FICATUL – nu-l puneți să muncească peste puteri!

– De câteva săptămâni vă simțiți epuizați, nu prea aveți spor la lucru și vi se citește pe față oboseala? Vă îngrășați, deși sunteți sigur că mâncați mai puțin decât înainte? Ce se întâmplă? V-ați gândit, cumva, că sursa necazurilor dvs. ar putea fi o disfuncție hepatică? –

Dacă suntem în formă și plini de energie, aceasta se datorează ficatului. Însă pen­tru ca el să poată da randamentul dorit, trebuie să-i permitem să se odihnească atunci și atât cât are nevoie.

Cântărind între 1,2 și 1,7 kilograme, ficatul este cea mai mare glandă din corp și cel mai greu dintre organele noastre interne. El se află imediat sub arcul costal, în partea dreaptă, și participă la toate procesele meta­bolice. Înmagazinează în celulele sale zaharurile, grăsimile, pro­tei­nele și vitaminele extrase din hrana inge­rată, pentru a le valo­rifica ulterior, transfor­mându-le în funcție de nevoile orga­nis­mului. Reglează nivelul coleste­rolului și produce secreția biliară, indispensabilă digestiei. Este, de asemenea, implicat în sinteza unor hormoni și funcționează ca o adevărată stație de epurare, în­de­părtând substanțele toxice din sânge. Muncește 24 de ore din 24, influența lui este omni­prezentă și decisivă, iar neplă­cerile sale sunt ascunse, de obicei, cu mare discreție. El suferă în tăcere, din care cauză îi sesizăm problemele foarte târziu. Tocmai de aceea, medicul ar trebui să investigheze întotdeauna și ficatul, atunci când are în față un pacient cu dis­funcționalități intestinale ori cu sindrom „burnout” (epuizare totală). Fiindcă există anumite semne care trădează faptul că laboratorul central al cor­pului s-a blocat.

Să recunoaștem semnalele de avertizare ale ficatului

– Tulburări digestive persistente – Fi­ca­tul secretă lichidul biliar, pe care colecistul îl eli­be­rează în intestin. Când acest proces este pertur­bat, prelucrarea alimentelor nu se mai poate des­fășura normal și, în consecință, apar balonările, senzația de greață sau diareea.

– Lipsă de energie – Afecțiunile hepatice provoacă nu numai extenuare, ci și nervozitate. Căci, atât proasta dispoziție, cât și irascibilitatea provin adesea din suprasolicitare. Ficatul reacțio­nează la emoțiile ce decurg din eforturile depuse dincolo de limită – cu alte cuvinte, el detoxifică și universul nostru afectiv. Acesta este unul dintre mo­tivele pentru care stresul îl poate îmbolnăvi. Așadar, sindromul oboselii cronice ar trebui să ne trimită cu gândul la eventualitatea unor probleme he­patice.

– Insomnie – Dacă ni se întâmplă mereu să n-avem somn după miezul nopții, între orele unu și trei, aceasta ar putea să însemne că ficatul nostru este obligat să muncească peste puteri. Potrivit medicinei tradiționale chineze, activitatea lui atinge cota maximă tocmai în intervalul orar res­pectiv.

– Acumulări de lichid în țesuturi – Ficatul produce o parte considerabilă din lichidul limfatic, mai exact 20-50%. În cazul unei insuficiențe he­patice, fluxul limfatic este deficitar, prin urmare, anumiți produși reziduali nu vor mai avea posi­bilitatea să se elimine.

– Valori crescute ale colesterolului – Din totalul colesterolului existent în organism, 90% se sintetizează și se descompune în celulele hepatice.

– Dezechilibre hormonale și simptome neplăcute ale premenopauzei – În ficat se formează acele substanțe care constituie „materia primă” pentru diverși hormoni, de exemplu cei sexuali: progesteronul și estrogenul.

– Modificări vizibile pe piele – Când albul ochiului capătă o nuanță gălbuie, aceasta indică declanșarea unei hepatite. Aceeași semni­ficație o au și steluțele hepatice: acele dilatații vas­culare apărute la nivelul pielii, constând dintr-o mică arteră plasată în centru și înconjurată de o rețea de vinișoare sparte, ca o pânză de pă­ianjen colorată în roșu, albastru sau violaceu.

