Descoperiri medicale

Antibioticul antibioticelor

Din cauza abuzului de medicamente, antibio­ticele își fac tot mai puțin efectul, iar consecințele sunt teribile. Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că rezis­tenţa la antibiotice este respon­sabilă a­nual la nivel global pentru circa 700.000 de decese. Din feri­cire, problema ar pu­tea fi rezolvată de un nou tip de anti­biotic, care foloseşte o metodă unică pentru atacarea şi uciderea bacte­riilor. O echipă de cercetători din Canada, condusă de profesorul Gerry Wright, a constatat, în premie­ră, că două substanțe – complestatinul și carbo­micina, care fac parte dintr-o familie de antibiotice denu­mită glicopeptide, ucid bacteriile prin blocarea funcţiei peretelui celular.

Testele efectuate pe șoareci au indicat deja că antibioticele de soiul complestatinului și carbomi­cinei pot bloca, de pildă, infecţiile cauzate de stafi­lococul auriu, cunoscut ca fiind pe cât de periculos, pe atât de rezistent la medicamente.

Speranțe mari pentru nevăzători

Vești bune pentru cei circa 285 de milioane de orbi din întreaga lume! O echipă de cercetători din Statele Unite și Hong Kong a creat primul ochi arti­ficial care îl imită pe cel uman, atât ca funcție, cât și ca formă. Oamenii de știință speră ca, în numai câțiva ani, așa-numitul EC-Eye (o prescurtare de la „ElectroChemical EYE” – „O­chiul electro-chi­mic”) să fie dis­ponibil pe piață, redându-le orbilor vederea.

După cum notează publicația Science Daily, cercetători din lu­mea întreagă și-au petrecut zeci de ani încercând să imite structura și claritatea ochiului biologic, dar vederea asigurată de dispozitivele create până în prezent este în con­tinuare una slabă, senzorii reușind să redea doar imagini bidimensio­nale. În schimb, EC-Eye nu numai că poate replica pentru prima dată structura unui ochi natural, re­dând imagini 3D, ci are potențialul de a asigura o acuitate vizuală semnificativ mai mare decât cea obișnuită, în cazul oamenilor. În plus, ca un fel de bonus, nu este exclus ca noua tehnologie să vină și cu o serie de funcții suplimentare, cum ar fi capa­citatea de a detecta, pe întuneric, radiația în infra­roșu. Progresele din acest domeniu au devenit po­sibile grație cercetătorilor Fan Zhiyong și Gu Leilei de la Universitatea din Hong Kong. Ei au creat o retină artificială 3D, dintr-o multitudine de senzori de lumină, care imită fotoreceptorii ochilor biolo­gici. „Ochiul nostru «biomimetic» are o mărime comparabilă cu cea a ochiului uman – diametrul său depășind doar cu un pic doi centimetri”, a de­clarat Zhiyong Fan, care se numără printre co-autorii studiului pe această temă, care a fost publi­cat în revista „Nature”. „El poate fi folosit pentru protezarea vizuală, astfel încât să-i ajute pe cei orbi sau pe cei care nu văd cu unul dintre ochi”, a adău­gat profesorul, exprimându-și speranța că prototipul va lua curând forma unui ochi bionic în toată pute­rea cuvântului. Potrivit specialistului, designul unic al EC-Eye are poten­țialul de a asigura o rezoluție încă și mai bună decât cea a ochiului uman. Dar cum? Dispozitivul artifi­cial ultilizează nano-senzori care joacă rolul fotoreceptorilor din ochiul uman. Cu cât densitatea acestora e mai mare, cu atât mai mare este și acuitatea vizuală. Iar cercetătorii speră ca numărul nano-senzorilor utilizați pentru revolu­țio­­narul lor dispozitiv să fie în cele din urmă de zece ori mai mare decât cel al fotoreceptorilor din ochiul uman. Deocamdată, însă, echipa mai are de lucrat la dispozitiv în ceea ce privește unele aspec­te-cheie, precum bio-compatibilitatea, viteza de răspuns și stabilitatea. „Cred că dacă totul merge bine, tehno­logia ar putea fi pusă probabil în practică în cinci ani”, a precizat Zhiyong Fan. Până atunci, notează publicația britanică „The Daily Mail”, ochiul bio­nic va putea fi folosit la roboții umanoizi. E drept că ideea le trezește până și oamenilor de știință sentimente amestecate. „Inteligența artifi­cială, în combinație cu un design electronic și me­canic so­fis­ticat, poate conduce la apariția unor su­per-ro­boți, cu o putere copleșitoare. Pe de-o parte, ideea creării unei specii noi și puternice este una tentan­tă. Pe de altă parte, mă tem că într-o zi Inteligența Artificială și roboții vor deveni con­ști­enți de sine și se vor transforma în oponenții noștri. Cred că stabilirea unor coduri etice pentru cerce­tările din domeniul Inteligenței Artificiale va deveni în scurt timp imperativă”, a conchis Zhiyong Fan.

S-a aflat de ce Covid-19 duce la pierderea mirosului

La ceva vreme după izbucnirea pandemiei de coronavirus, oamenii de știință au inclus în mod oficial printre simptomele Covid-19 și pierderea mirosului, adică anosmia. Dat fiind că mulți dintre pacienții care și-au pierdut brusc sim­țul mirosului nu aveau nasul înfundat, veștile au stârnit îngrijo­rare în rândul cercetătorilor, care au suspectat inițial că boala venită din China le-ar fi putut distruge acestora neuronii olfactivi. Din fericire, s-au înșelat. Potrivit Sciencealert, oamenii de știință au con­statat, în final, cu ajutorul scană­rilor computerizate, că deși căile res­pi­ratorii ale pacienților cu Covid-19 nu erau neapărat blocate de mucus, acesta, alături de țesutul inflamat, aco­perea în unele cazuri tocmai fanta olfactivă, adică partea în care se află receptorii care analizează mirosurile. Odată ce sistemul imunitar învinge virusul, înflamația scade însă, astfel încât mole­culele de miros au din nou cale liberă către recep­tori, iar simțul olfactiv revine la normal.

De regulă, acest lucru se întâmplă la fel de brusc cum a debutat pierderea mirosului. Există însă și cazuri mai grave, în care procesul decurge treptat, întinzându-se pe o perioadă se săptămâni sau chiar luni de zile. Potrivit specialiștilor, o posibilă expli­cație e aceea că, din cauza inflamației, au fost dis­truse unele celule, care au nevoie de ce­va timp pen­tru a se re­genera. În acest scop, se poate aplica așa-numita „fizioterapie pentru nas” – un soi de antre­nament metodic, menit să ne reîn­vie simțul miro­sului.