– Zilele trecute, la scurt timp după realegerea ca președinte a lui Vladimir Putin, Rusia a fost ținta unui atac terorist, care a făcut peste 140 de victime. Deși agresiunea a fost revendicată de gruparea teroristă ISIS, Kremlinul o pune în seama Ucrainei. De ce?
– Vladimir Putin este „încremenit în proiectul” unui război prin care vrea să-și salveze regimul mafiot și criminal. Se știe că urmărește o mobilizare generală, pentru un asalt final asupra Ucrainei, dar aceasta nu este acceptată de populație, astfel încât liderul de la Kremlin recurge la crearea unui sentiment de panică și leagă atentatul de la Moscova de Ucraina, pentru a justifica măsuri militare excepționale. De altfel, nu numai că a încercat să introducă în narațiunea oficială o „conexiune ucraineană”, care practic nu există (niciun serviciu de informații occidental nu a confirmat-o), dar nici nu a menționat faptul că ISIS a revendicat atentatul. Ne amintim, de asemenea, că Vladimir Putin a venit la putere în contextul panicii create în 1999, după exploziile care au distrus patru blocuri de locuințe, soldate cu moartea a 300 de oameni. Ele au fost atribuite separatiștilor ceceni, înainte ca un singur cecen să fi fost arestat, și au servit drept pretext pentru al doilea război din Cecenia. O serie de investigații independente au arătat că atât exploziile, cât și atentatul de la teatrul Dubrovka, din Moscova, din 2002, au fost operațiuni ale serviciilor secrete rusești. Fostul ofițer FSB, Alexander Litvinenko, și jurnalista Anna Politkovskaia, au plătit cu viața curajul de a demonstra implicarea serviciilor în atentatul din 2002. KGB-ist pur sânge, Putin își consideră concetățenii pioni pe tabla proprie de șah și nu are niciun respect pentru dreptul lor la viață. De altfel, războiul din Ucraina oferă și el numeroase dovezi în acest sens. Putem, deci, conchide, că Putin, avertizat de americani cu privire la intențiile ISIS, a lăsat atentatul să se desfășoare, tocmai pentru a-l folosi în propriile scopuri propagandistice. Bunele intenții ale occidentalilor au fost astfel întoarse împotriva Ucrainei, ceea ce demonstrează încă o dată că nu se poate nici negocia, nici colabora, cu o Rusie condusă de un sistem criminal și mafiot.
– Premierul Ungariei, Viktor Orban, joacă din nou în afara „terenului” Uniunii Europene. Recent, a făcut o vizită de plecăciune în SUA, în fața lui Trump, opozantul pe față al prezenței NATO în Europa, și simpatizant al președintelui Putin. Întrebarea este: de ce acceptă Comunitatea Europeană duplicitatea și jocurile lui Orban, în loc să-i facă „vânt de primăvară”? Dacă modelul lui îi va molipsi și pe alții?
– Deși prevăd proceduri pentru ieșirea voluntară din UE, tratatele europene nu conțin nicio prevedere privind excluderea unui stat membru. Orban beneficiază astfel de un spațiu de manevră considerabil, pe care îl folosește cu abilitate: el se apropie până la un milimetru de „linia roșie”, apoi face un pas înapoi, după ce a obținut un avantaj de la Bruxelles. Pentru declarațiile sale ostile Occidentului și pentru relațiile sale prietenoase cu Trump, cu Putin și cu Xi Jinping, Orban nu poate fi însă sancționat, căci nu există temei legal în afara izbucnirii unui război. Unii juriști europeni susțin, chiar, că nici nu ar fi de dorit o excludere, pentru că ea s-ar aplica Ungariei, și nu premierului ei, iar Ungaria poate evolua spre democrație, așa cum a evoluat recent Polonia, unde pro-europenii i-au învins la urne pe conservatorii iliberali ai lui Kaczynski. Teoretic, statele membre UE i-ar putea suspenda Ungariei dreptul de vot în unele chestiuni, dar o astfel de decizie poate fi luată doar de Consiliul European, cu unanimitate de voturi. Dar se va găsi deci întotdeauna un stat cu tendințe autoritariste, cum este astăzi Slovacia, de pildă, care va bloca această decizie, pentru a nu crea un precedent. Înlocuirea unanimității cu votul majoritar ar putea scoate din joc Ungaria, dar, din nou, trebuie să fie de acord toate statele, inclusiv Ungaria! Din păcate, derapajele lui Orban au fost tolerate de PPE și de fostul cancelar al Germaniei, Angela Merkel, foarte multă vreme, și abia când s-a atins un nivel inacceptabil, Fidesz, partidul lui Orban, a părăsit PPE, ca să nu fie exclus. În prezent, deci, Orban poate fi sancționat doar financiar, prin mecanismul „rule of law”, care prevede blocarea fondurilor europene când sunt încălcate standardele europene. Premierul maghiar speră însă ca alegerile din 9 iunie să aducă în Parlamentul european mai mulți suveraniști anti-europeni, împreună cu care să-și negocieze o poziție de forță față de Bruxelles. Așa se întâmplă când instituțiile își nesocotesc principiile fundamentale, de dragul unor compromisuri politicianiste.
Romanian