– Atacurile de succes ucrainene asupra unor obiective comerciale și industriale ale Rusiei nu au fost de natură să slăbească ofensiva acesteia. Dimpotrivă, atacurile rușilor asupra orașelor, infrastructurii și obiectivelor economice ale Ucrainei s-au intensificat, iar incursiunile dronelor rusești în România și Republica Moldova s-au înmulțit. Ce ar mai putea salva Ucraina, slăbită după aproape cinci ani de război? Cum ar trebui să reacționeze România și Republica Moldova?
– România va beneficia în viitor de strategia NATO de a consolida flancul estic printr-o rețea avansată de apărare antidrone, senzori și inteligență artificială. Să sperăm că ea va acoperi și zona exclusivă de interes economic a României, în care este situată platforma Neptun Deep. Republica Moldova speră în ajutorul României și al Europei. Până la realizarea rețelei NATO, rămânem însă vulnerabili la atacurile rusești atâta vreme cât războiul din Ucraina va continua. Iar războiul se intensifică, pentru că Rusia profită de faptul că Ucraina și-a epuizat stocul de rachete Patriot singurele care pot anihila rachetele balistice cu care Rusia atacă masiv infrastructura și orașele ucrainene, iar producția proprie de rachete balistice a Ucrainei nu a început încă. Or, rachetele Patriot, folosite de ucraineni, sunt produse de SUA, care nu mai este dispusă să le furnizeze, pentru că și-a epuizat propriul stoc în războiul din Iran. În consecință, de teamă să nu rămână descoperite și ele, statele europene care dispun de rachete Patriot, ca Spania și Grecia, nu au răspuns solicitării Președintelui Zelenski de a ceda Kievului o parte din rachetele de care dispun. Ucraina a cerut SUA permisiunea să producă ea însăși rachete Patriot, pe licență, dar Donald Trump ezită să aprobe cererea. Se pare că producătorul american, Lockheed Martin, se teme că ingenioșii ucraineni ar putea produce o versiune mai ieftină a rachetelor și i-ar face concurență. Se speculează, totodată, că Donald Trump vrea să forțeze Ucraina să adopte o poziție mai maleabilă în negocierile cu Rusia. Cu mare dificultate, Polonia a cedat Ucrainei cinci baterii Patriot, în ciuda criticilor acerbe din partea populiștilor polonezi. Recent, Franța a promis și ea că va oferi rachete interceptoare. Cu puțin noroc, Kievul ar putea rezista până când propriile sale rachete balistice devin operaționale, dar războiul nu se va sfârși, căci Rusia își intenfică și ea campania militară și nu este pregătită să facă pace. Rămânem deci, alături de Republica Moldova, în zona de pericol.
– Potrivit sondajelor, ascensiunea partidelor populiste din Europa pare de neoprit. În Germania, AfD are șanse să câștige detașat alegerile din landul Saxonia-Anhalt, pe 6 Septembrie, în Spania, partidele de dreapta conduc detașat în sondaje, iar în Franța, Marine Le Pen, condamnată penal pentru deturnare de fonduri, este totuși dată ca favorită pentru prezidențialele din 2027. De ce au eșuat toate strategiile de blocare a populiștilor din partea partidelor democratice?
– La prima vedere, se pare că tocmai strategia boicotului total al partidelor populiste de către partidele democratice le-a ajutat să atragă voturile tuturor nemulțumiților, deși nu au nici programe de guvernare coerente, nici strategii de politică externă bine definite. Mai mult, unele sunt minate de conflicte interne, care se manifestă mocnit, ca în partidul lui Marine Le Pen, sau mai violent, ca în AfD. Iar dacă boicotarea populiștilor nu le-a oprit acestora ascensiunea, nici cooptarea lor la guvernare, cum s-a întâmplat în Italia, unde partidul premierului Meloni a adoptat politici moderate și a cooperat bine cu Comisia Europeană, nu a slăbit atractivitatea extremismului: astăzi, partidul doamnei Meloni se luptă cu un partid anti-european și anti-migraționist, înființat recent și aflat într-o amenințătoare creștere de popularitate. De altfel, în Germania, AfD nici nu mai încearcă să se apropie de centru, ci speră să ajungă să guverneze pe cont propriu, căci, în ciuda boicotului total la adresa lui, de către celelalte partide parlamentare și de către marile companii și concerne germane, în unele landuri, AfD este majoritară în mai multe consilii locale și nu mai poate fi exclusă din procesul decizional. Pe de altă parte, acolo unde boicotul este menținut, prețul este realizarea unor coaliții nefirești, cel mai adesea cu partidul de extremă stânga, Die Linke, ceea ce revoltă nu numai activul CDU, ci și electoratul creștin-democrat. În Franța, partidele de centru sunt și ele neputincioase în fața dominației celor două blocuri populiste, de stânga și de dreapta. Orice partid democratic care ar colabora cu populiștii cu simpatii neo-nazise și discurs rasist și xenofob extrem riscă să-și piardă propriul electorat. Nu funcționează deci nici boicotul, nici colaborarea cu populiștii, pentru că societățile occidentale sunt profund divizate. În această criză de idei și de leadership, politicienii democrați par tentați să improvizeze din mers. Nu este o strategie, dar le poate oferi ceva timp.
