Rodica Culcer despre… Măsuri binevenite, dar minimale

– În paralel cu ordonanțele militare, Guvernul încearcă să combată consecințele pandemiei de COVID-19 și printr-o serie de măsuri economice. Cum vi se par aceste soluții, mai ales în condițiile re­venirii în țară a românilor din Occident, care nu au un loc de muncă în România? Unele voci cer reajus­tarea pensiilor și salariilor din sectorul public, ară­tând că numai sectorul privat trage ponoasele. Își permite însă Guvernul Orban un astfel de pariu?

– Deși binevenite, măsurile economice ale gu­vernului Orban sunt timide, tipice pentru o economie slabă. Toate ajutoarele și înlesnirile sunt condiționate de documente doveditoare, care, înainte să producă eventuale efecte benefice, vor spori birocrația. Sunt mă­suri minimale, în comparație cu cele adoptate de alte state, care pot asigura supraviețuirea unora din firme. În nici un caz nu sunt de natură să încurajeze crearea de locuri de muncă, adică să asigure o pâine pentru cei aproape un milion de români întorși din Occident. Ceea ce ar fi trebuit să facă guvernul pentru a salva economia era să asigure plata salariilor tuturor angajaților, atât din sectorul public, cât și din cel privat, pentru că locurile de muncă, odată pierdute, cu greu se vor reînființa, iar companiile închise nu se vor redeschide prea curând. Așa a procedat guvernul britanic, care asigură 80% din toate salariile aflate în plată în acest moment. Desigur, vorbim de o economie performantă, nu de o caricatură de economie cum este a noastră, unde ajutoarele acor­date populației vor îmbogăți economiile vecinilor de la care importăm tot mai mult, nicidecum producătorii autohtoni, care sunt tot mai puțin numeroși. Ca să nu mai spunem că această criză are profitorii ei, cu pro­tecție politică, dacă este să ne gândim la firma bucă­tăresei din Giurgiu care a primit un contract de 52 de milioane, pentru a furniza măști de protecție. Corupția prosperă în vremurile tulburi. O reajustare a sectorului public, devorator de resurse, era imperativ necesară încă înainte de COVID-19. Ea devine vitală acum, când resursele se împuținează și statul trebuie să se împru­mute suplimentar, pentru a face față cheltuielilor excep­ționale impuse de criza de sănătate publică pe care o parcurgem. Nu cred însă că Ludovic Orban este pregătit pentru măsuri atât de drastice, mai ales într-un an electoral. Nu are nici curajul, nici competența necesare unui asemenea proiect de anvergură.

– Pe fondul crizei coronavirusului, asistăm la o accentuată propagandă anti-UE și, simultan, pro-Rusia și pro-China, care speculează atomizarea, pe criterii naționale, a statelor din Uniunea Europeană în fața pericolului răspândirii COVID-19. Cum a funcționat, în realitate, în aceste zile, mult-clamata solidaritate europeană? Va reuși UE să adopte un plan comun pentru contracararea efectelor econo­mice ale pandemiei?

– Cum era să nu profite cinicul Putin de criza COVID-19, pentru a-și intensifica eforturile de a dis­truge din interior lumea occidentală, bazată pe alte va­lori și reguli decât cele acceptate de puterea de la Krem­lin? Sau China cea lipsită de scrupule, interesată să-și șteargă vina pentru declanșarea pandemiei? Doar o presă superficială poate acredita ideea că Rusia și China susțin țările occidentale lovite de COVID-19 mai mult decât UE. Faptele spun o poveste cu totul diferită, în care Italia, de pildă, a primit infinit mai multe ajutoare de la UE, inclusiv de la Franța și de la Germania, decât de la Rusia sau de la China. Comisia Europeană și Par­lamentul European au aprobat în regim de urgență fon­duri în valoare de sute de milioane de euro, pentru com­baterea pandemiei și pentru susținerea economiei țărilor membre. Dacă România nu va fi capabilă să acceseze aceste resurse nu este vina UE, ci a incompetenței gu­ver­nanților noștri. În sfârșit, Comisia Europeană a sus­pendat Pactul de stabilitate, care impunea o limită de 3% din PIB pentru deficitele bugetare, permițând astfel statelor membre să se împrumute atât cât au nevoie pentru a face față acestei situații excepționale. În plus, Banca Centrală Europeană a anunțat un plan masiv de sus­ținere a obligațiunilor de stat din zona euro. Este adevărat că ultimul summit european, desfășurat online, a eșuat lamentabil pentru că Germania și Olanda au refuzat propunerea creării unor obligațiuni europene care ar fi preluat „la comun” datoria statelor cu pro­bleme structurale, grav afectate de epidemie, cum sunt Ita­lia și Spania, de pildă. Mult mai atenți cu banul pu­blic, cele două țări nu vor să achite nota de plată pentru lipsa de chibzuință și corupția din Sudul Europei. Poate că un compromis se va găsi, deși se pare că nici măcar pandemia nu poate rezolva contradicțiile dintre Nord și Sud, nici dintre statele bogate și cele sărace. Aceasta nu înseamnă că proiectul european va eșua, ci doar că el va trebui regândit și ajustat, ceea ce oricum se impu­nea mai demult.