Forța vindecătoare a muzicii

În 1991, cunoscutului cântăreț Eric Clapton i-a fost dat să trăiască o dramă înfiorătoare. Băiețelul lui de numai patru ani s-a aplecat în joacă peste marginea ferestrei deschise și s-a prăbușit în gol, de la etajul 53 al unui zgârie-nori newyorkez. Atunci Clapton a compus „Lacrimi în paradis”, o melodie inclusă de revista „Rolling Stone” în topul celor mai bune 500 de piese din toate timpurile. Și tot muzica a fost aceea care l-a ajutat să depășească îngrozitorul seism sufletesc provocat de moartea copilului și să-și regăsească echilibrul.

Magia sunetelor

Cu toții știm, din proprie experiență, că armo­niile sonore au această putere: ne consolează, ne insuflă curaj, ne ridică în al nouălea cer sau ne prind în vălurile unei tristeți infinite. Căci magia sunetelor a fost dintotdeauna implicată în existen­ța ființei umane. Specialiștii în neuroștiințe ne ex­plică în ce mod: „Sunetele declanșează reacții în planul fizic, deoarece ele acționează direct asu­pra trunchiului cerebral”. Această parte a creieru­lui reglează tensiunea arterială, bătăile inimii, respi­rația și metabolismul, influențând totodată și senti­mentele. Omul a cântat mai întâi, abia după aceea a învățat să vorbească – și anume, câteva milenii mai târziu. S-ar putea spune că omenirea a fost în­zestrată cu o „genă a cântu­lui”, care conti­nuă să fie activă și astăzi, ajutân­du-ne să ne con­trolăm emi­sia vocală și să ne exprimăm mai bine emoțiile.

În viața de fiecare zi, întâlnim nenumă­rate exem­ple ale efectelor produse de sunete, iar ele au trezit inevitabil interesul oa­me­nilor de știință. Cercetătorii de la Universitatea din Mont­real au con­sta­tat, cu prilejul experimen­telor realizate în cadrul unui studiu, că sugarii se liniștesc pe o du­rată dublă de timp, dacă mama le cântă (chiar și într-o limbă străină), comparativ cu momentele când li se adre­sează pe un ton blând și mângâ­ietor.

Nici noi, adulții, nu ne comportăm altfel. Când ascultăm muzică, respi­rația curge lin și începe să ni se des­tin­dă tot trupul. Mai ales melodiile noas­tre pre­fe­­rate activează centrul recom­pensei din creier, care trimite în sânge hormoni ce induc un sentiment de feri­cire. Acest fenomen be­nefic a reprezentat obiectul multor studii clinice. Cardio­logii au descoperit că, în spe­­cial, piesele simfo­nice (și cu deo­­sebire cele de Bach sau Mo­zart) produc vasodilatație, contri­buind ast­fel la o rela­xare gene­rală și pro­tejând inima. Cineva a avan­sat chiar teo­ria că Mozart a creat atâta mu­zică „tera­­peutică” fiindcă, în decur­sul scurtei sale vieți, el în­suși a fost adesea bolnav. S-a confirmat faptul că muzica poate fi de un real folos depresivilor, autiș­tilor, bolna­vilor de Parkinson, ce­lor ce suferă de dureri cronice sau de pareze în urma unui ac­cident vascular cere­bral. Prin in­termediul melo­terapiei se pot recu­pera sec­vențe de me­mo­rie pier­dute, de multe ori și în cazul pacienților cu de­mență se­nilă. Oa­menilor care dez­voltă di­verse de­pen­dențe li se blo­chea­ză deseori acce­sul la pro­priul uni­vers afectiv, dar sonori­tățile mu­zicale îi ajută să-și regăsească emo­țiile înde­lung repri­mate și să le su­porte. La chirurgii care au ascultat com­poziții cla­sice în timp ce-și exersau operațiile pe echipa­mente de simulare s-a observat o îmbu­nă­tățire netă a preciziei mișcărilor și a vite­zei de reac­ție. De altfel, nu puțini sunt medicii care au in­trodus mu­zica în sala de ope­rație.

Fiecare dintre noi are pre­fe­rințele sale și reac­ționează afec­tiv la anumite cântece. Iar atunci când noi înșine cântăm – la un instrument sau cu vo­cea – pre­tindem din partea creierului o adevărată performanță, deoa­rece el va trebui să pună acum în mișcare toți centrii motori. Iată de ce persoanele care cântă obțin un beneficiu mai mare decât cele care se mulțumesc să asculte o bucată mu­zicală.