Fructoza – un pericol prea adesea ignorat

Ficatul este un organ robust și harnic, capabil să reziste timp îndelungat, chiar și în condiții care îi sunt defavorabile. Și fiindcă din simptoma-tologia precoce a afecțiunilor lui lipsește durerea, patologiile hepatice severe sunt diagnosticate de regulă prea târziu. Ne referim, în primul rând, la hepatitele virale și la bolile cronice, așa cum este de pildă steatoza hepatică. Acestea sunt descoperite cel mai adesea întâmplător, cu prilejul unei endo­scopii digestive sau al unor analize de sânge.

Steatoza hepatică, mai cunoscută sub denu­mirea curentă de „ficat gras”, este cea mai răs­pândită dintre afecțiunile organului de care vorbim. Statisticile medicale ne informează că ea se în­tâlnește deja la 27% din populația globului. Unul din zece europeni suferă de steatoză hepatică alcoolică, iar unul din șase pre­zintă o altă formă a ei, cea non-alcoolică, provocată prin consumul masiv de alimente prelucrate indus­trial, carbo­hidrați fără valoare nutritivă și fructoză. Privită multă vreme ca un fenomen subsidiar aso­ciat cu obezi­tatea, steatoza hepatică este conside­rată în pre­zent o patologie de sine stătătoare, care nu-i oco­lește nici pe cei ce n-au nimic a-și reproșa în privința greutății corporale. „În SUA, cel dintâi factor declanșator al insuficienței he­patice îl con­stituie deprinderile ali­mentare greșite, iar nu – așa cum se presupune în general – consumul abu­ziv de alcool sau virusurile hepatice”, subliniază cerce­tătorii americani. Nu numai excesul de alcool, chipsuri și pizza ne pot îmbolnăvi, ci și salata de fructe sau delicioasele smoothie-uri, pe care noi le socotim foarte sănă­toase.

Specialiștii francezi avertizează: „Multă vreme ne-am condus după cuvântul de ordine «Cu cât mân­­căm mai multe fructe, cu atât mai bine». To­tuși, lucrurile nu stau chiar așa, căci și cu fructele poți ajunge să dezvolți o steatoză hepatică. Mai ales în sucuri și smoothie-uri, concentrația fruc­tozei este foarte mare. Multe dintre persoanele atente la sănătatea lor și dispuse ca, de dragul ei, să renunțe la grăsimi și carbohidrați, nu se preo­cupă câtuși de puțin de conținutul de fructoză al ali­mentelor. Deși în 100 grame de mere se găsește o cantitate de fructoză mai mare decât cea de zahăr pe care o înghițim când bem 100 mililitri de Cola”. Trebuie să înțelegem, oare, că zicala de sorginte americană „Un măr pe zi ține medicul la distanță” și-ar fi pierdut valabilitatea? Nicidecum! Însă și aici, doza face diferența dintre remediu și otravă. Un măr pe zi este într-adevăr sănătos, ba chiar și două. Dar a bea zilnic un litru de suc înseamnă boală curată, căci el se obține prin stoarcerea a 20-25 de mere. Nimeni, niciodată, n-ar putea să mă­nânce atât. De asemenea, nutriționiștii ne atrag tot mai insistent atenția asupra fructozei prezente în siropul de porumb, care este introdus într-o serie de alimente procesate, cum ar fi băuturile îndulcite, contribuind substanțial la apariția steatozei hepa­tice.

În faza inițială, afecțiunea rămâne îndeobște asimptomatică. Mai întâi se produce depunerea de grăsimi (prepon­derent trigliceride) în celulele fica­tului. Apoi, pe măsură ce ele se îm­bâcsesc cu li­pide, încep să se ma­nifeste oboseala extremă, lipsa de ener­gie, greața, pierderea poftei de mân­care și scăderea în greutate, apă­sarea sau durerea subcos­tală în partea dreaptă. Treptat, țesutul se inflamează și boala trece într-o nouă etapă: stea­tohepatita. Dacă nu este diagnosticată și tratată în timp util, aceasta evoluea­ză în continuare spre ciroză: țesutul hepatic se fibrozează, iar unele por­țiuni se întăresc, formând cicatrici care se extind mereu, până când întregul organ va deveni incapabil să funcțio­neze. Apar icterul (colorarea în galben a pielii, mucoa­selor și albului ochilor), edemele și ascita (acumu­larea de lichid în cavitatea peritoneală).

