Declarația președintelui Iohannis, dată miercuri, 29 aprilie a.c., privitoare la aprobarea tacită de către Camera Deputaților a proiectului legislativ „autonomia Ținutului Secuiesc”, a fost percepută asemenea unei explozii în media internă, împotmolită în știrile despre pandemia provocată de Covid-19. Taciturnul președinte al României a abandonat brusc rezerva cu care trata „ciorovăielile” partidelor, condamnând dur, fără rezerve, o „înțelegere tacită” între PSD – partidul majoritar în Parlament – și UDMR, gruparea politică ce reprezintă minoritatea maghiară din România. Proiectul stipula autonomia teritorială a zonelor locuite de secui, care deveneau astfel o enclavă segregată de restul țării, cu președinte și parlament propriu, cu diviziuni administrative („scaunele”) specifice. Proiectul, contrar pe față Constituției României, era un pas spre „vânzarea Transilvaniei” către Ungaria, anulându-se astfel consecințele Tratatului de Pace de la Trianon, de după Primul Război Mondial. Ungaria a urmărit tot timpul recuperarea acestei provincii românești, în ciuda tuturor drepturilor pe care Statul le-a acordat minoritarilor maghiari rămași între granițele sale. Discursul președintelui nu era însă îndreptat atât împotriva UDMR-ului, care – ca orice grupare politică etnică, își urmărește (tenace) scopurile segregaționiste, cât împotriva PSD-ului, cel mai mare partid parlamentar ce a guvernat România aproape fără întrerupere, în ultimii treizeci de ani. După ce a pierdut – ca urmare a corupției pe care a „oficializat-o” ca politică de stat – ultimele alegeri (europene și prezidențiale), PSD-ul și sateliții săi au devenit, în Parlament, o „majoritate toxică”, împotrivindu-se oricăror măsuri de asanare socială, economică, politică și chiar morală luate de guvernul PNL, ce a succedat administrațiilor puse în operă de conducătorii PSD. PSD-ul s-a temut atât de tare de aceste măsuri, încât a refuzat „anticipatele”, a respins „localele” în două tururi de scrutin și a amendat toate inițiativele legislative liberale prin care se urmărea redresarea situației țării. Nu am spațiu editorial să enumăr toate daunele provocate de „politicile” sale, în absolut toate domeniile vieții sociale românești. Pentru a controla executivul, chiar și atunci când nu se află nominal la putere, conducătorii săi au inițiat o serie de alianțe prin care să-și păstreze majoritatea în Parlament, chiar dacă unele dintre ele duceau la acceptarea unor propuneri anticonstituționale. Înțelegerea cu UDMR-ul a făcut parte dintre acestea, cu prețul devenit public după ce „legea autonomiei” a fost aprobată tacit, fără dezbatere parlamentară.
PSD-ul a dat vina pe „starea de urgență” datorată pandemiei, care ar fi dezorganizat agenda Parlamentului și, forțat de indignarea pe care această consfințire a inițiativei ca lege a provocat-o, a respins proiectul în Senat. Poate că, pe fondul crizei generate de epidemia cu coronavirus și de consecințele sale socio-economice, dezbaterea declanșată de „incident” ar fi fost – până la urmă – „îngropată”. Numai că, „stranie coincidență”, s-a aflat imediat că, de data asta, Senatul (unde PSD are singur majoritatea) a aprobat, tot tacit, unele modificări ale articolului 94 din Codul Administrativ, ca urmare a altor inițiative UDMR-iste, privitoare la „limba minorităților naționale”. Aceste inițiative merg mult mai departe de recomandarea UE – acceptată de România – ca în zonele în care proporția minorităților depășește 20% din populație să fie acceptată oficial și limba acestora. Propunerile UDMR-iste, aprobate de Comisia Juridică a Senatului (condusă de PSD-istul Șerban Nicolae), solicită utilizarea oficială a limbii minorităților în oricare localitate în care acestea au membri, cu acordul autorităților locale. Cum în Transilvania sunt foarte multe localități în care minoritarii – în special maghiari – au o pondere de sub 20%, acordul autorităților ar însemna generalizarea oficială a utilizării limbii lor pe întreg teritoriul provinciei. UDMR s-a bazat, în obținerea susținerii PSD-ului, pe faptul că toți primarii acestuia vor accepta prevederile (din aliniatele 2 și 3 ale articolului pomenit) pentru că vor avea nevoie, la alegerile într-un singur tur de la „locale”, de orice vot pentru confirmarea pe poziții. Nici măcar premierul iliberal și iredentist al Ungariei, Victor Orban, nu ar fi putut visa la așa ceva! Pe lângă perspectiva unui viitor incert (în contextul scăderii demografice a României), inițiativele UDMR-iste pun, practic, baza unei federalizări a țării, demolând Constituția ce o definește drept stat național. Nu mai vorbesc de haosul administrativ pe care aplicarea unei asemenea legi l-ar declanșa, oricare minoritate putând avea pretenția utilizării limbii ei în actele oficiale. PSD-ul a făcut, în concluzie, un târg trădător cu UDMR-ul pentru a obține susținerea grupării etnice în Parlament și în teritoriu, fără a ține cont de interesele majore ale nației. UDMR-ul, care a scăzut mult în preferințele comunității sale etnice, și-a asigurat sprijinul „celui mai mare partid” (la trecutele „parlamentare”, PSD-ul a direcționat voturi spre UDMR, pentru ca acesta să poată depăși pragul electoral de 5% și în județe pur românești). Vă las să calificați cum vreți această acțiune PSD-istă.
Marcel Ciolacu și ceilalți lideri ai PSD-ului nu vor mai putea susține, și în cazul modificărilor articolului 94 din Codul Administrativ, că ele au fost cauzate de neatenție. Comisia Juridică și „specialistul” Șerban Nicolae s-ar descalifica definitiv. Târgul făcut cu UDMR-ul demonstrează încă o dată că formațiunea înființată de Ion Iliescu și condusă succesiv de Adrian Năstase, Mircea Geoană, Victor Ponta și Liviu Dragnea nu a urmărit niciodată altceva decât propriul său interes de grup. PSD-ul a modificat fără niciun scrupul legislația țării pentru a-și susține și apăra oamenii, pentru a asigura conservarea lor la putere. O altă inițiativă, de data asta în nume propriu, validează această percepție. La Camera Deputaților, PSD-ul – cu sprijinul UDMR-ului, al PRO România și ALDE, a depus un proiect prin care aleșii locali condamnați sau declarați incompatibili, care trebuiau retrași de pe liste, pot candida iarăși în 2020. Nu e nevoie să spunem cărui partid aparțin.
D-l Iohannis, în vehemența lui, a avut dreptate: PSD este o grupare toxică a cărei influență în viața politică românească este mortală pentru democrație.
