IOAN IANCU POPA – primar PNL al comunei Sântimbru, jud. Alba: „Toate partidele politice te ajută cu orice, în campania electorală, dar, după ce s-au instalat, uită și nu te mai cunosc”

PRIMARII NOȘTRI

Toate cele cinci sate ale comunei Sân­tim­bru – Sântimbru, Coșlariu, Galtiu, Totoi și Du­mitra – dispun de utilități – apă, cana­lizare, gaz, au străzile asfaltate, cu rigole betonate și zone verzi elegante. După inundațiile ce-au afectat grav aproape întreaga comună, în fiecare an, între 1995-2002, s-au decolmatat urgent 25 km de canale și s-a construit un dig de-a lungul Mu­re­șului, iar problema a fost rezolvată. S-au construit, în comună, zece locuințe sociale, cu bani de la bu­getul local, după ce, ani la rând, ANL a alocat co­munei doar… promisiuni.

Ioan Iancu Popa este primarul comunei Sân­timbru, încă din 1990. La un moment dat, în 2004, socotind că faptele pot vorbi mai mult decât o cam­panie electorală, era cât pe ce să piardă alegerile, pentru că, spune, „Oamenii uită binele pe care li-l faci, doar răul și-l vor aminti întotdeauna”.

„A crescut fantastic birocrația”

– Domnule Popa, în 30 de ani, de când sunteți primar, ați avut de-a face cu guverne de toate cu­lorile politice. La nivelul administrațiilor locale, e ceva ce s-a schimbat în bine, ceva ce s-a schim­bat în rău?

– Credeam că informatizarea e o șansă pentru noi, să nu mai facem atâtea hârtii, să nu-i mai pu­nem pe oameni pe drumuri, dar, din păcate, toate gu­vernele au mai pus câte ceva la documentații. Mai ales la cele pentru fonduri europene. A crescut fan­tastic birocrația. Mă deranjează că trebuie să dăm o mulțime de declarații, și când depunem un proiect, și la implementare, și pentru situațiile de plată, apoi și post recepție finală, iar dacă găsesc ceva, primarul răs­pun­de. Dar cei care mă ve­rifică până să ajung aco­lo n-au nici o răs­pun­de­re? Sunt oa­meni cu pregătire, ca­re ar trebui să-și și asume o respon­sabi­litate, nu să te în­toar­că din drum, pen­­tru orice chi­chiță. Dau un exemplu: am avut un proiect de repa­ra­ții ca­pitale la școli. A trebuit să-l refac în totalitate, doar ca să-i pun de­nu­mirea de „moder­nizare-re­a­bilitare școli”. De ce, dacă era bun? A trebuit să refac tot proiectul, desi­gur, pe alți bani.

– Credeți că i-ar fi avantajat, pe pri­marii în funcție, decizia ca ei să fie aleși în două tururi de scrutin?

– La începutul anilor ‘90, ca să câștigi, trebuia să ai jumătate plus unu din numărul total de ale­gă­tori, ceea ce era imposibil. Acum, trebuie să ai 51 la sută din numărul celor prezenți la vot. Pro­babil vor avea un avantaj primarii care sunt mai cu­noscuți, dar dacă nu și-a făcut treaba, în ziua de azi, oamenii nu-i mai iartă. Totul e în funcție de ceea ce ai realizat în comunitatea pe care o repre­zinți. Asta, cel puțin în zona noastră, în Ardeal, nu știu cum e în alte zone. Pe oameni nu-i convinge șeful de partid, ci ceea ce ai reușit să faci pentru comună.

– E ascultat, la nivel central, glasul pri­ma­rului? Pentru că dvs. sunteți cei care faceți direct legătura între cetățean și guvernanți…

– Din păcate, cei de sus se rup deja și de noi. Toate partidele politice te ajută cu orice, în cam­pania electorală, dar, după ce s-au instalat, uită și nu te mai cunosc. În ce privește „primarul-curea de transmisie”, vreau să spun înainte de toate că e o aberație să fii la guvernare și să-i favorizezi doar pe cei din partidul tău. Pentru că suntem toți ro­mâni și toți avem aceleași drepturi, în mod egal. Par­lamentarii își tot dau cu presupusul, votează legi după ureche, apoi văd că nu se pot aplica. Nu mai as­cultă glasul primarului și, prin el, pe cel al cetă­țeanului. Deși eu cred că, atunci când ești la putere, trebuie să fii mai responsabil ca înainte. Și mai e ceva: primăria nu e un lucru de joacă. Cine vine ca pri­mar ar trebui să fie învățat cumva ce are de făcut. Iar primarul să fie doar primar. Acum, pri­marul e și director de investiții, și constructor, și contabil… Suntem îngropați în documente, pentru că noi răspundem personal de tot. Stau cu „Mo­ni­torul Oficial” pe birou și studiez tot ce am de făcut, și după ce lucrez o grămadă de vreme, legea deja e schimbată.

„Dacă mi-ar fi stat în putere, aș fi făcut o facultate care să formeze specialiști în proiecte europene”

– Aveți și tineri în sat. Se simte o dorință de schimbare din partea lor?

