Cu speranță spre 2020

Se împlinesc, zilele acestea, 30 de ani de la evenimentele din 1989. Noul dosar trimis de procurori spre instanță – căci trei de­cenii nu ne-au fost de-ajuns să le dăm de cap celor în­tâmplate în acel decembrie de foc! – dă suficiente indicii că revolta oamenilor de la Ti­mișoara, București, Cluj, Si­biu, și din întreaga țară, a fost rapid con­fiscată de un grup pregătit să preia puterea. România pășea în Anul Nou 1990 în­do­liată, dar și cu foarte multă speranță. O spe­ranță care nu s-a împlinit, distrusă toc­mai de cei care au confiscat revolta. Au fost 30 de ani grei, plini de capcane și de pro­vocări. Tocmai când, după intrarea noas­tră în NATO și în Uniunea Europeană, părea că suntem pe un drum fără de întoarcere, tocmai atunci a venit criza eco­nomică, iar după ea, tot felul de derapaje antidemocratice, pe care nu le mai cre­deam posibile. Speranța a renăscut prin vo­tul la europarlamentare, care prin par­tici­parea diasporei, a dat tonul schimbării. A venit apoi votul covârșitor de la pre­zi­dențiale, care a confirmat direcția euro­atlan­tică a României. S-a dovedit încă o dată cât de important este votul într-o de­mocrație, fie și așa firavă, precum a noas­tră.

Anul 2020 vine cu două rânduri de noi alegeri foarte importante: cele locale, de alegere a primarilor, și cele parlamentare. La 30 de ani de la evenimentele din 1989, acesta este cel mai mare dar pe care țara de astăzi îl are din partea celor care și-au riscat viața în fața tancurilor și a gloanțelor acoliților regimului Nicolae Ceaușescu. Iar felul în care ne raportăm la votul nostru e datoria cea mai mare pe care o avem pentru cei ce s-au sacrificat în ’89. Nici o democrație nu îți garantează prosperitate și liniște eterne, dar îți lasă, spre deosebire de regimurile totalitare, libertatea de a-i alege pe cei care ți se par capabili să-ți re­prezinte interesele, ori măcar pentru a-i pe­naliza pe cei care nu și-au îndeplinit cum se cuvine promisiunile. Nu-i deloc puțin. Acum 30 de ani, unii și-ar fi dat via­ța pen­tru dreptul de a vota după libera con­știință!

Dincolo de disputele politice – de la care omul așteaptă mai ales să nu-l încur­ce, dacă tot nu-l pot ajuta – sperăm ca România să rămână și în 2020 tot așa cum am descoperit-o în ultimii ani: funda­men­tal optimistă, temeinică și creativă. O țară care se dezvoltă fără să aștepte „directive” de la centru – încă un semn că vremea co­munismului e dusă – și care învață tot mai bine justa măsură între valorile noas­tre, românești, și cele europene. Un 2020 plin de împliniri tuturor!