– Ungaria a decis recent să ridice veto-ul din calea aderării la Uniunea Europeană a Ucrainei, a cărei candidatură este cuplată cu cea a Republicii Moldova, fapt care va permite celor două state să deschidă formal primul cluster de negocieri. În ce fel afectează comunitatea românească din Ucraina „acordul istoric” anunțat de noul premier maghiar, Peter Magyar, cu Volodimir Zelenski, în privința drepturilor minorităților?
– Comunitatea românească din Ucraina beneficiază deja de un acord privind drepturile sale culturale și educaționale, încheiat de președinții Dan și Zelenski în cadrul parteneriatului strategic româno-ucrainean semnat la 12 Martie anul acesta. Prezent la București, Volodimir Zelenski a declarat că, deși în Ucraina se desfășoară un program de comasare a școlilor, școlile cu predare în limba română nu vor fi afectate, pentru a nu prejudicia bunele relații bilaterale. Mai mult, prin decret al președintelui Ucrainei, ziua de 31 August a fost declarată ziua limbii române în Ucraina. De altfel, acordul încheiat la București a fost gândit și ca un semnal adresat Ungariei, care se afla în perioada pre-electorală: Kievul dorea să demonstreze că poate fi flexibil la acest capitol, deci, dacă ungurii aveau să-l aleagă pe adversarul lui Viktor Orban, calea către un acord favorabil minorității maghiare din Ucraina este deschisă. I se oferea astfel lui Peter Magyar un argument pentru a justifica renunțarea la veto-ul Budapestei față de ajutorul de 6,6 miliarde de euro pentru Ucraina și deblocarea unui credit de 90 de miliarde pentru această țară. Acest veto, care a exasperat și revoltat Europa, fusese menținut ani de zile de Viktor Orban, fostul premier, apropiat de Rusia și de MAGA, care bloca și începerea negocierilor de aderare la UE cu Ucraina și cu Republica Moldova. În replică, UE blocase zeci de miliarde de euro repartizate inițial Ungariei, ceea ce a afectat serios economia țării vecine. Cum Peter Magyar avea nevoie de acești bani și voia să se delimiteze de predecesorul său, a ridicat veto-ul Ungariei după încheierea acordului privind drepturile minorității maghiare. Așadar, prin propriul acord privind drepturile minorității românești, România a ajutat Ungaria, Ucraina și UE să iasă dintr-un impas păgubos. Este un caz rar de colaborare inteligentă, în această zonă a Europei și, poate, începutul unei coordonări strategice între statele din estul și centrul Europei, conștiente de pericolul rusesc.
– Explozia unei drone maritime în portul Constanța, în contextul operațiunilor militare de la granița României, a agitat puternic scena publică de la noi. Cum vede diplomația europeană acest eveniment, cui îi e atribuită responsabilitatea pentru cele întâmplate? Există măsuri care să sporească pregătirea UE și a țărilor de pe flancul estic al NATO sau România trebuie să-și gândească strategia pe cont propriu?
– Majoritatea cancelariilor occidentale au reprodus explicațiile Ucrainei privind bruierea semnalului dronei de către Rusia, prin echipamente specifice războiului electronic, și au plasat incidentul de la Constanța în categoria consecințelor războiului de agresiune purtat de Rusia în Ucraina. Responsabilitatea este atribuită, așadar, Rusiei. Președinta CE, Ursula von der Leyen, a definit incidentul drept „o consecință directă a războiului dus de Rusia împotriva Ucrainei”, care impune deci o reacție „pe măsura gravității situației,” deoarece Rusia a devenit o amenințare „directă” la adresa statelor de la granița de est a UE. Având în vedere că România este o țintă de dată recentă pentru Rusia, NATO și UE se vor ocupa abia acum mai intens de ea, pentru că inițial și-au concentrat forțele defensive în zona de nord-est a NATO, în care au început incursiunile dronelor rusești. Oficialii NATO și ai SUA au dat asigurări că vor apăra „fiecare centimetru” din teritoriul Alianței, iar Italia a trimis deja un contingent de militari care să ajute România. Totodată, România a fost inclusă de UE în programul SAFE, prin care primește credite în valoare de 16 miliarde de euro, în condiții super-avantajoase pentru a investi în programul său de apărare anti-dronă. Dar depinde de România dacă acești bani vor fi folosiți judicios. Cert este că până acum, guvernele noastre nu s-au interesat de acest aspect, deși războiul din Ucraina a început cu mai bine de patru ani în urmă. Ar fi fost destul timp să fie achiziționate echipamente anti-dronă performante. Se pare însă că liderii noștri politici au calculat greșit că Rusia va învinge rapid Ucraina și nu s-au preocupat de o strategie de apărare și dotare a armatei. Mai mult, programul SAFE este contestat vehement de unele forțe politice, care promovează teza potrivit căreia Rusia nu ar viza România. Cum dronele rusești contrazic acest discurs, România ar trebui să-și facă mai întâi ordine în politică, dacă nu vrea să rămână o țintă ușoară pentru Putin.
