Stema Transilvaniei, fără nici un simbol românesc!

Stema României este încă neschimbată, așa cum a lă­sat-o Ion Iliescu. Politicienii din Parlament au votat, to­tuși, în vara anului 2016, pentru “încoronarea” ei fi­reas­că. Data la care coroana regală trebuia re­pusă pe capul acvilei este 31 decembrie 2018. Ia­tă că se apropie decembrie 2019, iar politi­cie­nii au uitat de stemă, fiind ocupați până peste cap cu modificările legilor justiției. Ăstimp, is­toricii au observat o altă anomalie în creația semi­comunistă a României: stema Transil­va­niei, inclusă în Stema Națională, nu indică nici un simbol românesc! Graficianul maghiar Jozsef Sebestyen a realizat-o, în 1919, la cererea regelui Ferdinand, dar nu a introdus nici un simbol al românilor, populația majoritară a provinciei. Ca urmare, cu o sută de ani mai târziu, istoricul Vasile Lechințan din Cluj-Napoca este revoltat: “De un secol, Stema Transilvaniei este un coșmar pen­tru românii transilvăneni, care nu sunt reprezentați în forma ei, așa cum a fost aprobată în Dieta Transil­va­niei încă din prima jumătate a secolului al XVII-lea, atunci când românii nu erau recunoscuți ca națiune politică”. În mod inexplicabil, regele Ferdinand și politicienii din guvernul român au acceptat varianta lui Sebestyen. În același mod imposibil de înțeles, parla­men­tarii de la București, din 2018, au refuzat și ei să intro­ducă un element grafic românesc, atunci când clu­jeanul Vasile Lechințan le-a cerut-o. Centenarul Marii Uniri ar fi marcat astfel o reparație demnă a unui sim­bol major al istoriei naționale.

Ca semn grafic, Lechin­țan a propus o biserică din lemn, specifică întregii pro­vincii, ca singura zidire permisă românilor de-a lungul veacurilor, care încă mai dăinuie. Biserica este văzută ca un monument arhitectural care a înșelat vigilența maghiară, rezistând 4-5 secole. Nici un grof nu s-a aș­teptat ca lemnul să stea alături de piatră în fața timpului, ei au sperat că nu va rămâne nimic în urma iobagilor în sate, românilor majoritari fiindu-le acceptat doar sta­tutul de “tolerați, la bunul plac al dom­nilor de pământ”. Din nefericire, ceea ce nu au reușit dușmanii românilor, reușesc ro­mâ­nii. Preoții ortodocși și statul român au lăsat bisericile monument în paragină, “uitând că pe ele se reflectă chipul bunilor noștri stră­moși, de sute de ani, atât de asupriți prin se­cole”, cum ne amintește istoricul clujean. Da­că ceva se restaurează cu bani publici astăzi, acest ceva sunt castelele și palatele grofilor. Vasile Lechințan le amintește po­li­ticienilor că, în varianta sa, rămân toate celelalte sim­boluri din vechea stemă. “În plus”, spune el, “stema va in­clude și elemente românești și stră­mo­șești. Nu este acceptabil ca românii să fie în continuare excluși, ca și în România Mare regală, din simbolistica Transilvaniei istorice! Bisericile le-au apărat iden­tita­tea. Un simbol al Transilvaniei este de neimaginat fără simboluri ro­mânești, în chiar stema României și pe drapelul națio­nal! Să terminăm cu acest coșmar istoric! Unde este Academia Română? Unde-s universitățile de stat? Un­de este ştiința heraldică a României?”. S-ar părea că sun­tem pedepsiți să ducem o povară istorică. Cu con­cursul prostesc al unor parlamentari fără școală. Tre­ziți-vă, români!