Români care au reușit

Ioan Cosmin Herța s-a născut și a copilărit în Galeș, un sat mândru, cum sunt toate din Mărginimea Sibiului. Economist de profesie, a lucrat ani la rând într-un birou, fără să-și găsească însă locul, închis între ziduri. „Eram un om de acțiune, un om de la țară, ai mei cultivau porumb, cartofi, mergeam mereu împreună la săpat, la prășit, la cules”. Obișnuit să meargă la sală pentru a-și întreține tonusul muscular, nu-i erau străine beneficiile mierii curate, pe care le-a descoperit căutând un produs natural, cu cât mai multe minerale, fier, vitamine, proteină pură. Așa a descoperit și polenul crud. „Mi-am luat doi stupi, ca hobby, și așa am descoperit chemarea: nu informatica, nu turismul, ci albinele”. Asta se întâmpla în 2010. Mierea pe care o producea a ajuns rapid să fie solicitată de prieteni și cunoștințe, care-l știau de om corect și aveau încredere în produsele lui. Printr-un proiect pe fonduri europene, a ajuns, în 2021, la 150 de familii de albine. Acum, sunt 270 de familii, iar fluxul tehnologic e în întregime certificat ecologic.

„Nu facem compormisuri!”

– Ce anume înseamnă a fi „cer­tificat ecologic”? E chiar atât de complicat pe cum pare?

– Oarecum, da. Pentru certificare ecologică este urmărit întreg parcursul producerii mierii, de la zonele de unde albinele își recoltează nectarul, la tratamente fără antibiotice, fără hrăniri cu zahăr iarna, până la linia de îmbuteliere și ambalare profesională, certificate ecologic, la aparatura pro­fesională, la camere controlate termic, inclusiv pe perioada iernii. Practic, abia atunci, în 2021, s-a născut Herța Bio Apicole SRL.

După ce am făcut toate cele despre care v-am vorbit, am vrut să vin cu un    plus față de tot ce înseamnă certificare. Este o instituție în Germania care verifică prin GPS zonele de recoltare, verifică dacă sunt fabrici sau zone industrializate în zonă, care testează ecologic produsele noastre. Suntem certificați ca produs montan, toate produsele noastre sunt doar din zone montane, nu avem floarea-soarelui, nu avem rapiță, nu avem miere nici măcar de pomi fructiferi, pentru că e suficient ca un om să-și pună o pompă în spate și să stropească pomii, ca reziduurile de pesticide și metale grele să se găsească în flori și, evident, în miere. Avem doar sortimente de miere din flora sălbatică, miere de salcâm și de tei, din pădurile de tei seculare, care încă mai există în România.

Aminteam de hrănirile cu zahăr. Noi nu facem asta nici măcar iarna. Dacă noi am consuma, șase luni de zile, doar pâine, să zic așa, am avea imunitatea scăzută. Exact la fel se întâmplă și în stupină. Mierea conține minerale, săruri, vitamine, zinc. Dacă le hrănim doar cu zahăr, primăvara nu știm de ce albinele se târăsc pe jos, au aripi deformate, și așa începe un cerc vicios, cu tratamente cu antibiotice. Noi am vrut să eliminăm cu totul adaosurile din produs și să rămână doar mierea. De aceea, peste iarnă, hrănim albinele cu mierea lor, adică vreo 10-15 kg de miere/familie de albine. În primăvară, albinele ies sănătoase, viguroase, n-au nevoie de stimulent, n-au nevoie de antibiotice, nici de chimicale.

Cu asta ne diferențiem noi cel mai mult pe piață, și prin lucrurile făcute corect, adică nu există compromisuri. Am vrut să arătăm apicultorilor, în primul rând, că se poate și altfel. Cu costuri mai mari, cu mai multă muncă, pentru că un tratament ecologic îl faci de șapte ori față de unul chimic, ca să poată să aibă aceeași eficiență, dar la final, ești fericit să știi că produsul are beneficii reale. Atunci când se îm­bolnăvesc, când încep răcelile, toamna-primăvara, majoritatea oamenilor consumă miere din supermarket-uri, miere compromisă, care nu aduce beneficii, ba, mai rău, poți să ajungi la diabet.

