FLAVIU LUPȘAN Primar (PNL) al comunei Lunca Ilvei, jud. Bistrița-Năsăud – “E suficient să-i minți o singură dată pe oameni, și-ai terminat cu ei!”

PRIMARII NOȘTRI

Lunca Ilvei e considerată a fi cea mai bine gospodărită comună din județul Bistrița-Năsăud. Deși este o așezare de munte, toate ulițele, până și cele mai lăturalnice, sunt asfaltate și au numele inscripționate pe plăcuțe albastre, amplasate pe stâlpișori eleganți. În centrul comunei se lucrează intens la drumul principal, iar clădirea primăriei, curată ca lacrima, pare renovată recent. Se vede cu ușurință mâna unui primar gos­podar. Flaviu Lupșan conduce destinele comunei Lunca Ilvei încă din 1996. E ușor, e greu? Judecați singuri, din interviul pe care ni l-a acordat.

“Nu tăiem copaci fără să punem alții în loc!”

– Domnule primar, mi s-a spus că Lunca Ilvei e cea mai bine gospodărită comună din județul Bistrița-Năsăud. Am venit să văd și mă bucur că este adevărat. Cum reușiți?

– Vă mulțumesc pentru aprecieri! Într-adevăr, avem un amplu program de investiții demarate în 2016, ce urmează a fi finalizate fie anul acesta, fie în 2020. Mandatul actual este, de altfel, cel cu cele mai multe realizări, și încă nu s-a încheiat. La investiții, am mers pe toate categoriile de surse de finanțare. Pe fonduri europene, avem un proiect deja încheiat – modernizarea Căminului Cultural și încă două în derulare: modernizarea unei străzi și a drumurilor forestiere. Pe fonduri guverna­men­tale, avem două proiecte finalizate: modernizarea Școlii Gimnaziale nr. 1, realizarea unor po­duri pes­te râul Ilva și asfaltarea câ­tor­va străzi. De a­semenea, avem în derulare prin POIM (Pro­gra­mul Opera­țional de Infrastructură Mare – n. red.) un proiect în valoare de 2,8 milioane de eu­ro: realizarea unei cen­trale pe biomasă. Cu bani de la bugetul local, sunt alte 50 de obiective de investiții, cu termen de finalizare anul 2020.

– Cu ce se ocupă locuitorii din Ilva?

– Avem 1570 de gospodării, cu 3380 de locui­tori, a căror activitate e axată pe creșterea ani­malelor. La fabrica de prelucrare a lemnului, cea mai mare din România, cu capital integral româ­nesc, lucrează aproximativ 300 de muncitori. Mai avem și o fabrică de produse lactate, ale cărei măr­furi sunt distribuite în lanțurile de super-market-uri din țară. În plus, nu stăm nici noi cu mâinile în brâu. Primăria realizează venituri proprii din activități economice colaterale. Avem un ocol sil­vic propriu, administrăm 6100 ha pădure proprie­tatea comunei, dar și ale comunelor învecinate. Aici am creat o pepinieră, care asigură material de însămânțare atât pentru nevoi locale, cât și pentru localitățile învecinate, circa 1,7-1,8 milioane de fire anual. Știu că suntem unicat în România, căci se știe că toți au fost obiș­nu­iți să taie pădurile, fără să pună nimic în schimb. Noi nu tăiem copacii fără să punem alții în loc.

– Tot pionierat la nivel de țară e și faptul că ați făcut și lucrările de cadastru…

– Da. Suntem singura comună din țară care a început, în 2009, și a finalizat anul acesta Ca­das­trul general. Am reușit să rezolvăm problema juri­dică a tuturor celor 7000 ID atât pentru persoane fi­zice, cât și pentru persoane juridice.

“Suntem singura comună din România cu nume de străzi”

– Cât de importantă e această realizare?

– A fost una din țintele mele de început, ca primar, rezolvarea problemei cadastrului și a locurilor de muncă. Cadastrul l-am luat în calcul din cel puțin două considerente: în primul rând, pentru ca atunci când moare cineva, situațiile să rămână rezolvate pentru moștenitori. În plus, se punea problema obținerii de subvenții, care nu se poate face decât dacă dovedești proprietatea juri­dică asupra terenului. În 1998, am obținut titlul de zonă defavorizată, acesta fiind un atu în plus pentru acordarea de subvenții și atragerea de fonduri europene. În 2010, am creat nomen­cla­torul stradal, suntem singura comună din Româ­nia cu nu­me de străzi. Acum vor și alții să facă și ne cer sfatul. Am creat Pla­nul Urba­nis­tic General, ex­tin­zând in­tra­vi­la­nul, care pâ­nă atunci copia zona dru­mu­ri­lor jude­țene și co­munale, ne­dând po­si­bi­li­tatea local­ni­ci­lor să-și poată construi o pen­siune sau o ca­să. Prima lu­cra­re de cadastru făcută aici de Sta­tul Român e cea făcută de noi acum, cel vechi fiind realizat în perioada 1889-1910, de către Im­periul Austro-Ungar.

