– PNRR, Planul Național de Redresare și Reziliență, lansat în 2020 de UE pentru a contracara efectele economice ale pandemiei de COVID, se încheie la sfârșitul acestei luni. Dacă România încă se chinuie să salveze o parte din fondurile alocate după ce a pierdut câteva miliarde bune din cauza nerealizării reformelor, ce putem spune despre statele europene în care aceste fonduri au fost utilizate?
– Potrivit experților, rezultatele PNRR sunt mixte și inegale în Spania și Italia, statele care au beneficiat de cei mai mulți bani – 52% din totalul de 577 miliarde de euro. Totuși, rezultatele Spaniei sunt de departe superioare celor obținute de italieni, cu o creștere economică medie anuală de 2,5% față de media de sub 1% a Italiei. Handicapul italienilor a fost absența unui plan coerent de reforme structurale și cantonarea în proiecte de mică anvergură, uneori greu de realizat. Grecia, în schimb, a avut o strategie coerentă. Economiștii spanioli susțin însă că nu PNRR a fost factorul principal de creștere, ci politica guvernului, care a blocat practicile patronilor de a menține angajații la infinit pe contracte temporare, a redus drastic birocrația care bloca IMM-urile și a stimulat turismul, exporturile și serviciile. Potrivit Băncii Spaniei, imigrația masivă a furnizat economiei forța de muncă necesară, acoperind două treimi din job-urile vacante. Efectele investițiilor finanțate din PNRR se vor vedea însă în viitor, fiind vorba de infrastructură și tranziție verde, inclusiv construirea unei uzine moderne de hidrogen, de la care se așteaptă o scădere considerabilă a prețului energiei. Până și Italia, care s-a mișcat mai greu și a redus imigrația, a realizat o reformă a sistemului de justiție, care a scurtat durata procedurilor judiciare cu 28%, ceea ce îi va încuraja pe investitori. Totodată, a construit o linie de tren de mare viteză, între Napoli și Bari, și a finanțat 150 de mii de locuri în grădinițe, pentru a ajuta femeile să lucreze. În final, experții spun că PNRR ar fi fost mult mai eficient dacă banii nu ar fi fost alocați direct guvernelor naționale, ci ar fi fost folosiți pentru proiecte pan-europene de infrastructură. Cu alte cuvinte, dacă ar fi fost conceput la scară continentală, în loc să ajungă exclusiv pe mâna guvernelor naționale, care diferă substanțial în privința curajului de a face reforme sturcturale și capacității de a concepe proiecte majore de investiții. Dacă judecăm după soarta proiectelor PNRR din România, este greu să nu acceptăm că există o doză de adevăr în această critică.
– Canicula din vara lui 2026 a avut efecte catastrofale în Europa: mii de victime omenești, vaste incendii de pădure și perturbări majore în producția de energie și transporturi. Deși măsurătorile au demonstrat că Europa este continentul care se încălzește cel mai rapid, dezbaterea privind politicile climatice europene pare să ignore datele științifice complexe. Cât de adecvate sunt, așadar, soluțiile propuse pentru contracararea unei încălziri periculoase a continentului nostru?
– Este greu să adopți o soluție general valabilă, atâta vreme cât cauzele supraîncălzirii Europei sunt multiple, iar gândirea politicienilor ignoră știința și urmărește doar interesele electorale, motiv pentru care unele partide încearcă să blocheze politicile climatice. Pe de altă parte, politicile susținute de UE ignoră complexitatea fenomenului. Încălzirea accelerată a continentului este cauzată de dezechilibrul dintre energia emisă de Pământ și cea absorbită de planetă, mult superioară celei dintâi. Acest dezechilibru este agravat de emisiile de CO2, care duc la supraîncălzirea atmosferei și topirea calotei glaciare, care, la rândul ei, schimbă modul în care norii reflectă lumina soarelui. Aici poate funcționa politica de reducere a emisiilor și de utilizare a energiei „verzi”. În paralel, însă, măsurătorile științifice au constatat un efect pervers al diminuării poluării: reducerea cantității de particule nocive, deși binevenită, a eliminat o serie de obstacole în calea radiațiilor solare, făcându-le mai puternice și mai distrugătoare. Totodată, topirea gheții arctice a eliberat ample suprafețe de teren și de ocean, care absorb mai multe radiații solare, în loc să le reflecte înapoi, în spațiu. Planeta „înghite”, așadar, prea multă căldură. Problema este deci mult mai complicată și necesită soluții științifice complexe, care, din păcate, nu au fost găsite. La fel, politicile de împădurire forțată, adorate de ecologiști, inclusiv în zone în care nu au existat păduri, sunt contestate de experții în combaterea incendiilor din Spania, care atrag atenția că pădurile sunt cele care iau foc primele, iar urbanizarea, adică depopularea satelor, lasă în paragină terenurile agricole și pășunile, care sunt invadate de arbuști care, de asemenea, iau foc rapid. Dincolo de clișee ideologizate, este necesar, așadar, ca factorii de decizie din Europa să înțeleagă fenomenele și să caute soluții științifice mai eficiente. O sarcină care, din păcate, pare să le depășească potențialul și disponibilitatea.