Avem un feedback extraordinar de bun de la clienții noștri. Și-au tratat tot felul de boli cu mierea noastră. Produsele sunt, în momentul de față, într-un laborator, la un institut de cercetare, unde se testează. Cu propolisul nostru am tratat klebsiella, o bacterie intraspitalicească foarte agresivă. Nu există tratament pentru ea, doar cu antibiotic este ținută sub control, dar nu se îndepărtează din corp. Eficiența propolisului nostru a ucis bacteria în șapte zile. Testăm inclusiv tulpini cancerigene. Avem o doamnă a cărei tumoră s-a retras după ce a consumat produsele noastre, fără radioterapie, fără chimioterapie, iar medicii au rămas uimiți că s-a vindecat fără tratamentele lor. Vrem să dovedim și științific asta, prin studii testate pe tulpini crescute în laborator și cu eficiența verificată pe produs.

„În zonele montane nu există radioactivitate”

– Spuneați că evitați ca albinele să meargă la pomi fructiferi, pentru că nu știți dacă nu cumva sunt stropiți cu chimicale. Eu vă pun o întrebare total profană: cum le puteți dirija?

– Este o întrebare foarte bună. Nu putem să dirijăm albina, dar putem să mutăm stupii în zone în care nu există alți copaci. Dau un exemplu: pentru mierea de salcâm, mergem în mijlocul pădurii de salcâm, pentru cea de tei, în mijlocul pădurii de tei. Avem, în Mărginimea Sibiului, păduri de tei seculari. La marginea oricărei păduri se găsesc și rapiță, și alte plante care pot să compromită lotul, și atunci, ca să putem controla aspectul acesta, mergem adânc, în mijlocul pădurii, și așa obținem mierea curată. Mergem cu stupii în Munții Cindrel, unde cresc alte plante decât într-o zonă de șes, nu se cultivă pomi fructiferi în zonele acelea. Am testat mierea și pentru radioactivitate, dar în zonele montane nu există acest pericol.

– Cum ați ajuns de la câțiva stupi, la un astfel de nivel de performanță cu o calitate premium a mierii?

– Ca idee, eu consideram că produsele mele sunt în regulă, că pot fi certificate bio încă din momentul în care mi-am luat primii stupi, pentru că grădina în care erau amplasați era pe coastă, la poalele muntelui. De la mine din grădină intru direct în pădure și consideram că mierea e curată, pentru că albinele mele sunt într-o zonă ferită de industrializare, de poluare, unde lipsesc culturile de floarea-soarelui și rapiță, culturi care sunt, din păcate, tratate chimic.

Consideram, așadar, că am o miere bio, doar că, în momentul în care am vrut să mă certific și ecologic, am aflat că tot procesul este mult mai complicat și nu e vorba doar de zona de unde recoltăm, ci contează și tratamentele aplicate familiilor de albine. Albinele se îmbolnăvesc ca și oamenii, se tratează foarte ușor chimic, cu 50 de lei tratez o sută de familii de albine. Doar că remanescența acestor substanțe în fagure, în stup și miere, poate să fie până la doi ani de zile. Asta înseamnă că, în toată această perioadă, orice nectar aduce albina din natură este compromis, dar am aflat toate astea în timp, după studii și după testări. La fel se întâmplă și cu tratamentele cu antibiotice, pe care unii le folosesc ca prevenție. Noi le-am exclus și am lucrat la genetica familiilor de albine. Nu am inventat o nouă rasă de albine, doar am făcut o selecție naturală. Ce se îmbolnăvea, ce nu era eficient, scoteam din stupină. Am păstrat albine doar din familiile rezistente la boli, care produc miere, familiile care trec bine iarna, pentru că și ăsta este un impediment.

„Întotdeauna mierea s-a bătut cu brânza”

– Ca simpli consumatori, putem să recunoaștem o miere curată?

– Este foarte greu, din ce în ce mai greu. Cel mai sigur este un laborator de analiză, dar un consumator oarecare nu are cum să ajungă la el. Se poate urmări eticheta. Primul lucru la care ar trebui să ne uităm e dacă e produs în UE sau în afara statelor UE. Nu este legislație clară, deși noi am reușit să modificăm, adică chiar eu, personal, am reușit să modific, la Comisia Europeană, legislativa europeană privind etichetarea mierii.

