
Medic primar de boli infecțioase la spitalul „Victor Babeș” din Timișoara, membru al Comisiei pentru managementul clinic și epidemiologic al COVID-19
Grație abnegației sale și a echipei de specialiști pe care o conduce, orașul de pe Bega a fost recunoscut drept o „metropolă medicală” în care s-au obținut performanțe soldate cu vindecarea a peste 400 de bolnavi. Cu toată lipsa de timp întâlnită la medicii din linia întâi, doctorul Virgil Musta ne-a oferit un interviu pentru care îi mulțumim, în numele revistei noastre și al cititorilor ei.
„De mic copil am învățat două lucruri importante: să am încredere în mine și să încerc întotdeauna să fac bine”
– În vreme ce mulți dintre interpreții oficiali ai pandemiei cu coronavirus o transformă într-o apocalipsă, prezența dvs. la diferite emisiuni de pe micul ecran generează calm și încredere că răul poate fi stăpânit. Cum se explică această siguranță de sine, această încredere pe care o răspândiți și care le face așa de bine bieților oameni înfricoșați?
– Încrederea de sine a fost exersată îndelung în familia noastră, pe durata a 250 de ani, de când stră-străbunicii mei s-au remarcat, ca preoți, în viața Carașului și a Banatului. A ține fruntea sus se moștenește și se învață. De mic copil am învățat două lucruri importante: primul era că trebuie să am încredere în mine, iar celalalt – să încerc întotdeuna să fac bine. Iar faptul că mă solicită televiziunile și ziarele să vorbesc despre succesele Timișoarei în lupta cu virusul care ne-a speriat pe toți mă onorează și îmi arată că modelele pe care le-am avut în familia mea mi-au fost de folos, că am avut șansa de a alege meseria potrivită. Aici, în laboratoarele Timișoarei, am observat că tratamentul coronavirusului se schimbă, evoluează. Ca urmare, am combinat tratamentul antiviral cu terapia anticoagulantă, după cum am înțeles că se procedează și în unele laboratoare din vestul Europei, metodă ce a condus la multe vindecări în rândul celor ușor și mediu atacați de virus. Pe baza acestor succese, am reușit să-i determinăm pe români să aibă și mai multă încredere în noi. Revenind la siguranța de sine despre care m-ați întrebat și la încrederea pe care le-o transmit colegilor mei, cred că aceste sentimente vin din calmul și profesionalismul cu care fiecare trebuie să acționăm pentru a învinge această pandemie. Trebuie să fim înțelepți și să acționăm împreună. Este și motivul pentru care mă duc la diverse emisiuni televizate, tocmai pentru a le comunica oamenilor ceea ce trebuie să cunoască și să facă pentru a învinge boala. Siguranța noastră de sine este dată și de rezultatele pe care le-am avut în lupta cu virusul. Aceste calități se datorează colectivului pe care îl conduc, un colectiv unit de oameni bine pregătiți profesional. Avem încredere unii în alții, ceea ce ne face să acționăm fără frică.
„Medicina este pasiunea vieții mele”
– Din felul exemplar în care vă implicați, pare că medicina este pentru dvs. o pasiune? Au existat modele în familia dvs. care v-au condus pe acest drum?
– Medicina este pasiunea vieții mele și, poate nu întâmplător, am fost călăuzit pe această cale. Așa cum v-am spus, mă trag dintr-o familie cu credință în Dumnezeu, care m-a învățat că în viață trebuie să fiu corect atât cu mine, cât și cu cei din jurul meu; că trebuie să muncesc, să lupt și să iubesc ceea ce fac, pentru că numai astfel voi ajunge să mă desăvârșesc. Tata îmi povestea mereu despre bunicul și străbunicul meu, amintindu-mi permanent, mie și fratelui meu, că fiecare se naște și trăiește pentru a lăsa ceva în urma sa, iar noi avem obligația de a duce mai departe stindardul familiei.
„Am avut modele în familie. Străbunicul meu, Filaret Musta, a fost preşedintele de onoare al primului Senat al României Mari”

– Se cuvine ca în momentul acesta să vă rog să-i evocați pe înaintașii dvs. care v-au servit drept model.
– Străbunicul meu, arhiereul Filaret Musta, deținător al celei mai înalte trepte în ierarhia bisericească, s-a născut în 20 martie, 1839 – fiind unul dintre cei 12 copii ai capelanului Adam Musta, preot în parohia Văliug, în anul 1759! Monah, protosinghel, arhimandrit, datorită meritelor sale Sinodul eparhial l-a numit vicar episcopesc al diecezei Caransebeşului, în 23 aprilie 1902. A primit multe ordine şi decoraţii din partea mai-marilor vremii, de la Franz Iosef al Austro-Ungariei, la Casa Regală a României, dar eu mă opresc la ceea ce l-a înnobilat pentru vecie: în 1919, la întrunirea primului Senat al României Mari, a fost ales preşedinte de onoare al acelui Senat, iar după aceea, i s-a oferit conducerea grupului parlamentar bănăţean. El a slujit neobosit Episcopia Caransebeşului, vreme de 61 de ani. Bunicul meu, fiu al arhiereului Filaret Musta, protopopul Virgil Musta (născut în 8 februarie 1884, în comuna Glimboca), a fost deputat în Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918. El a fost tatăl lui Horia Musta (născut la 21 august 1914), tatăl meu. S-a căsătorit cu mama, Maria, cu care a avut 2 copii, pe mine, născut în 1958, și pe Nelu – Ioan Musta, născut în 1959. Ne-am iubit părinții nespus de mult și lor le datorăm tot ce suntem acum. Fratele meu, Ioan Musta, este gastroenterolog la Spitalul Clinic Municipal de Urgenţă Timişoara. Avem o familie frumoasă, cu care tare mult ne mândrim.
