
Sunt deja câteva săptămâni de când Italia se găsește într-un scenariu cumplit. În zonele cele mai grav afectate, s-a luat de ceva vreme, la fel ca în Spania la începutul acestei săptămâni, măsura opririi tuturor activităților economice „neesențiale”. Conceptul e suficient de ambiguu ca să dea naștere la discuții. Nimeni nu își dorește oprirea activității, nimeni nu-și dorește falimentul care bântuie zilele acestea peste întregul Occident. Fiecare ar mai trage de afacerea lui măcar o săptămână, măcar o lună, măcar la limita supraviețuirii. Din păcate, modelul izolării, singura armă de luptă în aceste momente, în care nici tratamentul bolii COVID-19 nu e bătut în cuie, nici vaccinul miraculos nu a apărut, este unul foarte dur. Așa că autoritățile italiene au tăiat la maximum, bunăoară, lista punctelor comerciale care își mai pot desfășura activitatea. Au mai rămas trei, mari și late: magazinele alimentare, farmaciile și chioșcurile de ziare. Ați citit bine: și chioșcurile de ziare! „În vremuri de criză, în vremuri de panică, precum cele pe care le trăim, când orice zvon fals te poate împinge la decizii nesăbuite, de viață și de moarte, presa de calitate este la fel de importantă ca medicamentul pe care ți l-a prescris medicul”, au explicat autoritățile italiene, care promit ajutoare de stat ziarelor și altor entități de presă care susțin, din prima linie, în aceste zile, corecta informare a publicului. La fel se întâmplă în Spania, unde activitatea de presă, facilitățile de tipar și de distribuție și, la capătul acestui lanț, chioșcurile de ziare, rămân deschise, la dispoziția cititorilor.
Sigur că în Italia și Spania, consumul de presă clasică face parte din cultura locală. În România, după „doar” 30 de ani de democrație și câteva crize dure (numai ultima, cea din 2008-2010, a decimat zeci de titluri de pe tarabe!) – presa nu a reușit decât în mică măsură să-și revendice frumoasa tradiție și forță de dinainte de venirea comunismului. N-a avut nimeni, la „vârful” țării, interesul să avem o presă puternică – nici clasa politică, nici marii profitori ai tranziției, mascați în oameni de afaceri. Primii au pus piedici constante presei, tolerând inclusiv „țepe”, precum prăduirea rețelei de distribuție Rodipet, alții au săpat la credibilitatea acesteia, cumpărând-o, aservind-o politic și instalându-se ca mari moguli media.
Într-un moment în care propaganda rusă își face de cap pe rețelele de socializare, când teoriile conspirației se răspândesc mai rapid ca însuși coronavirusul, într-un moment în care, sub justificarea stării de urgență, autoritățile comunică numai când și cum vor, nu doar la noi, ci peste tot în lume, chioșcul de ziare este, într-adevăr, la fel de important ca farmacia de la care îți iei medicamentele. O informație corectă, un context bine explicat, o dezvăluire bine țintită, o vorbă bună sau un mesaj de speranță – cum încercăm și noi, la „Formula AS”, să aducem în casele dumneavoastră – ne pot ajuta să ne mai limpezim mintea intoxicată de valul de isterie și de tonele de informații – cu adevărat „neesențiale” – care curg pe la televiziuni și pe Internet. A trebuit să vină o calamitate precum pandemia de COVID-19, pentru ca statele occidentale să statueze adevărata importanță a presei de calitate și să o pună acolo unde îi e locul, după hrana zilnică și nevoile medicale. Se va înțelege și la noi asta, măcar acum, în ceasul al 13-lea?
Interesant articolul dvs . Subscriu acestui punct de vedere . Din ce am observat eu , revista dvs pare sa aiba priza la cumparatori/cititori .