– Poate prețul să fie un reper corect, la îndemână?

– Dacă zahărul e mai scump decât mierea, e un semn de întrebare. Sunt o persoană foarte perfecționistă și ambițioasă și, încă de la începuturi, calculam fiecare leu cheltuit pentru a produce miere, de la motorina pe care o băgam în mașina folosită strict pentru asta, până la asigurarea mașinii, rovinietă, ITP, faguri certificați ecologic, utilaje profesioniste, de inox, plus un salariu minim pe economie, tot, tot. Toți banii trebuie băgați în costul produsului, asta înseamnă o cheltuială reală. Majoritatea apicultorilor, în proporție de 80 la sută, nu sunt angajați pe firma lor, pentru că trebuie să plătească niște bani la stat. Dacă stai să le pui pe toate la calcul, în 2019, trebuia să plătesc 45 lei ca să pot produce un kilogram de miere, și încă nu eram certificat ecologic. Acum, costul real al unui kilogram de miere obligatoriu trebuie să plece de la 50 lei în sus. Și mai spun încă ceva: întotdeauna, mierea s-a bătut cu brânza. De pe vremea lui Ceaușescu, se dădea la schimb un kilogram de brânză pe un kilogram de miere, ăsta a fost reper la prețul mierii. Cât costa brânza, atâta costa mierea. Acum, brânza e 75 lei/kg, deci, orice miere mai ieftină de atât nu e ce ar trebui să fie.

– Corectitudinea costă, nu-i așa?

– E foarte greu să supraviețuiești pe piață încercând să fii corect, pentru că deranjezi pe mulți care profită și scot bani din treaba asta. Eu am considerat întotdeauna că adevărul trebuie spus și nu ascuns, din corectitudine față de consumator. Am vorbit despre situațiile astea și am încercat să facem educare și conștientizare a consumatorilor, am vrut să luptăm cumva cu concurența neloială și să spunem adevărul despre cum ar trebui să fie mierea.

– De unde vin și aceste diferențe de preț/kg de miere, de la un producător la altul?

– Încercăm să fim înțeleși de ce mierea noastră costă 100 lei kilogramul, iar în magazine sau pe marginea drumului se găsește și cu 20 sau 30 de lei. La pădure, unde ducem noi stupii, sunt plante mici, care secretă puțin nectar. Mulți nu aleg varianta asta, pentru că e neproductivă, dar, ca beneficii, o miere creată la munte are plante medicinale, adică sunătoare, măceș, izmă, plante care se folosesc în medicina alternativă, așadar este o miere mult mai bogată. În plus, dacă ești corect și mergi pe factură, pe bon și faci totul legal, costurile sunt mai mari decât dacă vinzi la colț de stradă sau la poartă. Când nu te simți obligat să dai un bon, nu ai nici obligația ca produsul să fie corect.

Miere de aur și de argint

– Am auzit că mierea dumneavoastră e cea mai bună din Europa!

– Chiar acum câteva săptămâni, am câștigat și medalia de aur, și pe cea de argint, la World Food Excellent Taste Awards 2026 – Londra, una dintre cele mai apreciate competiții, dedicată produselor premium și gustului autentic, din lume.

Așadar, da, mierea noastră e cea mai bună din Europa. Suntem singura companie românească premiată și nominalizată vreodată la Bruxelles de Comisia Europeană, în topul companiilor organice. Noi am reușit, prin multă muncă, să punem România pe harta organică a Europei, pentru că din păcate nimeni nu a ajuns până acolo. Făbricuța noastră are panouri fotovoltaice, nu plătim facturi la curent, avem pierderi zero, dacă un borcan de miere s-a spart, mierea ajunge tot la albine, nu-l aruncăm. Ceara pe care o folosim la căpăceală o facem faguri și o punem tot în stupină. Avem mașină electrică cu care facem livrările în județul Sibiu. Produsele noastre au fost medaliate cu aur la Festivalul Organic European, doi ani consecutiv, în 2023 și în 2024. În 2025, am fost premiați la singurul concurs pe care îl organizează Comisia Europeană, se numește UE Organic World, unde se premiază – la nivelul Europei – cea mai bună companie organică, cel mai bun fermier organic-bărbat, cel mai bun fermier organic-femeie și cel mai bun retail. Aceste patru premii se dau o dată pe an și noi am fost finaliști, am luat locul doi. Asta, în condițiile în care, pe locul întâi a fost Austria, cu cea mai mare brutărie organică artizanală. Practic, pe produse apicole, suntem cea mai bună companie organică din Europa.