– Cum ați intrat în politică, domnule primar?

– Încă din 1995, m-au curtat mulți din poli­ticienii județului, dar și consăteni de-ai mei, din Lunca Ilvei. Am refuzat o vreme, pentru că știam la ce m-aș înhăma. Apoi, mi-am spus: “De ce nu?”. Una era viziunea mea ca localnic, alta a fost când am ajuns în fruntea comunității. Am preluat loca­litatea cu oameni fără prea mari cunoștințe în materie de administrație, clădirea primăriei era într-o stare deplorabilă, nu erau nici broaște la uși, sobele dărâmate, dispensarul era pe jumătate ars, la școală, copiii aduceau lemne zilnic, în trăistuțe, ca să nu înghețe de frig, infrastructura rutieră era praf… Acum cred că lucrurile stau bine, dar mereu e loc de mai bine, ca într-o gospodărie proprie, pentru că standardele actuale te obligă mereu.

– Ce credeți că i-a făcut pe oameni să vă realeagă?

– Am avut, de fiecare dată, câte cinci-opt contracandidați. Cred că oamenii aleg în funcție de ceea ce văd în tine, ca om, începând de la cu­vânt, caracter, familie, responsabilitate, dragoste față de cetățeni, toate adunate la un loc. Chiar dacă se consideră că oamenii din mediul rural sunt mai puțin informați, ei te judecă extraordinar, fie­care cuvânt îți e întors pe toate părțile. E su­ficient o singură dată să-i înșeli, să-i minți, că ai terminat cu ei! Oamenii de la țară au o gândire să­nătoasă, curată, au timp să-l catalogheze nu nu­mai pe primar, ci și pe ceilalți care-i reprezintă la nivelul localității, polițistul, profesorul sau pre­otul. La nivel rural, cum zicea un coleg, primarii numai moașă nu sunt. Noi nu avem program de opt ore, exclus! Suntem la dispoziția oamenilor oricând. În toți cei 24 de ani de primărie, cumulat, eu nu știu dacă am fost 40 de zile în concediu.

“Primarul nu are ce să caute în birou. Trebuie să fie permanent între oameni”

– Care dintre cele șase mandate vi s-a părut mai greu?

– Primul mandat mi s-a părut mai ciudat, mai interesant, pentru că una e cum vezi lucrurile din afa­ră și alta când le vezi din interior, și mai tre­buie și să le rezolvi, să te confrunți cu ele. Apoi, au fost unul mai bun ca celălalt.

– Ce credeți că i-ar lipsi țării ca să meargă mai ușor înainte?

– Primarilor nu le pot face prea multe re­co­mandări, pentru că, în momentul în care au decis să-și asume această funcție, au ales să se înhame la un drum pe care nu-l poți cunoaște întotdeauna dinanite. Fiecare primar are o interesare directă de a-și mulțumi nu numai propriul suflet, ci mai ales comunitatea care l-a ales. Primarul nu are ce să caute în birou. Trebuie să fie permanent între oameni și să aducă proiecte, finanțări, oamenii trebuie să vadă că, de la an la an, s-a schimbat câte ceva, s-a făcut ceva pentru comunitate. Pe de altă parte, se vorbește mult de autonomie, dar aceasta nu există deloc! Încep campaniile elec­to­rale și e un subiect pe care-l vor flutura toți po­liticienii, indiferent de culoarea lor politică. Ar fi bine să existe mai multă implicare, în special a fac­torilor de decizie. Imediat ce au trecut ale­gerile, aleșii uită să meargă în teritoriu, pentru a lua pulsul și a lua contact cu problematica locului. Se mai rezolvă probleme prin formele asociative care funcționează – Asociația Comunelor, a Mu­nicipiilor, a Orașelor –, dar și acolo se face lobby în funcție de putere, de forma de implicare a celor care ne reprezintă acolo. Ce să vă spun? Sunt mul­te de rezolvat într-o țară atât de fru­moa­să și de bogată cum e Ro­mâ­nia, dar, din păcate, asistăm la cu totul altceva.