– Am avut mari speranțe în tineret, dar, din păcate, nu sunt implicați. N-au nici unul energia mea, nu țin pasul cu mine. Dacă mi-ar fi stat în pu­tere, aș fi făcut o facultate care să formeze specia­liști în proiecte europene, tineri isteți, și-i trimiteam în primării. Câștigam fonduri pe bandă! La fel, cu orice altă fa­cultate. Nu le da șomaj când termină facultatea, tri­mi­te-i într-o instituție unde pot acumula experiență. E foar­te ciudat că toată lumea știe asta, se lovește de asta, dar nimeni nu vine să zică ceva, să facă ceva.

„E prea mare discrepanța de salarizare între salariul minim și cel maxim și asta nu poate fi justificată cu nici un nivel de studii”

– În toamna anului tre­cut, Gu­vernul Orban și-a început man­datul în forță, restructurând, pen­tru început, câteva mi­nistere. Credeți că e o so­lu­ție?

– E foarte bine, dar ar trebui restructurate serios. Pentru că am văzut, cât am umblat prin ministere, cum se plimbă o hârtie de colo-colo. Durează mai mult verificarea proiectelor decât proiectarea, im­plementarea și execuția la un loc. Și asta e anormal. Dar nici nu trebuie restructurare de dragul re­struc­turării. Din păcate, doamnă, sunt tot mai puțini oamenii care să vrea și să știe să lucreze, în aproape toate domeniile. Și statul român nu face nimic! Anvelopa salarială e suficient de mare, dar trebuie distribuită cu cap. Pe vremuri, era învățământul profesional. Ieșeau niște meseriași extraordinari de acolo, oameni care făceau lucruri pe care nu le face cineva cu studii superioare, o zidărie, reparația unei mașini și câte altele. Acum e prea mare discrepanța de salarizare între salariul minim și cel maxim și asta nu poate fi justificată cu nici un nivel de studii. Fiecare locuitor al României are rolul lui, că-i cu școală, că-i fără școală, că-i meseriaș, că-i cu studii superioare, fiecare a învățat câte ceva, fiecare con­tribuie după puterile lui. Depindem unul de altul și e foarte important să ne respectăm mun­ca. Dar cei de sus sunt solidari în hoții unii cu alții, din toate partidele. Par să nu vrea să înțeleagă că sta­bilitatea unei societăți e asigurată de clasa de mij­loc, ei sunt cei care rămân în țară și o duc mai de­par­te, căci nu au pretenții foarte mari. Dar tre­buie aju­tați, trebuie să le oferi posibilitatea să rămână aici.

– Ce credeți că ar fi de urgentă necesitate ca țara să meargă înainte?

– În primul rând, o strategie coerentă și corectă. Am mai spus și am curaj s-o spun: la nivelul ju­de­țului, deconcentratele, după ce că-s pline cu oa­meni angajați politic, se tem să spună șefilor rea­litatea din teren. Nu am văzut o coerență în inves­tițiile care se fac, să vină un guvern responsabil și, împreună cu primarii, parlamentarii, prefecturile și cei din consiliile județene, să stabilească prioritățile pentru fiecare localitate în parte, începând cu apă, canal, gaz, curent, toate rețelele de sub pământ, apoi asfalt, trotuare, rigole și altele. Ca atunci când pleci ca primar din localitatea aia, 20 de ani să nu se mai atingă nimeni de o piatră. Și ar mai trebui făcute niște legi care să-i favorizeze pe investitorii din România, ca să poată angaja români, să le poată da salarii mari, și atunci nu ar mai avea motive să plece din țară. Știți că prin finanțări POSDRU, în România s-au cheltuit 5,8 miliarde euro? Pentru ce? S-au făcut niște cursuri de calificare, dar unde-s acum oamenii aceia? Cum au valorificat acele cursuri de care au beneficiat? Nimeni nu verifică as­ta. Iar nouă, primăriilor, ni s-au alocat, prin PNDL, 1,58 milioane euro. Păi, de ne dădea nouă 5 miliarde de euro, România era alta! Nu cred că s-ar fi întors cei plecați, dar ar fi plecat cu mult mai puțini dacă ar fi avut acasă condiții să rămână.

– După atâția ani în funcția de primar, trebuie să aveți și bucurii! Care sunt acestea?

– Promisiunile pe care le-am transformat în realitate. Mă uitam recent într-un caiet cu strategia făcută prin 1990. Nici nu visam atunci să facem câte am făcut. Dar am avut satisfacția că merg în aceeași direcție cu oamenii. Cetățeanul nu vine la primărie că-i e drag de tine, ci pentru că are o problemă. Noi trebuie s-o rezolvăm sau să-i expli­căm ce trebuie făcut și cum poate s-o rezolve. Că ăsta e rolul nostru, al primarilor. Oamenii, dacă stai de vorbă cu ei, îi câștigi, dacă-i tratezi cu indi­fe­rență, îi pierzi. Îmi amintesc că, în 2005, când inun­dațiile afectaseră o parte a țării, m-a sunat seara, acasă, pe telefonul fix, cineva. Mi-a spus doar atât: „Să-ți dea Dumnezeu sănătate, domnule primar, că ne-ai făcut dig, că acum noi stăm liniștiți și ne uităm la televizor ce prăpăd e în alte zone, iar noi nu mai avem grija apelor!”. S-a sculat pă­rul pe mine… Iar cuvintele acelea au făcut mai mult decât ar fi făcut un milion de euro. Astea-s bucuriile unui primar!