• De la jumătatea lunii Iulie, când am publicat articolul „Cartonaș roșu pentru oierit”, s-au petrecut câteva evenimente care au ajuns sub ochii opiniei publice, datorită mediatizării de care au avut parte. Totodată, au fost înregistrate evoluții despre care cititorii știu mai puține lucruri. Așadar, ce mai face Miorița noastră, în mijlocul toamnei? •
Ferme vitregite

Oieritul este important nu numai din perspectivă istorică și folclorică, fiind una din ocupațiile ancestrale ale poporului român, creșterea oilor ține și de actualitatea noastră economică și socială, statistica fiind un argument convingător: deținem locul doi în Uniunea Europeană în ce privește efectivul de ovine (în jur de 10.000.000 de capete), după Spania, și, până mai ieri, ne situam pe locul întâi la exportul de ovine și caprine vii. În vara aceasta, însă, Comisia Europeană a interzis, până la 31 Decembrie, exportul de ovine vii în țările terțe (din afara Uniunii Europene), unde ajungeau grosul turmelor, după ce anul trecut au fost sistate livrările pe piața europeană, din cauza a două boli foarte grave: pesta micilor rumegătoare și variola la ovine și caprine. Picior de oaie vie nu a mai trecut frontierele României în ultimele patru luni! Situația este una evident vitregă în ferme și pe lanțurile de aprovizionare: crescătorii de oi erau obișnuiți să ducă animalele la camion, și comercianții, mai departe, să le îndrepte spre vapor. Cam așa a funcționat oieritul nostru în ultimele decenii. O mare parte din animale, din fericire, au fost vândute până la interzicerea vânzărilor. Am avut noroc cu Algeria, care a cumpărat otova oi vii, în intervalul Martie – Mai. Au mai rămas însă destule animale în ferme, pentru a fi vândute în toamnă, dar interdicția a stricat socotelile tuturor. Afacerile s-au blocat. Între timp, și numărul focarelor de boală, în special de variolă la ovine și caprine, s-au înmulțit vertiginos și autoritățile sanitare veterinare au sacrificat toate animalele din focare (ferme), o măsură extremă, stabilită la nivel internațional, pentru a stopa răspândirea molimelor.
În cojoc, la București