„Situația actuală e mult mai bună decât credeam acum două luni”
– Credeți că marile școli de medicină din România, de la Cluj, București și Iași, și-au spus cuvântul în profesionalismul de excepție pe care-l dovedesc medicii noștri, în lupta cu coronavirusul?
– Vă spun cu certitudine: da! Și nu doar profesional, ci și moral. Eram sub arme, nu puteam să trădăm. Țara ne chema în linia întâi. Văzând ce se întâmplă la chinezi, ne-am dat seama că, foarte probabil, și noi ne vom confrunta cu aceleași probleme destul de repede. Atunci am decis că cel mai important lucru în această bătălie este ca noi, soldații din linia întâi, să nu cădem în luptă. Ne-am organizat, am schimbat circuitele din spital și modul de desfășurare a activității, ne-am procurat echipamente de protecție și am început bătălia. Iar rezultatul s-a văzut. Lucrurile au evoluat cum trebuie. Situaţia actuală este mult mai bună decât credeam acum două luni. Constatăm că, în țara noastră, starea de boală este ţinută sub control, chiar dacă avem un număr de peste 10.000 de cazuri. La noi, în spitalul „Victor Babeș”, încă mai avem locuri libere pentru pacienţi!
– D-le doctor, vorbiți cu un orgoliu legitim despre succesele dvs. și ale medicilor cu care lucrați. Oare, în izbânda dvs., joacă și sentimentul „Banatul e fruncea” vreun rol?
– Joacă! Timișoara este cu adevărat un model, iar rezultatele confirmă acest lucru. A ajuns un model mulțumită muncii depuse. Succesul nu este al meu, ci al echipei de medici cu care lucrez și pe care o conduc. Ei cred în mine, iar eu cred în ei. Succesul constă în coeziune, în dedicare, încredere, seriozitate, meticulozitate și profesionalism. Acestea sunt armele cu care luptăm și sperăm să învingem și de-acum înainte. Succesul constă și în permanenta noastră căutare de soluții medicale eficiente, și în curajul de a introduce în terapia pacienților noștri tot ceea ce este nou, bazat pe informații din surse serioase. Aceasta presupune studiu asiduu și un bagaj de cunoștințe solid, pe care eu l-am dobândit de-a lungul vieții, dar ale cărui baze le-am pus încă de pe băncile facultății.
„Putem ține pandemia sub control prin înțelepciune, prin solidaritate și încredere unii în alții”

– D-le doctor, oare demersul dvs. se bazează și pe patriotism? În truda dvs. există și un gând de atașament pentru România?
– M-am gândit mult la însuflețirea medicilor noștri din linia întâi, și am ajuns la părerea că, dincolo de toată știința noastră, ceea ce ne mobilizează cu adevărat este patriotismul. Dorința de-a trata, de-a salva, dar și de a dovedi că medicina din România nu este cu nimic mai prejos față de marile țări ale Europei.
– Domnule doctor, 15 mai a sosit și, odată cu el, relaxarea. Ce se va întâmpla în lunile următoare, când responsabilitatea legată de boală va trece asupra noastră, asupra cetățenilor României? Cum găsim drumul între normalitate și teama că pandemia ar putea reveni? Dumneavoastră ce stil de viață veți adopta?
– Am convingerea că bătălia cu acest virus nu se câștigă în spital, ci în comunitate. De aceea, am luat decizia să comunic cât mai mult cu populația, prin intermediul grupului „City Doctors” de pe Facebook, care depășește la ora actuală 60.000 de membri, cât și prin intermediul mass-media. Românii trebuie să înțeleagă cum acționează virusul, care sunt pericolele ce ne pândesc în cazul îmbolnăvirii și, mai ales, ce trebuie să facem să nu ne îmbolnăvim. Prevenția este singura soluție viabilă să nu ajungem în situația Italiei, Spaniei, Franței. Noi nu suntem o țară bogată și nici nu avem resursele țărilor bogate din lume, dar putem ține pandemia sub control prin înțelepciune, prin respectarea regulilor, prin solidaritate și încredere unii în alții. Acesta a fost și va rămâne și stilul meu de viață.
– 15 mai a trecut, starea de urgență a fost înlocuită cu starea de alertă. Ce se va întâmpla după acest moment convențional?
– Încetul cu încetul, vom trece la normalitate, dar va fi totul treptat, având permanent în vedere protejarea persoanelor dragi, cu factori de risc, a persoanelor mai expuse la forme grave sau critice de boală și deces. Acum este momentul să fim noi responsabili de sănătatea noastră și nu să dăm vina permanent pe alții. Această încercare sigur va lăsa urme, chiar dacă viața va reveni la normal. Poate vom uita teama, poate vom uita momentele grele, dar nu trebuie să uităm că, din toată această situație, noi trebuie să învățăm, să învățăm mereu și să practicăm ceea ce învățăm, să fim uniți, să fim solidari, să fim înțelepți, să fim răbdători și să ne schimbăm modul de viață. Poate că este momentul să ne reevaluăm valorile, poate că este momentul să devenim activi și responsabili, să nu uităm că cel mai de preț lucru este sănătatea. Această atitudine impune schimbarea modului de a trăi. Să ducem o viață mai sănătoasă, atât fizic, cât și sufletește, pentru că numai astfel vom deveni mai puternici și nimeni și nimic nu ne va putea înfrânge.
Foto: DREAMSTIME (1), AGERPRES (1)