Ficatul puternic – o sursă de vitalitate

După atâtea informații menite să vă pună în gardă, avem în sfârșit și o veste bună: un ficat slăbit poate fi consolidat, iar unul deja bolnav mai are încă puterea să se recupereze. „Dacă pacientul urmează o dietă adecvată și reduce factorii gene­ratori de stres, ficatul gras se poate regenera – parțial sau complet”, ne asigură medicii.

Câteva reguli de respectat în alimentație: alcool cât mai puțin (preferabil deloc), grăsimi și uleiuri sănătoase, o selectare atentă a carbo­hidraților.

Deosebit de importanți sunt compușii natu­rali cu gust amar, întrucât ei stimulează acti­vitatea fica­tului, a colecistului și pancreasului, totodată tempe­rând și pofta de dulciuri. Ase­menea substanțe se găsesc de pildă în măsline, ridichi, anghinare, an­dive, grepfruit, porto­cale amare. Și legumele cru­cifere aduc o ușoară nuanță de gust amărui: diver­sele specii de varză (albă, roșie, creață, varza de Bru­xelles) și broccoli. Dar și cafeaua ne oferă prin­cipii amare. Există studii care atestă acțiunea bene­fică a licorii negre asupra sănătății ficatului, pre­cum și a incidenței cancerului hepatic și a diabe­tului de tip 2. În concluzie, se pare că un consum ponderat, de două sau trei cești pe zi, ar fi chiar recomandabil.

Permiteți sistemului digestiv să se odihnească

Întrucât ficatul trudește non-stop, îi va fi de mare ajutor să-i acordăm câte o pauză, pe care el o va folosi pentru regenerare. Specialiștii recomandă meniuri ce vor menține glicemia și secreția insu­linică la un nivel scăzut: „Reduceți carbohidrații, adică pâinea, produsele de patiserie, pastele, ore­zul, prăjiturile și dulciurile de orice fel. Dacă nu reușiți, consumați pe cât posibil carbohidrați cu conținut bogat de fibre, cum sunt pâinea și pastele din făină integrală sau orezul natur. Mâncați doar de trei ori pe zi, deci renunțați la gustările dintre mese, ca și la covrigeii ori alunele de ronțăit și la băuturile îndulcite. Gândiți-vă că ficatul are nevoie de pauze pentru a se odihni. De aceea, puteți în­cerca și un post intermitent. De exemplu, cu numai două mese pe zi urmate de pauze de câte 16 ore, sau două zile pe săptămână cu un regim hipoca­loric de 800 calorii”. Plantele au și ele efecte po­zitive: „Beți un ceai hepatic, procurat de la far­macie sau dintr-un magazin naturist. Este cea mai simplă cură și poate dura două-trei săptă­mâni”. Ideal ar fi să vă beți ceaiul între orele 13 și 15, când – potrivit medicinei tradiționale chineze – organul este mai puțin activ. Și clasica buiotă cu apă caldă ajută la detoxifiere: „Creează o senzație de rela­xare plăcută”. Pentru a da rezultate optime, proce­dura ar trebui executată noaptea, în intervalul orar 1-3, deoarece atunci ficatul lucrează la turație ma­ximă: „Mergând la culcare cu buiota pe ab­domen, veți avea o noapte liniștită. Căldura rela­xează și vă oferă un somn odihnitor”.

Cei ce doresc să acorde ficatului lor șansa de a-și reînnoi structura celulară îl pot curăța apelând la o procedură de detoxifiere. Toate metodele cunos­cute, ca Buchinger, F.X.-Mayr sau dieta al­calină ajută la purificarea acestui organ. Formulele mo­derne de detoxifiere destinate special ficatului sunt solid fundamentate științific și nu supun pe nimeni la vreun supliciu: „Cine execută corect programul se va simți excelent – fizic, dar și psihic și mental. Zilele rezervate pregătirii pentru cura propriu-zisă, ca și cele de revenire la alimentația normală sunt foarte importante, fiindcă asigură evitarea perico­lului de a suprasolicita organis­mul”. Așadar, există numeroase posibilități de a îngădui ficatului să se bucure de un binemeritat repaus. Iar dacă el va fi din nou în formă maximă, la fel vom fi și noi.