Într-adevăr, creierele muzi­cie­nilor pro­fe­sioniști sunt parțial dife­rite de ale amato­rilor, totuși ar fi exa­gerat să credem că pu­tem deveni mai inteligenți cântând. „Când cineva cân­tă, își perfecționează de fapt abi­litățile de exe­cuție, mobili­za­rea atenției și con­trolul asupra pro­pri­ilor acțiuni, coordo­narea exactă a momentelor lor de început și sfârșit. Testele cu copii care cân­tă au relevat o creștere a ca­paci­tății de concentrare și o îmbunătățire a me­moriei cuvin­telor. Dar ase­menea elemente nu mo­difică nivelul IQ”.

Muzica ne ajută să îmbătrânim mai frumos

Primim însă și o veste bună: pu­tem începe să cântăm oricând, în această privință nu există limită de vârstă. Mu­zica ne aju­tă să îmbătrânim mai frumos, subli­niază neurologii ger­mani, care des­fășoară un studiu cu parti­ciparea unui grup de seniori trecuți de 64 de ani. „Cei mai mulți dintre ei ne-au de­clarat că simt deja un progres ex­traordinar în ceea ce privește ca­litatea vieții”, spun medicii. La rân­dul lor, și ei au putut con­stata la per­soa­nele testate o ame­lio­­rare a stării gene­rale, o modifi­care pozi­tivă a vitezei de reac­ție, ca și a funcțio­nării memoriei și a capacității de for­ma­re a unor noi conexiuni neuronale.

Mai ales exercițiul vocal pro­duce consecințe salutare: fortifică plă­mânii (obligați acum să fur­nizeze orga­nis­mului o cantitate mai mare de oxi­gen), stimu­lează metabolismul, stabili­zea­ză ten­siu­­nea arte­rială, întărește mus­cu­latura spatelui și consoli­dea­ză siste­mul imunitar. De aceea, cântă­re­ții pro­fesioniști au de obicei o condiție fi­zică simi­lară cu aceea a alergătorilor de fond. În același timp, cântatul cu vocea creează bu­nă dispoziție, mărește rezistența la stres, favorizează încrederea în sine și mulțu­mirea. Participarea la o formație mu­zicală, de exem­plu un cor, dă rezultate și mai bune, fiindcă efortul colectiv satis­face o ne­voie umană esențială: aceea de a te simți în si­gu­ranță – pe care psihologii o nu­mesc „the need to be­long”, ne­voia de a fi integrat într-un grup. Iar efec­tele sunt verificabile: cerce­tătorii suedezi au măsurat la anu­mite intervale pulsul membrilor unui cor, sesi­zând că a avut loc nu numai o stabilizare a valo­rilor, ci și o aliniere treptată la un nivel co­mun. Ne putem așadar ima­gina corul respectiv pulsând ca o singură ini­mă… Semne încurajatoare au apărut și în boli grave, chiar malig­ne. Autorii unui studiu britanic au remarcat la pacienții cu cancer, care cântau într-un cor, schimbări pozitive în statusul hormonal și o reducere a mediatorilor chimici pro­inflamatori. Iar aceste modi­ficări au devenit vizibile surprin­zător de rapid, după numai o oră de cântat!

Care muzică este mai bună pentru noi și când?

Răspunsul e variat. „Hotărâtoare este semni­ficația emoțională pe care i-o atribuim noi”, ne spun psihologii. Pe palierul predilecțiilor muzi­cale și al emoțiilor nu există reguli general vala­bile. Aici funcționează ceea ce se numește auto­ma­­nagement muzical. În funcție de tipul de perso­nalitate și de flexibilitatea sistemului lor afectiv, oamenii manifestă un comportament specific. Unii doresc să asculte compoziții me­lan­colice, atunci când sunt triști. Alții, dimpotrivă, simt nevoia să-și schim­be dispoziția cu melodii vesele.

Prin urmare, luați-vă inima în dinți și apuca­ți-vă de cântat. Mulți nu se încumetă, fiind con­vinși că nu sunt în stare. Ei, aș! Cântatul în­seamnă plă­cere, emoție și pasiune. Ca amatori, nu e cazul să vă faceți probleme, pur și simplu cântați cât vă țin plămânii. Veți avea o voce clară, dacă beți sufi­ciente lichide, mai ales apă și ceaiuri (ex. o infuzie de salvie cu miere). Pentru calmarea faringelui puteți folosi dropsuri me­dicinale cu acid hialuro­nic sau cu extracte de plante. Gata cu sfaturile, acum dați-i drumul! Important este să vă facă plă­cere.