La începutul lui Martie, pe când pandemia părea să fie o poveste de pe altă planetă, inventată de-un om nebun, un grup de reporteri de la “Formula AS” am plecat, așa cum facem de obicei, în căutarea unor locuri vechi și necunoscute, aflate departe de larma lumii. Nu e prea greu! Totul e să renunți la comoditatea asfaltului și s-o iei pe drumuri de țară, până ce se înfundă și se transformă în poteci. Lași mașina, o tai prin pădure, te cațeri pe spinări abrupte de dealuri, zbori un pic, dacă este nevoie, până când ceea ce cauți se află în fața ta.
De data asta a fost Măgura. Un sat care nu figurează pe nici o hartă a României, ascuns de toate drumurile care leagă Hațegul de Sibiu. Doamne, și ce surpriză! Ce ivire halucinantă, sub soarele subțire de Martie! Așezate ca pe-un platou de filmare, de mâna unui scenograf genial, șuri de piatră albă, înalte cât bisericile medievale, împărțeau spațiul unor curți uriașe, cu case roșii ca purpura împărătească, zidite din cărămidă smălțuită de timp. Dărâmate pe jumătate, pe jumătate rămase întregi, casele din Măgura aveau o nălucire extraterestră, nepotrivită cu locul în care se aflau. Cine le ridicase? De ce?
Citește despre misterul Măgurii în reportajul nostru și vezi mai jos o galerie foto din satul hunedorean.
Fotografii de Ciprian Rus și Claudiu Târziu
Casă tipică pentru Măgura interbelică
„Palatele” țăranilor din Măgura
Pitorescul unui sat ascuns de lume
Fiecare casă cu fântăna ei
Curte interioară din Măgura
Porțile împărătești de odinioară
Un sat de oameni harnici
Frumusețe învăluită în lumină
Cărămidă și piatră