De patru ani de zile, Herța Bio Apicole reprezintă România la cele mai mari târguri organice din lume, organizate prin minister, la care fiecare țară vine și își aduce un producător din țara sa. Am fost inclusiv în Coreea de Sud cu produsele noastre. Au ajuns și la Vatican, la Papa, duse de premierul României, petru că noi suntem furnizorii oficiali ai Ministerului Agriculturii.

– Cum ați ajuns să vă implicați și în modificarea legislației în domeniul apicol, inclusiv la nivel european?

– De ani de zile, am făcut demersuri constante, la nivelul Comisiei Europene, pentru schimbarea regulilor de etichetare a mierii în UE. Este vorba de un pachet legislativ european – „Directivele pentru micul dejun” – adoptat pentru a combate inclusiv fraudele de pe piața mierii. Astfel, din 14 Iunie, mențiunea de „amestec de miere din UE și din afara UE” de pe eticheta mierii dispare. Noile prevederi obligă producătorii să înscrie pe etichetă toate țările de origine ale mierii din amestec, în ordinea ponderii lor și cu procentul corespunzător fiecărei țări, oferind consumatorilor informații clare și verificabile în acest sens. Astfel, consumatorul va ști exact ce cumpără, iar producătorii care investesc în calitate vor concura într-o piață mai transparentă. Niciun apicultor onest nu poate concura cu prețul de sirop vândut cu etichetă de miere!

În plus, nici frunza ecologică nu poate fi pusă pe niciun borcan dacă nu există o certificare în spate, sigla de produs montan, la fel. Dacă nu ești certificat, nu ai dreptul să le pui pe etichetă.

Tot de la Comisia Europeană am adus o altă prevedere legislativă în domeniul apiculturii: acordarea unei subvenții pentru fiecare familie de albine, ceea ce nu se întâmpla până acum nicăieri în Europa. Ba, mai mult, în România nici nu există un cod CAEN pentru apicultori, suntem încadrați la „creșterea altor animale”, nu existăm ca ocupație separată și nu avem nicio subvenție, niciun sprijin, nimic. Legea care prevede toate astea a fost propusă în parlament de reprezentanții AUR. Noi nu avem nicio culoare politică, nu suntem în niciun partid, suntem independenți, dar strâng mâna oricărei persoane care are putere de decizie și are puterea de a face o schimbare în sectorul apicol.

– Să produci miere pură și să-ți păstrezi conștiința curată că faci un lucru bun îți oferă și o mare satisfacție personală, nu?

– Când am pornit pe drumul ăsta, aveam conștiința împăcată că vând un produs curat. Nu chiar și era, dar asta am aflat-o în timp, lucrând cu produsele, lucrând cu laboratoare profesionale de testare. Acum știu că rămân mult timp în miere și substanțele chimice cu care sunt tratate, de obicei, albinele, și cele din parafina din care sunt făcuți fagurii care se vând pe piață. Știu că e suficient ca un vecin să stropească pomii fructiferi din curte sau livadă și să îți compromită un întreg lot de miere.

Avem în spate instituția care certifică produsele, singurul la­borator din România acreditat pe pesticide și antibiotice, care testează 200 de parametri, și asta ne arată clar că produsul nostru e sută la sută curat. În momentul în care noi îmbuteliem mierea, acolo chiar este miere, și nu altceva.

Așa că, da, contează să-ți păstrezi conștiința curată, iar asta o poți face doar ieșind pe piață cu un produs curat, onest, susținut în realitate de toate studiile și premiile obținute în timp. Nu ne lăudăm singuri mierea, o face ea însăși, prin toate certificările care-i atestă calitatea.