanța limită, pentru ca să nu trebuiască să iei un metrou sau un troleibuz. Un traseu parcurs în 20 de mi­nute, cu pas susținut. Adău­gând și întorsul pe jos, avem deja 40 de minute bune de exercițiu fizic. Și mai este un avantaj: mersul de unul singur, pe jos, favorizează meditația activă, amănun­tele dispar și gândurile se esențializează, mai ales în vacanță, pe malul mării, pe munte sau pe poteci de pădure. Există și un sen­ti­ment de libertate, când stră­­bați un oraș pe jos, ob­servând via­ța din jurul tău. Miș­cările sunt ample, gesturile largi, mâinile libere ca niște aripi.

Pas de pas

Să pornești singur sau în grup pe poteci de vacanță e o adevărată plă­cere. Iată programul ce trebuie ur­mat, pentru a profita cu adevărat.

* Nu vă supraestimați forțele. Alegeți un traseu potrivit cu condiția dvs. fizică. Pen­tru început, nu depă­șiți un parcurs de 3-4 ore.

* Îmbrăcați-vă confortabil, cu pan­tofi de sport care să vă mențină glezna strânsă, dar ceva mai înalți decât ea, pentru că peste zi picioarele se umflă.

* Beți regulat apă sau băuturi naturale, pentru că, mergând, te des­hidratezi repede. Încercați să țineți un ritm regulat. Mersul când repede, când încet obosește.

Cântați din inimă!

• Fredonatul sub duș sau la volanul mașinii e un mijloc ideal de a scăpa    de griji, dar și de a controla emoțiile. Un exercițiu de oxigenare care învigorează întreg organismul •

Cântatul destinde corzile vocale: cei doi mici mușchi orizontali care formează un V, deasupra mărului lui Adam. Când respirăm, ei se despart și se retrag spre spate. Când vorbim sau cântăm, ei se adună și lasă să treacă un firișor subțire de aer, care îi face să vibreze, pentru a emite un su­net. Cu cât mușchii sunt mai mici, cu atât sunetul e mai sub­țire. Și invers, cu cât sunt mai groși, sunetul este mai grav. Grație cântatului, ei se dezvoltă, devin mai puternici.

O elocință mai convingătoare

Cântatul oxigenează întreg organismul și acționează ca un veritabil antidot față de stres. Cân­tând în fiecare dimineață, puțin câte puțin, se ame­lio­rează și elocința, vorbim mai con­vingător, cu un tim­bru potrivit și un ritm corect. Pen­tru asta, e suficient să stăm în picioare, ținându-le ușor îndepărtate, iar spatele drept. Se începe cu des­tinderea maxilarelor (prin strâmbături), apoi se fac vocalize emițând su­nete, pentru a sfârși prin a cânta melodiile preferate, fără să ne sinchisim dacă sunt corecte. Important este să ne facă plăcere. Cântatul este o mișcare benefică, nu sportivă, dar care induce aceeași stare de bine, în­tă­rindu-ne, în plus, sănă­tatea. Multe boli de plămâni se vindecă astăzi cân­tând. (Un subiect pentru un alt ar­ticol.)