Interzicerea exporturilor de ovine vii și uciderea oilor în fermele unde a fost confirmată boala au urcat la paroxism nemulțumirea crescătorilor de ovine. Ei au decis organizarea unui protest la București, în 30 Iulie, ca să ceară măsuri urgente pentru rezolvarea situației, deși protestele de stradă nu pot schimba așa ușor decizii ale Comisiei Europene. Ei au cerut ceva mai la îndemână: demiterea președintelui Autorității Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Animalelor (ANSVSA), Alexandru Bociu, pe care îl consideră vinovat că nu a ținut sub control bolile menționate. Revendicarea protestatarilor nu a avut succes: omul a rămas în funcție, neclintit, până în prezent. Protestul a început chiar în fața Casei Presei, fosta Casă a Scânteii comuniste, unde își are sediul ANSVSA. De acolo, oierii au plecat pe jos până în Piața Victoriei. Mersul per pedes și căldura copleșitoare i-au mai tuflit pe unii: s-au retras și s-au întins la umbra arborilor din fața Muzeului Antipa. „Unde-i iarbă de noi și umbră de voi”, cum sună un vers din Miorița. Dar abia încheiat protestul de la sfârșitul lunii Iulie, organizat de două asociații, una din Vaslui, alta din Mureș, că a și fost sunată din nou mobilizarea pentru o demonstrație mai amplă, mai convingătoare, strigătul la luptă auzindu-se pe rețelele de socializare. Aici ar trebui să fac niște precizări: ciobănașii noștri sunt buni utilizatori de conturi pe Tik Tok sau pe Facebook. Unii au devenit adevărate vedete ale internetului. Aceasta este o realitate nouă a oieritului românesc: vizibilitatea publică a mânuitorilor de ciomag. Ei, de regulă, se laudă cu oile lor, care sunt, firește, cele mai frumoase și bine hrănite din țară, dar trec și la opinii politice, exprimate destul de abrupt. Când epuizează și registrul acesta, se bălăcăresc unii pe alții, chiar se și amenință cu bătaia. Sunt simpatici, atât timp cât rămân numai la vorbe și nu trec și la acțiune. În 15 Septembrie, au lăsat însă vorbele la o parte și au trecut la fapte: un nou protest a fost organizat la București, tot în Piața Victoriei, dar, spre deosebire de acțiunea de la finalul lunii Iulie, au fost chemate, și au venit, și alte categorii sociale, din București și de aiurea. Pe lângă ciobanii cu bâte și cojoace au apărut și persoane care nu-și încep ziua mulgând oile! Cu toții păreau să aibă un dinte împotriva lui Ilie Bolojan, căruia îi cereau să plece acasă. Or, comicul halucinant al situației era că Bolojan fusese deja demis de PSD și AUR, în 5 Mai, el și restul guvernului asigurând interimatul până la votarea unui nou guvern. I-am și zis unui oier: „Bolojan e ciobanul ăla pe care tu l-ai dat afară, dar el mai rămâne până îți găsești tu un nou cioban”. Pare că a înțeles. Pe la prânz, însă, adunătura pestriță de câteva mii de inși, incluzând și unii oieri, s-a năpustit peste jandarmi, unele grupuri au blocat circulația rutieră din zonă, unii indivizi au atacat trecătorii, de pildă, pe un băiat care trecea pașnic pe trotinetă. Am văzut și tineri cu bâte în zona de conflict. Ar fi fost arestați ulterior, vreo 30 de oieri. Da, protestul lor a degenerat și unii dintre ei nu au fost chiar personajele alea bucolice, care stau în bâtă, pe vârful munților, și privesc melancolice în zare, așa cum ne-a obișnuit arta pastorală. Se înfierbântaseră înainte pe Tik Tok, se îndemnaseră să vină la București, „să dea în cap” și, odată ajunși aici, unii și-au pierdut discernământul, dacă l-or fi avut vreodată, și s-au trezit în beciul poliției. Un crescător de oi din județul Cluj a numit acțiunea de la București, de care s-a delimitat înainte să înceapă, „ciobaniadă”, cu trimitere la „mineriadă”. De fapt, nici nu a mai fost vorba de revendicările lor profesionale, de durerile lor „ciobănești”. Protestul a fost deturnat, a devenit unul politic, bizar prin manifestări. Cum să strigi „Hoții” în fața unui tramvai blocat, ai cărui călători sunt, de regulă, pensionari, studenți și elevi? Ei au furat România? Una peste alta, protestul acela din 15 Septembrie a lăsat o umbră pe oieritul nostru. Tot capitalul de simpatie populară poate fi pierdut în câteva ore, într-un iureș, în piața publică.
Imunizare în Dobrogea

Fără eradicarea celor două boli, România nu poate relua exporturile de ovine vii. Pentru depășirea situației, este nevoie de vaccinare. ANSVSA a conceput un Plan de vaccinare și l-a înaintat la Bruxelles, unde a fost acceptat. Comisia Europeană a donat deja 1,1 milioane de doze. Producătorul vaccinurilor este o companie din Iordania. Întâmplarea face ca Iordania să fie cel mai important client pentru oile românești din ultimul deceniu și jumătate. În ultimii doi ani a fost surclasată de Algeria, dar, cum am spus, raportat la un interval mai mare, își păstrează întâietatea. Campania de vaccinare a început deja, în județele Tulcea și Constanța, unde au fost confirmate zeci de focare. Veterinarii sunt pe teren și vaccinează. Este un prim pas, fără să știm cum va fi derulată mai departe această campanie. Din păcate, autoritățile noastre nu comunică în mod constant și aplicat informații practice, pe înțelesul oierilor. Cel mai probabil, o cauză a stării de tensiune din sectorul ovin este și carența aceasta de comunicare din partea autorităților. Interzicerea exporturilor de animale vii are, totuși, și un efect bun în piață: stimulează vânzarea de carcase de oaie, de carne abatorizată. Livrările s-au accelerat în ultimele patru luni. Cel mai important client este Iordania, urmată de Albania. Cantitățile nu sunt impresionante, abia depășesc 1.100 tone, dar important este că liniile comerciale rămân deschise și acest lucru se resimte până în ferme. Așadar, campania de vaccinare a oilor și caprelor a început în România. Rămâne să vedem ce succes va avea!


