Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Inamicul nr. 1 al sănătății poate să fie blocat: STRESUL

Foto: 123RF – 4

• Detectați-l înainte să se transforme în boală •

Primul semn al stresului:

Palpitațiile

Sună telefonul. Țârâitul lui stri­dent vă smulge din concentrarea pro­fundă asupra lucrării cu care tocmai vă ocupați. Cine mai vrea ceva de la dvs. exact acum? Vă paște, oare, o veste proastă? Inima a și pornit să vă duduie, o simțiți până în gât. Bate mai repede și e o bătaie neregulată, de par­că s-ar împletici. Desigur, ar fi exa­gerat ca oricine observă că are pal­pi­tații să alerge îndată la cardiolog. Dacă știm că avem inima sănătoasă, putem rămâne o vreme în expec­ta­ti­vă. E absolut normal ca reacțiile psi­hi­ce să se repercuteze asupra frec­ven­ței bă­tăilor inimii. Dacă vom constata o legătură clară între palpitații și mo­mentele de suprasolicitare profe­sio­nală, putem trage concluzia că e vor­ba de efectele stresului negativ. E ca­zul să ne gândim la relaxare. Ur­gent!

Al doilea semn al stresului:

Dereglarea ciclului menstrual

Iarăși v-a apărut menstruația prea devreme? Sau v-a întârziat și vă pune pe gânduri? Aceasta poate să însem­ne: „Atenție! Prea mult stres!”. La majo­ritatea femeilor, ciclul menstrual își stabilește încă de la bun început un ritm strict personal. De aceea, el este un extrem de sensibil barometru al stresului. Acesta poate provoca foarte ușor dereglări ale ciclului, în sensul că îl prelungește, îl scurtează, ori de­termină apariția unor sângerări su­plimentare, în intervalul dintre men­stre. Simptomele sunt supă­rătoare și au darul de a ne neliniști, încât dau naș­tere, la rândul lor, unui nou stres. Important: în­sem­nați-vă regulat date­le în agendă. Atât dvs., cât și medicu­lui vă va fi util să aveți o vedere de an­sam­blu. De asemenea, stresul pro­du­ce deseori dureri și sen­zații de apă­sare în abdomen. Pertur­bările hor­mo­nale generează tensiuni în zona pel­via­nă. Pentru astfel de simptome e bi­ne să cereți părerea unui ginecolog.

Al treilea semn al stresului:

Dependența de dulciuri

Pofta dvs. de dulciuri a devenit irezistibilă? Nu­triționiștii ne dau o explicație plauzibilă: Fără îndoială, stresul poate declanșa dependența de dulciuri. Cor­pul nostru își procură ener­gia de care are nevoie din dul­ciuri. Așa ajungem la un cerc vicios: mân­căm fiind­că suntem ner­voși, du­pă ca­re ne ener­văm fiindcă ne-am îngră­șat. Iar acest stres ne în­deam­nă din nou să mân­căm. Specia­liștii ne pun la dispo­ziție câteva so­luții practice: Ne ajută tot ce ne poate dis­trage atenția. De exem­plu, bând un pahar cu apă, ne um­plem stoma­cul și atenuăm apetitul. Multe per­soane au con­statat că și ac­ti­vi­tățile mărunte le sunt de mare fo­los pentru a-și abate atenția. Meri­tă să experimen­tați. Iar dimi­neața, când plecați la muncă, puneți-vă la pachet, în loc de dulciuri, un sandvici cu pâi­ne neagră și friptură de pui. Meste­catul satisface simțurile.

Al patrulea semn al stresului:

Iritațiile pielii

Vă așteaptă o întrevedere impor­tantă. Tocmai acum vă ies bubițe pe față. Oricărui om cu pielea sensibilă i s-a întâmplat așa ceva, când trece prin situații care solicită psihic. Stresul poate fi în mod categoric un factor de­clanșator. De exemplu, der­matita periorală, manifestată prin iritații, pe­te roșii și mâncărimi în zona din jurul gurii, este de obicei pusă în legătură cu stresul.

Al cincilea semn al stresului:

Lipsa poftei de mâncare

Pauza de prânz. Plimbați furculița prin farfurie, fără pic de chef. Nu­meroase per­soane reac­țio­nează la stres cu pier­derea poftei de mân­care. Stresul le „în­chide” sto­­macul. E o ma­nifestare tem­porară, ce nu trebuie lua­tă în tra­gic. După ce agitația a tre­cut, apetitul revine. Important: nu vă stre­sați în plus, silindu-vă să luați mese consis­tente. Vă veți simți mai rău. Beți su­ficiente lichide, însă nu foarte reci. Un suc de fructe proaspăt stors vă va reface rezervele de energie.

Al șaselea semn al stresului:

Durerile de cap

De cum ați deschis ochii dimi­nea­ța, vă asal­tea­ză grijile… Copiii sunt par­că mai neastâmpărați ca de obi­cei, mașina refuză să porneas­că. Și iarăși vă chinuie dure­rile de cap. Într-ade­văr, dure­rile frecvente de cap pot fi un semnal din partea orga­nis­mu­lui, care protestează contra stresului prelun­git, confirmă cerce­tătorii. Du­rerea e sur­dă, înso­țită de o senzație de apă­sare, resim­țită pe ambele laturi ale ca­pului. Dacă se manifestă epi­sodic, de pildă dimi­neața, după ce în ziua pre­ce­dentă ați stat multe ore la calcu­lator, vă ajută relaxarea ori o tabletă de aspirină. Dar în cazul când vă dă de furcă zilnic sau din două în două zile, ar trebui să vă adresați unui medic.

Al șaptelea semn al stresului:

Dispariția libidoului

O mie de lucruri vă presează să le puneți în ordine, să căutați soluții, să luați decizii. Și, ca și cum toate acestea n-ar fi de ajuns, mai vine și el, cu in­sistențele lui ro­man­tice: Hai, iu­bito…. Iar o fe­meie stresată nu se simte câtuși de pu­țin ispitită să facă dragoste. Pierderea libidoului poate avea însă și cauze fizice, pe lângă cele psihice. De pildă, un vagin uscat, care creea­ză disconfort în timpul actului sexual. În ultimă instanță, stre­sul perturbă echi­librul hormonilor sexuali femi­nini. Se poate ajunge la un deficit de estrogen și testosteron, ce de­termină dispariția do­rinței de dra­gos­te, ex­pli­că gine­co­logii. Carența poa­te fi compensată prin adminis­trarea de hormoni.

Al optulea semn al stresului:

Tulburările digestive

La dvs. acasă totul merge pe dos, de niște luni bune. Acum și burta a început să vă for­fotească, din ce în ce mai des – asta vă mai lip­sea… Un stres puternic se poate re­per­cuta ne­gativ asupra func­țio­nării tractului digestiv, su­bli­niază specia­liștii. Apar spas­­me și dereglări ale tran­zi­tului. Dacă reac­ționați cu tul­burări di­gestive la stres, puteți să vă țineți sub ob­ser­vație un timp. Dar când simp­tomele sunt gra­ve, e mai bine să consultați un medic. În rest, pu­teți obține o ameliorare folosind leacurile tra­diționale, ca de pildă ceaiul de chimen și anason și sticla cu apă caldă. Totodată, e im­portant să mâncați fără grabă, meste­când bine fie­care îmbu­că­tură. Însă reducerea stresului ar tre­bui să aibă prio­ritate.

Al nouălea semn al stresului:

Transpirația

Șeful vă cheamă în biroul său – și deja sunteți lac de transpirație. Vi se întâmplă, deși în mo­men­tul respectiv n-ați depus niciun fel de efort fizic? Transpirația poate fi o manifestare a hiperexcita­bilității sistemului nervos vegetativ. Dacă s-au ex­clus alte cauze, ca de exemplu diminuarea secreției de hormoni se­xuali feminini, odată cu intrarea în menopauză, atunci transpirația repre­zintă o reacție excesivă a organis­mu­lui, ca­re poa­te fi de­clan­șată de stres. Când cineva se găsește în această situa­ție și observă că ea se re­pe­tă frec­vent, este important ca originea stresului să fie depistată și combătută.

Al zecelea semn al stresului:

Tulburările de somn

Sunteți frânți de oboseală și, cu toate acestea, nu puteți adormi. Di­fi­cul­tatea de a adormi, somnul între­rupt și trezirea dimineața foarte de­vreme con­stituie adesea un prim SOS al orga­nis­mului, subli­niază psihologii. Su­ges­tia specialiștilor: Când vă pre­gătiți să adormiți, priviți cu ochii min­ții o ima­gine relaxantă, pe care ați în­tâlnit-o cândva și ați găsit-o deo­sebit de armonioasă. Poa­te fi un peisaj, un arbore, un lac. Lăsați-o să se înfiripe din ce în ce mai clar și bu­cura­ți-vă de ea. Aceste vizualizări plăcute ajută la dirijarea gân­durilor într-o direcție anume și au efecte po­zitive asupra organismului. La fel de efi­cientă este și o rugăciune, repetată de mai multe ori în gând.

CHESTIONAR

Identificați și apoi reduceți stresul pe care vi-l creați singuri:

Serviciul, oamenii din jur și îm­prejurările nu sunt întotdeauna sin­gurii factori declanșatori ai stresului. Deseori și noi contribuim la el, cel pu­țin parțial, prin atitudinea noastră. Conștientizarea acestor resorturi ne­știute ale stresului este un pas impor­tant în direcția combaterii lui efi­ciente.

* Țineți de fiecare dată să faceți totul mai mult decât perfect – cum s-ar spune, în proporție de 200 la sută?

* Vă vine greu să spuneți „Nu”?

* Preferați să faceți toată munca singuri?

* Obișnuiți să refuzați ofertele de ajutor?

* Vreți să fiți mai operativi decât ceilalți?

* Vă temeți de eșec?

Verificați la câte din întrebările de mai sus ați răspuns cu „Da”. Pe vi­itor, fixați-vă niște limite rezonabile.

GILDA FILDAN

Nu există comentarii

Răspunde și tu

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian